Polisemia, omonime, omografe, omofone

.

.

Pagină coroborată cu pagina mamă

Despre Sinonime, Antonime, Omonine Etc. – Synonyymeistä Ym.

.

polysemia ● polisemie ■ polysemi

Definiție: tietyssä kielessä esiintyvä nimitysten ja käsitteiden välinen suhde, jossa yksi nimitys viittaa kahteen tai useampaan käsitteeseen, joilla on tiettyjä yhteisiä käsitepiirteitä (TSK36)

Explicație: Polyseemisessä suhteessa olevia nimityksiä kutsutaan polyseemeiksi. Esimerkiksi lehti (kasvin lehti tai kirjan lehti).

.

Prin forța lucrurilor pe pagina asta vor fi menționate trei categorii care au un element comun, polisemia. Cuvântul poate fi spus sau scris. Dacă el are mai multe semnificații se numește, în general, omonim. Un cuvânt care se scrie la fel, dar are mai multe pronunții se numește omograf iar cuvântul care se pronunță la fel dar cu mai multe semnificații se numește omofon.

În finlandeză toate cele trei menționate mai sus se contopesc pentru că un omonim se scrie și se pronunță la fel și este  deci, totodată și omograf și omofon .

Pentru o mai bună înțelegere a expresiilor, vom folosi în paralel situațiile din limba română și din limba finlandeză.

.

homonyymi ● omonim ■ homonym

homonymia ● omonimie ■ homonymy

.

Homonymia tarkoittaa sitä, että kaksi sanaa on ikään kuin sattumalta samanasuisia. Esimerkkejä homonymiasta ovat vaikkapa sanaparit vuori ‘takin’ – vuori ‘maankohouma’ ja kuusi ‘puu’ – kuusi ‘numero’.

.

homonyymi⁵ (taivutus: homonyymi/ä t. ‑a, ‑ssä t. ‑ssa jne.) kiel. toisen sanan kanssa samoin ääntyvä mutta erimerkityksinen sana. Puunnimi ”kuusi” ja lukusana ”kuusi” ovat homonyymejä.

.

homonyymi

1. (kielitiede) sana, joka on kirjoitettu samoin kuin jokin toinen sana

Luku kuusi on puun kuusi homonyymi.

2. (kielitiede) homofoni; sana, joka äännetään suunnilleen samoin kuin jokin toinen sana

tavallisesti eri alkuperää olevista, erimerkityksisistä äänne- tai kirjoitusasultaan identtisistä (haku)sanoista

 

Homonyymi

Homonymia on kielitieteessä sanojen rakenteellista monitulkintaisuutta tarkoittava ilmaus. Kreikkalaisperäinen sivistyssana tarkoittaa suomeksi samannimistä. Sanat ovat keskenään homonyymejä, jos ne kirjoitetaan tai äännetään samalla tavalla, mutta niillä ei ole muuten mitään tekemistä toistensa kanssa. Jos kyseessä on nimenomaan kirjoitusmuotojen yhteneväisyydestä, puhutaan homografiasta, ja samoin äännettyjä sanotaan kutsutaan homofoneiksi riippumatta kirjoitusasusta. Kirjoitusmuodoltaan yhteneväisiä, mutta äänneasultaan erilaisia sanoja kutsutaan myös heteronyymeiksi.

Koska suomen kirjoitus on suhteellisen uskollinen fonologialle, ovat suomen kielen homonyymit yleensä sekä homografeja että homofoneja. Joissain yhteyksissä tämä ei kuitenkaan pidä paikkansa. Puhekielessä sanat kuin ja kun saatetaan molemmat lausua [ku(n)], mutta jos ne silti kirjoitetaan eri tavalla, ne ovat homofoneja olematta samalla homografeja. Esimerkiksi englannin kirjoitusjärjestelmän idiosynkrasia tarjoaa enemmän mahdollisuuksia. Sanat two, to ja too ovat homofoneja, mutteivät homografeja ‑ to saatetaan tosin nopeassa puheessa ääntää lyhyempänä ja käyttäen neutraalivokaalia. Lead merkityksessä ‘johtaa’ ja lead ‘lyijy’ taas ovat homografeja, mutteivät homofoneja ([li:d] vs. [l?d]).

Suomen kielen tyypillisiä homonyymejä ovat esimerkiksi sanat viini (nuolikoteloa tarkoittava sana viini taipuu viini ‑ viinen ‑ viintä kun taas juoman taivutus on viini ‑ viinin ‑ viiniä), kuusi (taivutukset kuutta ja kuusta erottavat jälleen eri sanat) ja juuri, jolla on konkreettisen puun juuren lisäksi myös abstraktinen merkitys [äsken, hetki sitten]. Kahdesta käsitteestä käytetään siis samaa sanaa.

