Cum sună fineza ta în urechea finezului
.
Image published without permission. That’s generally permitted for non-profit or educational purposes.
.
Pagină coroborată cu paginile Gândind în finlandeză, ne facem înţeleşi corect și Capcanele limbii finlandeze – suomen kielen ansat.
.
HyväYstävä, vei ajunge într-o bună zi să ți se spună că vorbești finlandeza foarte bine. Desigur, ți-o vor spune cei care te-au urmărit mai mult timp sau cei în mijlocul cărora îți desfășori activitatea. Asta face bine doar la dosar sau la promovare dar, în sinea ta, nu o lua prea în serios. Cât de bine ai vorbi, ca finlandezii n-ai să poți vorbi niciodată. Te surprinde? Erai convins de abilitatea ta? Erai convins că strădaniile ți-au fost încununate de succes din moment ce finlandezii înșiși îți confirmă că vorbești FOARTE BINE? Nu-ți fă iluzii deșarte. Să-ți explic.
Spionii țărilor vecine, minuțios pregătiți să spioneze în Finlanda și având înfățișare și chiar nume finlandeze au dat greș încă de la primele cuvinte, mai ales acele cuvinte care încep cu ‚y. Rușii nu pot pronunța pe y corect pentru că îl confundă cu sunetul lor ю (iu). În timpul războiului, cei care voiau să treacă în Finlanda și se dădeau drept finlandezi erau puși să spună yksi pe care doar finezii îl pronunțau corect, rușii spunând juksi. Aici trebuie să recunosc, am auzit asta și la mulți români de pe-aici, așa că atenție! De-atunci finezii sunt și mai precauți cu străinii. Drept finlandez n-ai să poți trece niciodată chiar dacă-ți schimbi numele și hainele. Înfățișarea ta naște dubii de la primul contact (altfel spus nu ai firea, postura, gestica sau toate trăsăturile fizice, psihice și sociale specifice finlandezilor). Felul de a vorbi vine să confirme dubiile. La telefon este suficient felul de a vorbi. Poate că la fel în scris, chiar dacă este mai pretențios. Sinä puhut joka tapauksessa murtaen. Accentul te trădează chiar dacă pronunți corect toate, sunetele luate separat. Consoanele duble te pot da de gol; românii sunt deficitari la capitolul ăsta. Ce accent, o să zici, doar cade mereu pe prima silabă și eu respect regula. Nu de accentul ăsta este vorba ci de mai multe alte nuanțe pe care ți le amintesc mai jos.
În cazul în care încă te mai sprijini pe română, vei amesteca expresii pur finlandeze cu expresii create pe șablonul limbii române. Pentru cei care s-au obișnuit cu tine, va fi doar o vorbire colorată și te vor înțelege. Pentru cei cu care ai un prim contact le va fi limpede că au de-a face cu un străin și n-ar fi exclus să treacă repede pe engleză sau, cel puțin, să te întrebe de unde ești.
Treaba cu accentul pe prima silabă este înșelător pentru că se referă dar la cuvintele simple, cuvintele compuse sau neologismele au regulile lor și accentul poate cădea și în altă parte (ósteopààtti) sau, la cuvintele compuse, în mai multe locuri în același cuvânt (týövóimatómisto). Asta se numește sivupaino (fon. tavulla oleva keskivahva paino). Vocalele duble sunt vocale lungi care sunt, întotdeauna, accentuate, deci un al doilea accent al cuvântului (ápparààtti). În afară de accentul cuvântului mai există intonația, apoi accentul propoziției sau al frazei care dă muzicalitatea limbii. Chiar dacă este corectă gramatical, accentuând greșit fraza sună ca o melodie falsă în urechea finlandezului. Un ceva nelalocul lui. Neexistând reguli, asta nu se învață, ci se „prinde” direct de la ei.
