Misecuvinism și misecuvinist
.
.
O definiție succintă a misecuvinismului ar putea fi „Misecuvinismul e fratele mai mic și mai periculos al miserupismului și verișorul narcisismului.” Antonimul misecuvinismului este, de mult defunctul, BUN SIMȚ din care deriva cândva CURTOAZIA, și ea rămasă doar prin dicționare.
Misecuvinism (MIE MI se cuvine! Sunt îndreptățit, sunt îndrituit!) – I’m entitled – Je suis en droit de – Ich bin berechtigt – Ho il diritto a – Tengo derecho a – Tenho direito a – Jag har rätt till/att – Olen oikeutettu
Misecuvinist e ăla care bate din picior la o coada de trei persoane, deși vede casiera lucrând rapid, sau ăla care încearcă să sară peste rând la casa de la supermarket arătând spre cele trei produse din coș, când tu ai cinci. Mai rău, misecuvinist este cocalarul care își lasă Porschele pe avarii, pe linia de tramvai, paralel cu șirul de mașini deja parcate pe marginea străzii și dispare pentru mai multe ore, în timp ce circulația este complet blocată.
Cândva, misecuvinistul se năștea din prima generație cu pantofi, acum acea generație își cocoloșește urmașii și-i educă să devină ariviști, misecuviniști perfecți; dacă n-am avut eu, măcar să aibă el. Așa, mamă! Să răzbați în viață! Să dai din coate, să ajungi în față! Tu ești cel mai bun! Mânca-l-ar mama! Dar, să vedem cum se nasc misecuviniștii.
.
Sloganul generației actuale: „mulle-nyt-heti-kaikki” – mie-acum-imediat, pe loc-tot.
.
Părinții-curling sau părinții-elicopter
Un părinte-elicopter sau părinte-curling este un părinte care acordă o atenție extrem de mare experiențelor și problemelor copilului sau copiilor såi, în special la instituțiile de învățământ. Părinții-elicopter sunt numiți astfel, deoarece, ca și elicopterele, „se plimbă deasupra”, supravegând constant fiecare aspect al vieții copilului lor. Celălalt termen părinții-curling este cel original, denumire folosită pentru părinții care încearcă să-i cocoloșească, să le înlăture copiilor lor obstacolele și dificultățile, pentru a-i servi, pentru a le îndeplini toate dorințele și pentru a-i proteja de dezamăgire. Conceptul a fost introdus de psihologul danez Bent Hougaard în cartea sa Curlingforældre og servicebørn (2000), dar fusese folosit câțiva ani mai devreme de psihologul suedez Bengt Grandelius. Analogia se referă la jocul de curling în care jucătorii ajută avansarea pietrei prin perierea pistei de gheață, în același mod în care părinții-curling își ajută copiii. În special în Țările Nordice, fenomenul este foarte răspândit unde copilul își poate reclama părinții dacă îi refuză sau îi interzic ceva. Copilul astfel cocoloșit devine tiranul familiei, tăvălindu-se pe jos la market dacă nu i se cumpără ce vrea el, iar mai târziu devine tiranul misecuvinist al societății.
curling-vanhemmat ● părinți-curling; părinți-elicopter; părinți exagerat de grijulii cu evoluția copilului lor ■ curlingföräldrar ►(eng.) helicopter parent, cosseting parent, cosseter
curling-lapsi ● copilul părinților curling; copilul părinților helicopter ■ curlingbarn
.
Revenind, putem considera aici și spumosul serial britanic „Keeping Up Appearances” alcătuit tocmai pe ideea misecuvinismului, a arivismului, care ne prezintă o veritabilă Chirițoaie britanică contemporană; ea ne mai aduce aminte și de expresia românească „s-a suit scroafa-n copac”.
Ca să nu fiu înțeles greșit, nu am nimic împotriva progresului, a emancipării, cu condiția ca ele să fie dublate de bun simț, altfel nativ cândva la țăranul român.