Näitä sanoja on pidettävä eri lekseemeinä vaikka ne sekä fonologisen että kirjoitusasunsa puolesta ovat samanlaisia. Homonymian ja polysemian välinen raja on kuitenkin usein hankala määrittää.

Käänteisessä tapauksessa, kun usea sana tarkoittaa yhtä ja samaa asiaa, puhutaan synonyymeistä.

.

Homonymian asteita

Täydellisestä homonymiasta puhutaan, kun molempien homonymiasuhteen jäsenten kaikki taivutusmuodot ovat samanlaisia. Tällaisten parien osuus kielessä jää yllättävän pieneksi, sillä yleensä ymmärtämisen kannalta on tärkeää, että edes jokin muoto sanasta voidaan osoittaa erottamaan sanat eri lekseemeiksi. Käytännössä homonymia aiheuttaa synnynnäisille kielenpuhujille kuitenkin erittäin harvoin ongelmia.

Luokkien sisäisestä homonymiasta puhutaan silloin, kun jokin tietty muoto, esimerkiksi jokin sijamuoto, saa kaksi eri sanaa muistuttamaan sattumalta toisiaan. Esimerkiksi paloissa voi olla monikon inessiivi sanoista palo, pala tai palko. Tällöin on oleellista, että homonyymit kohtaavat juuri saman taivutusluokan sisällä. Mikäli kaksi sanaa taivutettaessa muistuttavat toisiaan, mutta eivät saman taivutusluokan sisällä puhutaan luokkien välisestä homonymiasta. Esimerkiksi kuusta voi olla partitiivimuoto sanasta kuusi tai elatiivimuoto sanasta kuu.

.

Mitä on homonymia ja polysemia?

Homonymia ja polysemia ovat ilmiöitä, jotka sijoittuvat kielitieteessä semantiikan eli merkitysopin alueelle. Ne ovat lähekkäin toisiaan, ja joskus jopa mahdottomia erottaa toisistaan.

Homonymia

Homonyymejä ovat sellaiset sanat, jotka kirjoitetaan ja äännetään samalla tavalla, mutta sanojen merkitys on eri. Homonymiassa on siis kyse muotojen samanlaisuudesta, mutta merkitysten erilaisuudesta. Tällaisia sanoja suomen kielessä ovat esim. kuusi (puu) ja kuusi (6), vasta (vihta) ja vasta (äsken, vain). Homonymiaa on eritasoista, täydellinen homonymia tarkoittaa, että molemmat sanat taipuvatkin samoin. Näin ei ole esimerkiksi sanaparissa (puu) kuusi;kuusen, (6) kuusi;kuuden.

Homonymiassa on historiallisesti kyse kahdesta eri sanasta, eli alun perin ei ole ollut yhtä kantasanaa kuusi, josta kaksi eri merkitystä olisi eriytynyt. Syy sanojen samankaltaisuuteen on usein sanojen lainautumisessa ja äänteenmuutoksissa. Homonymiasta ei ole kyse, kun sanoilla on vain joitakin samoja taivutusmuotoja. Esim. sana voi (huudahdus) ja voi (yksikön 3. persoona sanasta voida) eivät ole homonyymejä.

Polysemia

Polysemia tarkoittaa sanaa, jolla on yksi muoto, mutta erilaisia merkityksiä. Historiallisesti siis kyse on yhdestä sanasta, jolle on eriytynyt käytön kautta erilaisia merkityksiä. Suomen kielen sanoista esim. laskea -sanalla on monia eri merkityksiä: laskea rahaa, laskea mäkeä, laskea joku pois. Polyseemit taipuvat aina samalla tavalla.

Usein voi olla vaikea erottaa homonymiaa ja polysemiaa. Polyseemeistä voi myös ajan myötä tulla homonyymejä. Näiden ilmiön erottelu on vaikeaa varsinkin tilanteessa, jossa ei tiedetä sanojen historiallista kehittymistä. Usein eronteossa voi luottaa kielenpuhujan intuitioon siitä, onko jokin sana sama kuin toinen, vai onko kyseessä kaksi erillistä sanaa.