Cei care au studiat franceza până prin anii ’60 știu ce înseamnă ‚liaison’ numit mai modern sandhi extern. În zilele noastre, se pare că francezii au renunțat la el iar tineretul francez se uită curios la cei care, din obișnuință, încă îl mai folosesc. Liaison-ul presupunea pronunțarea legată a unor cuvinte din care, primul se termină, în scris, în consoană și următorul începe cu o vocală. Consoana mută cu care, în scris, se termina primul cuvânt devenea sonoră și constituie liaison-ul. Ex. trop aimable = [tʁop‿ɛmabl]. Ei bine, finlandezii, ca să-i chinuie pe străini, au inventat și ei diabolica metodă de legătură între cuvinte care, după anume reguli, dublează, doar în pronunție, consoana cuvântului următor. Se numește rajageminaatio. Despre asta Iso suomen kielioppi spune:
Sandhi on nimitys ilmiöille, joita tapahtuu yhtäjaksoisessa puheessa sanojen alku- ja loppuäänteissä eli sanojen rajakohdissa silloin, kun sanat ääntyvät perätysten ilman taukoa. Tällaisia ilmiöitä ovat esim. rajageminaatio (meep pois) sekä erilaiset äänteiden katoamiset, esim. mullei oo. (→ §34–.)
Rajageminaatio §34 on nimitys yhtäjaksoisessa puheessa esiintyvälle ilmiölle, jossa sanan alkukonsonantti geminoituu eli kahdentuu tietynmuotoisen sanan jäljessä, esim. menek kotiin, kauniistis sanottu. Vokaalialkuisen sanan edellä saattaa esiintyä pidentynyt glottaalinen sulkeuma, esim. annaɁ Ɂolla. Paitsi sanojen rajalla, rajageminaatio toteutuu myös yhdyssanoissa sekä liitepartikkeleiden ja adjektiivinjohtimien –lainen ~ -läinen ja -mainen ~ -mäinen edellä, esim. hernekkeitto, otappas, eläkelläinen, aavemmainen. (→ §34–.) Kirjallisuudessa on käytössä myös mm. nimitykset alkukahdennus ja jäännöslopuke. (Mare atenție! Exemplele sunt doar de pronunție, nu se scrie niciodată așa!). Regula asta se aplică doar în vorbirea fluentă, începătorii nu au astfel de probleme.
Nu în ultimul rând este dezacordul care-l zăpăcește pe finez. Acordul corect în frază îi dă finezului o imagine clară despre situație. Un dezacord, cât de mic, îi tulbură întreaga imagine și mintea lui refuză să mai prelucreze datele.
Un ex.: expresia gândită în românește sau tradusă cu traducătorul automat l-a împușcat – hän on ammuttu este incorectă atât logic cât și gramatical în finlandeză, cu obiectul la nominativ și verbul la pasiv, pentru că nu-i dă finezului imaginea clară despre ce s-a întâmplat. || Dacă doar l-a împușcat, a tras în el, l-a rănit, situația nu este finită pentru că n-a murit, situația are și o continuare, trăiește, merge la tratament, etc formularea corectă ar trebui să fie cu partitivul Häntä on ammuttu (osittain); dar dacă l-a împușcat și a murit, situația este finită, nu mai are nicio urmare (decât înmormântarea) și formularea ar trebui să fie cu acuzativul determinat Hänet on ammuttu (kuoliaaksi, kokonaan, lopullisesti). Punct.
.
.
Din cele spuse mai sus lipsește o explicație despre care nu se vorbește prea mult și pe care și grămăticii români au cam uitat-o. Este vorba de prozodie, melodicitatea, melodia vorbirii, și în secundar, de disprozodie. În fonologie, prozodia studiază trăsăturile fonice care afectează metrica, de exemplu ritmul sau structura versurilor, dar mai ales accentele și intonația.
Mulți dintre vorbitorii limbilor străine românilor sunt ușor de recunoscut atunci când vorbesc o limbă de circulație, străină și pentru ei. Chiar intens studiată și corect formulată, engleza vorbită de un francez, de un rus sau de un ungur nu sună la fel pentru că pronunția sunetelor individuale, în special a vocalelor, este complet diferită în aceste limbi. O româncă profesoară de franceză care, la Sorbona, studiase echivalența vocalelor franceze cu cele germane, dar în secundar și cu cele românești, a ajuns la concluzia că, dintre vocalele românești doar i este echivalent cu i-ul francez, restul vocalelor diferă esențial. Ce să mai spun despre celelalte limbi.