Anaximede spusese deja la vremea lui, cu mult timp înaintea filozofilor marxiști, că „acumulările cantitative duc la salturi calitative”, asta însemnând că acumulările se fac lent, în timp, iar saltul calitativ vine de la sine, la vremea lui, atunci când acumulările cantitative sunt suficiente pentru a fac saltul. Misecuvinismul se naște din săritul peste etapele obligatorii, fără acumulări calitative, doar cu o spoială, fără nimic la bază. Pentru asta Andre Malraux în premiata sa lucrare „La condition humaine” – „Condiția umană” sugera că nimeni nu-și poate depăși condiția umană, dar alți filozofi francezi sunt acum de altă părere „Le désir de dépasser la condition humaine fait partie de la condition humaine” François Flahaut.
Așadar, nu mă contrazic pentru că misecuvinistul PĂI ȘTII CINE SUNT EU? are filozofia lui care, pe scurt formulată, este „EU trăiesc doar o singură dată, ACUM și AICI!” Nu pot să ratez ocazia. Ceilalți să se descurce. Mă dau eu mare, dar societatea din jurul meu face la fel. Dacă societatea ar fi formată exclusiv din misecuviniști, atunci să vezi bătaie.
.
Olen oikeutettu
Finlanda își are, și ea, misecuviniștii săi. Am mai spus pe undeva că finlandezul știe să se folosească de oportunități, dacă nu le are, și le creează; adesea pe spinarea altora și doar mai rar, fără să-i deranjeze pe alții.
Îmi vine în minte o persoană supraponderală pe care am însoțit-o când a închiriat un scuter electric pentru invalizi; ei bine, îi claxona pe toți pietonii de pe trotuarul destul de larg să se ferească din calea lui, să-i facă loc lui, deși putea, foarte ușor și respectuos să-i ocolească; ferește-te din calea mea că vin EU! Îmi amintesc, de asemenea, o altă situație a unei femei bogate care, ca să economisească, nu făcea de mâncare acasă, ci se invita în timpul mesei pe la prieteni. Este de la sine înțeles că nimeni dintre cei vizitați nu era invitat, la rândul său, la ea în vizită, așa cum cere obiceiul finlandez. Dacă ei îi era bine, ce importanță mai are ce zic ceilalți? Și mai dureros pentru noi este că, misecuviniști de aiurea vin în Finlanda să îngroașe rândurile celor autohtoni.
De aici ajungem și mai departe, la asistații sociali care, pentru nimic în lume, nu vor să-și corecteze situația pentru că le este foarte bine așa; la fel cu mulți dintre șomeri. Statul, care nu mai face față cu susținerea tuturor facilităților oferite lor, a încercat să-i mobilizeze, dar fără prea mare succes. Mi se rupe de ceilalți, dacă MIE îmi este bine, proștii să plătească impozitele. Situația e valabilă pentru multe țări ale lumii.
.
Despre cunoașterea de sine, antichitatea greacă din Delfi ne-a lăsat un adagiu care sună cam așa „γνῶθι σεαυτόν – gnōthi seauton”, sau „nosce te ipsaum” în latină, adică cunoaște-te pe tine însuți. Fără să mă contrazic, este lesne de înțeles că o bună cunoaștere de sine, o bună apreciere a posibilităților proprii, a plusurilor și a minusurilor proprii, coroborată cu aprecierile pertinente ale celor din jurul tău, îți dă dreptul să cântărești singur ceea ce ți se cuvine. Spre deosebire de misecuvinism, [ceea ce] mi se cuvine, scris separat, este rezultatul unei introspecții, este motorul progresului și evoluției individuale, dar numai în condițiile aici enumerate. Asta ar presupune o doză de modestie, dar misecuvinistul este de părere că doar proștii sunt modești.
.
Sper ca cititorul să observe că n-am pomenit niciun cuvânt despre politică, teren minat, unde misecuvinismul individual, mai ușor de suportat, este înlocuit de misecuvinismul de grup devenind nisecuvinism, fenomen căruia nu cred că i s-ar mai putea face mare lucru, cancerul fiind deja în faza de metastaze.
.
La paginile de mai jos, consider că se prezintă mult mai bine subiectul.
Somnul coercitiei naste monstri. Sau, mai des, misecuvinism.
Sentimentul exagerat de entitlement sau “Misecuvinismul”
« La philosophie devrait être un effort pour dépasser la condition humaine » (Bergson)
.
Introdus / lisätty 22.7.2018
Actualizat / päivitetty 2.8.2018
Actualizat / päivitetty 27.7.2019
.
Blogulblog's Blog 