.

cuvânt	prima semnificație	a doua semnificație	a treia semnificație
aika	subst.: timp	adverb: relativ; mai degrabă	adjectiv: destul de
alpakka	subst.: alpaca (animal)	subst.: alpaca (metal)
arkki	subst.: foaie de hârtie; coliță	subst.: Arca lui Noe	subst.: chivotul legământului
aura	subst.: aură	subst.: plug	subst.: râu la Turku; nume feminin
friisi	subst.: friză	subst.: limba frizonă
haiku	subst.: haiku, poezie japoneză	subst.: fum / miros de tutun pufăit
haka	subst.: zăvor	subst.: pășune
halata	verb: a îmbrățișa	verb: a tânji
halli	subst.: focă cenușie	subst.: hală
harppu	subst.: baborniță; baba cloanța	subst.: harfă
hela	adjectiv: întreg (doar idiomatic)	subst.: mâner, prăsea
hitsi	interjecție: fain! grozav! strașnic! la animale: dii! cea! hăis!	subst.: sudură
jahti	subst.: vânătoare	subst.: iaht
junta	subst.: juntă	subst.: berbec, sonetă
juuri	subst.: rădăcină	adverb: tocmai, acum o clipă
juutti	subst.: danez (uz curent)	subst.: iută
kaira	subst.: sfredel (pentru copcă)	subst.: regiune izolată, pustie
kalkki	subst.: potir, cupă	subst.: var
kallistaa	verb: a înclina	verb: a scumpi
kangas	subst.: pânză; stofă	subst.: pădure de pini uscată
kani	subst.: casă de amanet (uz curent)	subst.: iepure de casă
kappa	subst.: unitate de volum	subst.: mantie, pardesiu, mantou	subst.: tamburul roții bicicletei; perdea scurtă orizontală; litera κ grecească
karsta	subst.: zgură	subst.: cardă, darac de lână	subst.: crusta unei răni; muc întărit
kasti	subst.: castă	subst.: sos (dialectal)
keksi	subst.: biscuit	subst.: țapină
keritä	verb: a fi la timp	verb: a tunde
kessu	subst.: sergent (uz curent)	subst.: țigară (uz curent)
kiire	subst.: grabă	subst.: creștetul capului†
kilo	subst.: kilo- (uz curent: kilogram)	subst.: strălucire în soare
kilo-	subst.: kilo- (uz curent: kilogram)	subst: K, o mie; 2K două mii; kilowatt
kiltti	adjectiv: cuminte	subst.: kilt scoțian
kohta	adverb: curând	subst.: loc, punct
koi	subst.: zori	subst.: molie
koko	subst.: mărime	adverb: în întregime, pe de-a-ntregul
kola	subst.: cola	subst.: lopată mare pentru zăpadă
kolli	subst.: colet	subst.: motan
kontta	subst.: gambă	subst.: înghețat de frig
kontti	subst.: rucsac din cojă de copac	subst.: container metalic	subst.: gambă, picior†; tibia renului
koppi	subst.: priză, apucare	subst.: cotețul câinelui
korea	adjectiv: decorativ	subst.: limba coreeană
koskea	verb: a atinge	subst.: (partitiv koskea) cascadă
kumina	subst.: chimen	subst.: sunet surd
kuori	subst.: corul bisericii	subst.: scoarță, coajă	subst.: plic (kirjekuori)
kurkku	subst.: castravete	subst.: gât, gâtlej
kuu	subst.: Luna	subst.: lună calendaristică	subst.: grăsime (dialectal)
kuuro	adjectiv: surd	subst.: aversă de precipitații
kuusi	numeral: șase	subst.: brad, molid
laakeri	subst.: rulment	subst.: dafin
lahti	subst.: golf (geografic)	subst.: sacrificare
laituri	subst.: cheu în port	subst.: extremă
lakata	verb: a înceta	verb: a lăcui
laki	subst.: lege	subst.: creastă, coamă, culme, vârf
lakka	subst.: mur pitic	subst.: lac de lăcuit	subst.: pigeon house; adăpost de vânt
lama	subst.: recesiune economică	subst.: lama (animal)
laputtaa	subst.: a pune bilete	subst.: a da o fugă (idiomatic)
laskea	verb: a socoti; a număra	verb: a lăsa (jos)
lauha	adjectiv: blând (despre vreme)	subst.: păiușul bălților, târsă mare	Deschampsia cespitosa
laukka	subst.: galop	subst.: ceapă; cățel de usturoi	subst.: saramură pentru carne sau pește
liivi	subst.: limba livonă	subst.: vestă
litsi	subst.: fermoarul șlițului (de obicei la plural)	subst.: litci (Litchi chinensis)
lonkero	subst.: long drink	subst.: tentacul
lukea	verb: a citi	verb: a învăța, a studia
lukematon	adjectiv: lukemattomia kirjoja: nenumărate cărți	adjectiv: lukemattomia kirjoja: cărți necitite	subst.: juliste kirjakaupan ikkunassa: kaupastanne löytyy lukemattomia kirjoja.
luode	subst.: reflux	subst.: nord-vest
luuttu	subst.: lăută (instrument muzical)	subst.: otreapă, cârpă de șters
läppä	subst.: clapă, clapetă	subst.: glumă (uz curent)	subst.: limbă de clopot
lätti	subst.: leton; limba letonă	subst.: cocină
löpö	subst.: benzină (uz curent)	subst.: guraliv (uz curent)
lössi	subst.: bandă, gașcă (uz curent)	subst.: loess (geologie)
maali	subst.: gol (sport)	subst.: vopsea
maito	subst.: lapte	argou adjectiv: om simplu, prostuț
marski	subst.: mlaștină	subst.: mareșal
matikka	subst.: matematică (uz curent)	subst.: mihalț (uz curent)
matti	adjectiv: lefter, fără bani	subst.: mat (la șah)	nume: Matti – Matei
mokka	subst.: mocca	subst.: piele de căprioară
mono	subst.: mono [⇔ stereo]	subst.: bocanci după schi
motti	subst.: metru cub de lemn de foc	subst.: nod, nodozitate	subst.: încercuire (război); subst.: motor
muori	subst.: bunică	subst.: țărancă în vârstă, bătrână
murkku	subst.: furnică (uz curent)	subst.: adolescent (uz curent)
mutu	subst.: „după părerea mea”	subst.: plăiete, amar, boiștean, plevușcă
nakki	subst.: cremvurșt	subst.: cursă de șoareci	subst.: joc de cărți; subst.: treabă, problemă
naskali	subst.: sulă (de găurit)	subst.: copil, puști, pici
norja	adjectiv: flexibil	subst.: limba norvegiană
okra	adjectiv: ocru (culoare, argilă)	subst.: bamă (legumă)
pakki	subst.: apărător (sport, uz curent)	subst.: port-bagaj la bicicletă	subst.: marșarier (uz curent); răspuns negativ; trusă de scule; gamelă
palli	subst.: testicul (de obicei la plural)	subst.: taburet