Suedeza din Suedia are un așa-zis accent urcător-coborâtor, sau doar urcător, În Helsinki, finlandezii vorbitori și de suedeză adoptaseră o prozodie suedeză în cititul unui text finlandez, astfel că ultimul cuvânt al propoziției era pronunțat cu ton urcător. Asta poate că dădea o nuanță de neblețe cititorului, dar pentru o ureche neobișnuită cu sistemul, devenea nu doar supărătoare, ci chiar enervantă. Mai sper că, odată cu dispariția acelei categorii de vârstă, să fi dispărut și obiceiul.
Că prozodia se referă la variațiile de melodie, intonație, pauze, accentuări, intensitate, calitate vocală și accentele vorbirii ne-am lămurit, ea se aplică în totalitate limbii materne dar, din păcate, pentru o limbă străină ea poate deveni disprozodie, sindromul de pseudo-accent străin. Dis, aflăm că în grecește înseamnă „separat”, „separare”, „absență”, „contrar”, „dificil”, „greu”, „anormal”. Disprozodia s-a născut ca un diagnostic al tulburărilor de vorbire, ca o noțiune medicală care privește pacientul care, în urma unui „accident” sau a unui eveniment medical, începe să vorbească limba maternă cu accent străin.
La imigranți nu se pune problema medicală, „disprozodia, accentul străin” este cel adus de acasă. Insist asupra confuziei posibile. accentul e una, el poate fi corect în limba locului, iar disprozodia este altceva, este pronunția sunetelor limbii locale cu pronunția sunetelor limbii materne. Colac peste pupăză, un necaz în plus este faptul că imigrantul nu sesizează diferențele fonetice despre care am predicat mai sus, nu are urechea formată pentru ele.
Cineva ar putea să-mi reproșeze, nu puteai să spui asta de la început și să nu ne mai plimbi prin coclauri? Eeh, ba da, dar am vrut ca afirmației mele să-i aduc o justificare științifică.
.
Diferența între aprozodie și disprozodie
La pagina Tavutus – Despărțirea în silabe am insistat aspra faptului că melodicitatea finlandezei constă în alternarea armonioasă a silabelor înțelept alcătuite. Despre accentul secundar la pagina § 13 Sanapainon määrittymisestä.
.
.
Eugen Holman* spune despre Pekka și despre mingea lui, mai întâi în engleză și mai apoi în română:
Verbal aspect in Finnish is not as systematized as it is in Russian and many other languages. Moreover, it is not only expressed by the form of the verb, but by an interplay between the form and semantics of the verb and the direct object. Thus, for example, in the sentence Pekka potkii palloa ‘Pekka is kicking the ball’ the verb contains the suffix -i- which indicates a continued action and the object is correspondingly in the partitive, indicating that the action is not producing a result. In the sentence Pekka potkaisee pallon ‘Pekka is giving/will give the ball a swift kick’ the verb contains the suffix -aise- indicating a sudden and momentary action and the object is in the accusative case, indicating that the action is producing or will produce a result. Note that a sentence such as Pekka potkii pallon would be logically inconsistent, since the continuous aspect of the verb would be in conflict with the information conveyed by the case of the noun that the action was resultative. On the other hand, there is an aspectual opposition between the sentences Pekka potkii palloa pois tieltään ‘Pekka is in the process of kicking the ball out of his way (but the ball is not necessarily reacting to his efforts)’ and Pekka potkii pallon pois tieltään ‘Pekka is kicking/will kick the ball out of his way (and he will continue kicking until the result is that the ball is no longer in his way’).
The opposition between objects in the partitive and genitive case as a means of expressing aspectual differences is neutralized in negative sentences. Insofar as aspectual differences are expressed in negative sentences they are manifested by lexical means, e.g. En lukenut kirjaa ‘I wasn’t reading the book; I didn’t read the book’ vs. En lukenut kirjaa loppuun ‘I didn’t finish reading the book’
* Holman, Eugene: Handbook of Finnish verbs, Suomalaisen kirjallisuuden seura, Vaasa 1984
.
Să reluăm situațiile în care Pekka lovește mingea. Vedem, totodată, de ce nu înțelege finezul ce vrem să spunem chiar dacă, după părerea noastră, am îmbinat cuvintele trebuincioase.