parka	subst.: hanorac	subst.: cineva deplorabil, demn de milă
parkki	subst.: coajă de copac ptr tăbăcit	subst.: barc, velier cu trei catarge	subst.: parcare; lumini de parcare; plătică argintie
parvi	subst.: stol, cârd (păsări); banc (pește); cireadă, turmă, haită; grup, ceată, droaie, mulțime; trupe (pl. armată)	subst.: galerie (teatru); mansardă, pod, fânărie, porumbar; partea de sus, laviâa de sus
passata	verb: a servi; a răsfăța; a se potrivi; a pasa	verb: a trec drept; a fi considerat	verb: a pasa (la cărți: pas!)
passi	subst.: paj	subst.: pașaport
patruuna	subst.: cartuș (de glonț)	subst.: patron (industrie)	subst.: patron, sfânt care patronează
patti	subst.: cucui; nodul; umflătură	subst.: pat (la șah)
pesijä	subst.: care-și face cuibul	subst.: spălător
pii	subst.: siliciu, silicon	subst.: dinte†	subst.: π (matematică); spin†
piilevä	adjectiv: ascuns	subst.: diatomee
piisi	subst.: piesă muzicală	subst.: cuptor; aragaz
poka	subst.: ramă	subst.: client (uz curent); seducție	subst.: încărcătură; captură; gig
pokata	subst.: a se pleca	subst.: a seduce
pollari	subst.: babă de amarare, babă de cheu	subst.: polițist (uz curent)
poro	subst.: cenușă	subst.: ren	subst.: zaț (de obicei la plural)
povari	subst.: ghicitor, ghicitoare (uz curent)	subst.: buzunar la piept (uz curent)
puli	subst.: alcoolic (uz curent]	subst.: câine ciobănesc negru
puntti	subst.: greutate a pendulului	subst.: pachet de 10 bucăți	subst.: manșetă
puola	subst.: merișor de munte (dialectal)	subst.: bobină, rolă; limba poloneză	subst.: treaptă la scara de lemn
pyykki	subst.: rufe de spălat	subst.: piatră de hotar
pölistä	verb: a flecări, a pălăvrăgi	verb: a șterge praful
raaka	adjectiv: crud, brutal	subst.: vergă (a unei vele)
raita	subst.: salcie căprească, plângătoare	subst.: sos de iaurt cu legume	subst.: bandă, fâșie; pistă audio
raja	subst.: frontieră, graniță	subst.: pantof uzat
rakuuna	subst.: dragon (armată)	subst.: tarhon
ralli	subst.: grătar de șters încălțămintea	subst.: raliu automobilistic	subst.: cântec pe care-l reții ușor
rapata	verb: a tencui	verb: a pocni; a lovi; a plezni	verb: a interpreta muzică rap
ratti	subst.: volan (la automobil)	subst.: pâlnie
rekka	subst.: record (uz curent)	subst.: TIR
riimu	subst.: căpăstru	subst.: rună (din scrierea runică)	subst.: dungă; zgârietură
riisi	subst.: top (de hârtie)	subst.: orez
riittää	verb: a fi suficient	verb: a îngheța malurile
rikki	adverb: stricat, defect	subst.: sulf
risa	adjectiv: ceva stricat	subst.: glanda amigdală
riski	adjectiv: puternic, viguros; mătăhălos	subst.: risc
sihti	subst.: țintire, ochire; năzuință	subst.: sită
sihdata	verb: a ținti, a ochi; a tinde, a năzui	verb: a cerne
siippa	subst.: soție	subst.: liliac (animal)
sini	subst.: bleu, albastru	subst.: sinus	subst.: sinusoidă
sireeni	subst.: liliac (plantă)	subst.: sirenă
sirkka	subst.: cotiledon	subst.: greier	subst.: inel metalic întăritor al găurilor făcute în pânze, piei
speksi	subst.: scheci studențesc; glumă, farsă	subst.: mențiune, specificare, specificație (uz curent, de obicei la plural)
steppi	subst.: stepă	subst.: step (dans)
suoja	subst.: protecție	subst.: < suoda, cel care oferă, acceptă	subst.: temperatură peste zero iarna
säkä	subst.: coama animalului	subst.: noroc, șansă, baftă (uz curent)
sääski	subst.: țânțar	subst.: vultur-pescar
tabu	subst.: tabletă de drog (uz curent)	subst.: tabu
tae	subst.: garanție < vb. taata	subst.: fier forjat < vb. takoa
talja	subst.: piele de animal	subst.: scripete
tammi	subst.: dig (dialectal)	subst.: stejar	subst.: joc de dame
tattari	subst.: hrișcă	subst.: tătar
termiitti	subst.: termită	subst.: termit (tehnică)
topata	verb: a matlasa; a tapița; a capitona;	verb: a [se] opri (dialectal)	verb: a împăia
toppi	subst.: stop, sfârșit (dialectal)	subst.: top, bluză fără mâneci, maiou
tuima	adjectiv: sever, dur; violent furios	adjectiv, adverb: sărat potroacă, tare, acru, amar, înțepător	adjectiv, adverb: nesărat, fad
tukko	subst.: blocaj, obstrucție	subst.: smoc	subst.: teanc de bancnote
turkki	subst.: haină de blană	subst.: limba turcă
turpa	subst.: clean (pește)	subst.: bot
tuuma	subst.: idee, gând, intenție, decizie	subst.: zol, țol (unitate de măsură)
tuurata	verb: a înlocui pe cineva (uz curent)	verb: a avea noroc	verb: a folosi o toporișcă
tylli	subst.: prundăraș (pasăre)	subst.: tul (țesătură)
vaara	subst.: pericol	subst.: deal împădurit
vaari	subst.: ottaa v. – a lua aminte, pitää v. – a ține seamă	subst.: bunic	subst.: bărbat în vârstă, bătrân
valssi	subst.: valț	subst.: vals (dans)
vasta	subst.: mănunchi de crenguțe de mesteacăn pentru saună	adverb: doar, numai	adverb: abia (de curând)
véronalainen	adjectiv: impozabil	adjectiv: verònalainen – veronez
veto	subst.: tracțiune	subst.: curent de aer	subst.: veto (drept de veto)
viini	subst.: vin	subst.: tolbă de săgeți	subst.: freamăt, tremur
viitta	subst.: pelerină	subst.: indicator de direcție
vika	adverb: defect (uz curent)	subst.: greșeală
villa	subst.: vilă	subst.: lână
vippi	subst.: pârghie, levier, maneră (dialectal)	subst.: bani, mic împrumut (uz curent)	subst.: VIP (uz curent)
virveli	subst.: tobă mică	subst.: undiță, lansetă
visiiri	subst.: vizieră	subst.: vizir
voi	subst.: unt	verb.: poate	interj.: vai!
voltti	subst.: tumbă	subst.: volt (electricitate)
vuori	subst.: munte	subst.: căptușeală la haine
ässä	subst.: as	subst.: litera S, în formă de S	echipă de hochei Ässät – Așii

.

Un bun exemplu complex poate fi cel de mai jos.

.

Kivi vs kives → kivestä

kivi ● piatră ■ sten

kives ● testicul; greutate atașată vârșei ■ (anat) testikel; (verkon tms. paino) sänke

.

declinarea lui kivi				declinarea lui kives
		singular	plural	singular	plural
nominativ		kivi	kivet	kives	kivekset
acuzativ	nom.	kivi	kivet	kives	kivekset
	gen.	kiven		kiveksen
genitiv		kiven	kivien	kiveksen	kivesten, kiveksien
partitiv		kiveä	kiviä	kivestä	kiveksiä
inesiv		kivessä	kivissä	kiveksessä	kiveksissä
elativ		kivestä	kivistä	kiveksestä	kiveksistä
ilativ		kiveen	kiviin	kivekseen	kiveksiin
adesiv		kivellä	kivillä	kiveksellä	kiveksillä
ablativ		kiveltä	kiviltä	kivekseltä	kiveksiltä
alativ		kivelle	kiville	kivekselle	kiveksille
esiv		kivenä	kivinä	kiveksenä	kiveksinä
translativ		kiveksi	kiviksi	kivekseksi	kiveksiksi
instructiv		—	kivin	—	kiveksin
abesiv		kivettä	kivittä	kiveksettä	kiveksittä
comitativ		—	kivineen	—	kiveksineen

.