Pekka potkii palloa. ‘Pekka lovește/șutează [tot timpul] o minge’ verbul conține sufixul –i care indică o acțiune continuă și obiectul este la cazul partitiv, deci nedefinit, indicând că acțiunea nu produce nici un rezultat. Finezul se miră cum poate cineva șuta repetat o minge care nu se duce nicăieri. (Dacă nu cumva este legată ca sacul de box!)
Pekka potkaisee pallon. ‘Pekka dă/va da mingii un șut’ verbul conține sufixul -aise- care indică o acțiune bruscă și momentană iar obiectul este la cazul acuzativ, indicând că acțiunea este în curs de a produce sau va produce un rezultat. Propoziția poate fi doar un început de frază care cere o urmare, o precizare, pentru că, altfel, nu se înțelege care va fi rezultatul, unde se duce mingea. Atât verbul cât și acuzativul – situații finite. Compară: Pekka potkaisee pallon suoraan maaliin – Pekka șutează mingea direct în poartă.
Pekka potkii pallon este o formulare ilogică și neconsistentă, atât timp cât aspectul continuu al verbului dat de sufixul –i este în conflict cu informația dată de cazul substantivului (acuzativ) care arată că acțiunea are deja un rezultat în ciuda faptului că acțiunea continuă. Verbul arată o situație nefinită continuă contrar acuzativului care denotă o situație finită.
Pekka potkii palloa pois tieltään ‘Pekka lovește/șutează [tot timpul], este în curs de a șuta o [oarecare] minge din fața lui (dar nu rezultă că mingea o să răspundă eforturilor lui)’. Șutează repetat dar mingea nu reacționează. Atât verbul cât și partitivul – situații nefinite.
Pekka potkii pallon pois tieltään ‘Pekka lovește/șutează [tot timpul], este în curs de a șuta mingea din fața lui (și va continua s-o lovească până când va rezulta că mingea nu mai este în calea lui)’. Pallo fiind la acuzativ denotă un rezultat. Verbul – situație nefinită, iar acuzativul – situație finită.
Pe scurt spus, finlandezul își poate imagina situația doar în cazul unei concordanțe perfecte, sau finită sau nefinită. Desigur, în prima parte a frazei situația poate fi încă nefinită dar în a doua parte se poate limpezi, se obține un rezultat și situația devine finită. Invers nu se poate.
Cu propozițiile negative lucrurile stau altfel. Opoziția între obiect (complement direct) la cazurile partitiv și genitiv, ca mod de exprimare a diferențelor, este neutralizată în propozițiile negative. Astfel diferențele rămân să fie exprimate doar prin sensul lexical în propozițiile negative. De ex. En lukenut kirjaa – N-am citit cartea; și En lukenut kirjaa loppuun – N-am terminat de citit cartea. Deși kirja este la partitiv (kirjaa) și ar putea da impresia că este vorba de carte oarecare, sensul logic spune că este vorba de o anume carte pe care n-am citit-o sau pe care n-am terminat de citit (Pentru traducerea în românește, partitivul are aici rol de acuzativ – pe care carte …). Așadar, aici partitivul este dictat doar de forma negativă a propoziției.
.
.
Lăsând la o parte diferitele dialecte, putem spune că nu toți finlandezii vorbesc la fel, și nici chiar toți finlandezii nu se înțeleg între ei la fel! (Straniu, dar adevărat!) Dacă un finlandez nu îndeplinește, în vorbire, toate condițiile enumerate mai sus i se trece cu vederea pentru că este finlandez (are toate trăsăturile fizice, psihice și sociale ale finlandezilor). Finezul este mai atent cu străinul ca să-l puncteze și nu-i iartă nimic. Între finezi, chiar atunci când cineva nu înțelege, imediat, tot ce vorbește interlocutorul lui, sesizează subiectul și, pe ocolite, se lămurește. Cu străinul are un mod complet diferit de a proceda și, HyväYstävä, sunt sigur că l-ai simțit cândva pe pielea ta.
Introdus / lisätty 21.4.2010
Actualizat / päivitetty 13.2.2014
Actualizat / päivitetty 3.4.2018
Actualizat / päivitetty 13.2.2023
.
Blogulblog's Blog 