Observăm că, având la origine primul cuvânt, kivi – piatră, cel de al doilea s-a format prin înlocuirea i-ului final cu –es sau cu –kse-, iar la formele de plural având în plus particula –ksi-. Elativul singular al lui kivi, kivestä, este și partitivul singular al lui kives.

Lucrurile se mai complică atunci când apare și verbul kivestää⁵³

1. tuottaa vaikeuksia, olla esteenä, tehdä tiukkaa, kiikastaa. Kaikki meni hyvin, mikään ei kivestänyt. Mistä nyt kivestää?
2. kiukuttaa, kismittää, sapettaa, harmittaa, kenkuttaa. Eniten tässä kivestää se, että – –.

kivestää ● a face greutăți, a obstrua, a obstrua, a pune piedici; a irita, a enerva ■ vålla svårigheter; vara på tok; (puhek) klicka

Aici găsim kivestä la

1. Indicativul prezent forma negativă (6).
2. Persoana a doua singular imperativ prezent, pozitiv și negativ (2).

.

conjugarea lui kivestää
modul indicativ
prezent				perfect
persoana		pozitiv	negativ	persoana	pozitiv	negativ
1. sing.		kivestän	en kivestä	1. sing.	olen kivestänyt	en ole kivestänyt
2. sing.		kivestät	et kivestä	2. sing.	olet kivestänyt	et ole kivestänyt
3. sing.		kivestää	ei kivestä	3. sing.	on kivestänyt	ei ole kivestänyt
1. plur.		kivestämme	emme kivestä	1. plur.	olemme kivestäneet	emme ole kivestäneet
2. plur.		kivestätte	ette kivestä	2. plur.	olette kivestäneet	ette ole kivestäneet
3. plur.		kivestävät	eivät kivestä	3. plur.	ovat kivestäneet	eivät ole kivestäneet
pasiv		kivestetään	ei kivestetä	pasiv	on kivestetty	ei ole kivestetty
trecut				maimultcaperfect
persoana		pozitiv	negativ	persoana	pozitiv	negativ
1. sing.		kivestin	en kivestänyt	1. sing.	olin kivestänyt	en ollut kivestänyt
2. sing.		kivestit	et kivestänyt	2. sing.	olit kivestänyt	et ollut kivestänyt
3. sing.		kivesti	ei kivestänyt	3. sing.	oli kivestänyt	ei ollut kivestänyt
1. plur.		kivestimme	emme kivestäneet	1. plur.	olimme kivestäneet	emme olleet kivestäneet
2. plur.		kivestitte	ette kivestäneet	2. plur.	olitte kivestäneet	ette olleet kivestäneet
3. plur.		kivestivät	eivät kivestäneet	3. plur.	olivat kivestäneet	eivät olleet kivestäneet
pasiv		kivestettiin	ei kivestetty	pasiv	oli kivestetty	ei ollut kivestetty
modul condițional
prezent				perfect
persoana		pozitiv	negativ	persoana	pozitiv	negativ
1. sing.		kivestäisin	en kivestäisi	1. sing.	olisin kivestänyt	en olisi kivestänyt
2. sing.		kivestäisit	et kivestäisi	2. sing.	olisit kivestänyt	et olisi kivestänyt
3. sing.		kivestäisi	ei kivestäisi	3. sing.	olisi kivestänyt	ei olisi kivestänyt
1. plur.		kivestäisimme	emme kivestäisi	1. plur.	olisimme kivestäneet	emme olisi kivestäneet
2. plur.		kivestäisitte	ette kivestäisi	2. plur.	olisitte kivestäneet	ette olisi kivestäneet
3. plur.		kivestäisivät	eivät kivestäisi	3. plur.	olisivat kivestäneet	eivät olisi kivestäneet
pasiv		kivestettäisiin	ei kivestettäisi	pasiv	olisi kivestetty	ei olisi kivestetty
modul imperativ
prezent				perfect
persoana		pozitiv	negativ	persoana	pozitiv	negativ
1. sing.		—	—	1. sing.	—	—
2. sing.		kivestä	älä kivestä	2. sing.	ole kivestänyt	älä ole kivestänyt
3. sing.		kivestäköön	älköön kivestäkö	3. sing.	olkoon kivestänyt	älköön olko kivestänyt
1. plur.		kivestäkäämme	älkäämme kivestäkö	1. plur.	olkaamme kivestäneet	älkäämme olko kivestäneet
2. plur.		kivestäkää	älkää kivestäkö	2. plur.	olkaa kivestäneet	älkää olko kivestäneet
3. plur.		kivestäkööt	älkööt kivestäkö	3. plur.	olkoot kivestäneet	älkööt olko kivestäneet
pasiv		kivestettäköön	älköön kivestettäkö	pasiv	olkoon kivestetty	älköön olko kivestetty
modul potential
prezent				perfect
persoana		pozitiv	negativ	persoana	pozitiv	negativ
1. sing.		kivestänen	en kivestäne	1. sing.	lienen kivestänyt	en liene kivestänyt
2. sing.		kivestänet	et kivestäne	2. sing.	lienet kivestänyt	et liene kivestänyt
3. sing.		kivestänee	ei kivestäne	3. sing.	lienee kivestänyt	ei liene kivestänyt
1. plur.		kivestänemme	emme kivestäne	1. plur.	lienemme kivestäneet	emme liene kivestäneet
2. plur.		kivestänette	ette kivestäne	2. plur.	lienette kivestäneet	ette liene kivestäneet
3. plur.		kivestänevät	eivät kivestäne	3. plur.	lienevät kivestäneet	eivät liene kivestäneet
pasiv		kivestettäneen	ei kivestettäne	pasiv	lienee kivestetty	ei liene kivestetty
forme nominale
infinitive				participii
		activ	pasiv		activ	pasiv
1. scurt		kivestää		prezent	kivestävä	kivestettävä
1. lung2		kivestääkseen		trecut	kivestänyt	kivestetty
2.	inesiv1	kivestäessä	kivestettäessä	agent1, 3	kivestämä
	instructiv	kivestäen	—	negativ	kivestämätön
3.	inesiv	kivestämässä	—	1) De obicei cu sufixul posesiv. 2) Doar cu sufixul posesiv; aici avem forma la persoana a 3-a singular și plural. 3) Nu există în cazul verbelor intranzitive. A nu se confunda cu numele gramaticale formate cu sufixul -ma!
	elativ	kivestämästä	—
	ilativ	kivestämään	—
	adesiv	kivestämällä	—
	abesiv	kivestämättä	—
	instructiv	kivestämän	kivestettämän
4.	nominativ	kivestäminen
	partitiv	kivestämistä
5.2		kivestämäisillään

.

.

Despre omonime pe românește

Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunțare etc.) cu altul, dar deosebit ca înțeles.

.

.

Chiar dacă ne-am obișnuit să gândim în finlandeză despre realitățile finlandeze, fără a le mai trece prin românește, uneori ne împiedicăm de o noțiune pe care o cunoaștem din românește dar pe care nu am întâlnit-o în finlandeză; atunci se cere o traducere; pe pagina asta apar cuvinte românești cu aproape toate sensurile finlandeze.

 

PÁNĂ¹, pene, s. f.

1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase). ◊ Expr. Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; p. ext. prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit [nöyryytetty]. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva). [nuhdella] ◊ Compuse: pana-zburătorului [kuuruoho ● pana-zburătorului ■ Judaspenningar] = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum) [metsäkerrossammal]. ♦ Smoc de pene¹ (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești. [sulkasivellin]

sulka; höyhen ● pană ■ fjäder, fjäderpenna; (siiven) vingpenna; (pyrstön) stjärtpenna

höyhenenkevyt, höyhenenkeveä ● ușor ca o pană ■ lätt som en fjäder; fjäderlätt, dunlätt

pöyhistellä, pöyhkeillä ● a se umfla în pene ■ fjädra sig, brösta sig, slå sig för bröstet (sitt bröst), pösa, blåsa upp sig; (kehuskella) skryta (jllak med ngt); stoltsera med ngt, yvas över ngt

2. (La pl.) Pene¹ (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; p. ext. așternut (moale) de pat (cu pene), fulgi etc.).

höyhen ● pană; fulg ■ fjäder; (untuva) dun

3. Pană¹ (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; p. gener. toc de scris, condei; ceea ce servește la scris. ♦ Fig. Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; p. ext. scriitor.

sulkakynä ● pană de scris, condei ■ gåspenna

4. Dispozitiv făcut din cotor de pană¹ (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
5. Podoabă din pene¹ (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc. ♦ (Pop.) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); p. restr. floare.

sulkakoriste, töyhtö ● panaș ■ tofs; (sirkushevosen tms.) plym

6. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc.

höyhensarja ● categoria pană ■ fjädervikt

PÁNĂ², pene, s. f.

1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc. [kiila] ♦ (Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf. ♦ Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. [lapa]
3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul. [riimunsulka]
5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei. [lapa]
6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale. [plektra] ♦ Ancie (la un instrument muzical de suflat). [lehdykkä]
7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [monnifileetä] [Var.: (înv. și reg.) peánă s. f.] – Lat. pinna.

PÁNĂ³, pene, s. f.

1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne.

vika, käyttöhäiriö ● pană ■ fel; defekt; (vaurio) skada; driftstörning

bensiinin loppuminen ● pană de benzină ■ utarmning av bensin

rengasrikko ● pană de cauciuc ■ punktering

sähkökatkos ● pană de curent ■ elavbrott, strömavbrott

moottorivika ● pană de motor ■ motorfel; motorhaveri; (konevika) maskinfel

auto jätti minut tielle ● am rămas în pană ■ bilen lämnade mig i vägen

olen rahapulassa ● sunt în pană de bani ■ jag är fastspänd; jag är pank – sunt lefter

 

Homonymia

Homonyymit

http://dexonline.ro/definitie/pan%C4%83

http://www.dexx.ro/index.php?a=list&d=Dictionar+de+omonime&p=1

Minä sulle homonyymit näytän. Kielellinen leikittely Pertti Jarlan Fingerpori-sarjakuvassa

.

.

Omografe – homograafit

homografi ● omograf ■ omograf

 .

OMOGRÁF, -Ă, omografi, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care se scrie la fel cu alt cuvânt, dar diferă de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din fr. homographe.

.

În lingvistică, un cuvânt se numește omograf dacă are aceeași formă scrisă ca şi alt cuvânt, dar diferă de acesta prin pronunție, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii și două copii. Un exemplu finlandez poate fi ”teillä 1. la voi 2. pe drumuri”

Dacă și pronunția este identică atunci avem de a face cu omonime.

.

kirjoituksen homonymia on tilanne, jossa sanoilla on sama kirjoitusasu mutta eri äänneasu ja eri merkitys, esim. englannin lead [liid] ‘johtaa’ ja lead [led] ‘lyijy’ taikka ruotsin tomten, joka voi olla joko tomt– tai tomte-sanan muoto, ja sävelkulun ero erottaa ne puheessa, joskaan ei ehkä suomalaisen korvissa

.

Homografer är två eller flera ord som stavas likadant men uttalas olika. De har oftast olika betydelser.

.

Spuneam mai sus că în finlandeză toate cele trei forme, omonime, omografe și omofone se contopesc pentru că un omonim se scrie și se pronunță la fel și este deci, totodată și omograf și omofon.

.

Câteva exemple:

	vier	/viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreț mascul
	sufragiu	/suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
	haină	/ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)

Omofone – homofonit

homofoni ● omofon ■ homofon

homofonia ● omofonie ■ homofoni

OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc.) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.

.

homofoni (5)

1. (kielitiede) sana, joka ääntyysamalla tavalla toisen sanan kanssa, mutta jolla on eri merkitys.

Esim. bändi – bandy, lusia – lucia [deși aici au aceeași semnificație] ”teillä 1. la voi 2. pe drumuri”

.

homofoni 2. (kielitiede) homofoni; sana, joka äännetään suunnilleen samoin kuin jokin toinen sana

uttalas lika, men stavas olika och har olika betydelser.

.

În limba română, întrucât grafia urmărește îndeaproape pronunția, cuvintele omofone sânt relativ rare. Iată câteva exemple:

• pronumele ea și verbul ia
• pronumele ele cu substantivul iele
• pronumele ei (fie plural de la el, fie genitiv-dativ de la ea) cu verbul iei
• aceeași și aceiași
• chil (lichid fiziologic) și kil („kilogram”)
• tocsine (plural de la tocsin, „clopot de alarmă”) și toxine (plural de la toxină, „substanță otrăvitoare”)
• lacs (specie de pești) și lax („lejer”)
• elementele de compunere kali- („potasiu”) și cali- („frumos”)

În schimb sânt frecvente situațiile când un grup de cuvinte intră în relație de omofonie cu un cuvânt sau cu un alt grup de cuvinte și deci în scris se pune problema intercalării spațiilor sau cratimelor în locurile potrivite:

• numai și nu mai
• delegat și de legat
• a-și (a își) și ași (plural de la as)
• deal, de-al și de-a-l
• deschideți și deschide-ți

.

Mai multe exemple românești în Dicționarul de omofone unde se poate remarca faptul că multe dintre ele apar ca verbe precedate de particula „a” separată (a plecat) iar cel de al doilea termen apare cu „a” legat (aplecat). Altă grupă poate fi formată din particule legate cu linioară, cu corespondentul lor fără linioară: ț-oi – țoi. O ultimă categorie o constituie asocierile de cuvinte în sintagme: fac tură – factură.

.

Introdus  / lisätty 28.9.2015

Actualizat / päivitetty 18.4.2022