Blogulblog's Blog

Finlandeza pe invers, de la coadă la cap

Finlandeza pe invers, de la coadă la cap

.

Pentru început, ca să ne lănurim mai bine, trebuie să repet câteva afirmații făcute anterior și anume că „Limba finlandeză este un balon mare, lucios și alunecos care nu poate fi apucat de niciunde. Din fericire, balonul are pori prin care, străinul se poate strecura înăuntru; prin cât mai mulți pori odată. Abia odată pătruns în balon îți poți da seama de toată splendoarea limbii și poți începe învățarea ei. Cum n-are nici cap nici coadă, n-are­­­-nceput și nici sfârșit, este indiferent de unde poți începe studiul ei.”

Mai apoi am făcut recomandarea de a analiza cuvântul finlandez pentru a-l înțelege, analiză care nu este deloc inutilă. Cuvântul finlandez se pretează la analiză și finlandezul însuși analizează cuvintele pe care nu le înțelege imediat. Un cuvânt poate fi analizat de la cap, rădăcina este purtătoarea informației principale, astfel toate cuvintele care încep cu ymp– desemnează cerc, rotund, sferă, tur, împrejur, împrejurimi, mediu, perioadă de timp încheiată, peri-, circum-, circumferință, până și Puterile Antantei (Ympärysvallat) etc. Deci știm că este vorba de unul din cele 91 de cuvinte (ale vocabularului curent) care fac parte din aceeași sanue (sanaperhe, sanapesye).

Mai poate fi cuvântul analizat și de la coadă la cap. Sufixele consecutive dau informații utile despre rădăcină. Să presupunem că finlandezul întâlnește un cuvânt a cărui rădăcină nu o cunoaște, xxxstoissannekin. Din cauza acelui xxx – ceva, nici străinul, precum nici finezu’, nu știe despre ce este vorba. Analizat de la coadă aflăm destul cum că: (xxx·sto·i·ssa·nne·kin), kin spune că ‚până și’, nne spune că este vorba de ceva care este al nostru, ssa ne spune că este în acel ‚ceva’ care, în plus, este un cuvânt care conține vocale anterioare, altfel ar fi fost ssäi ne spune că este vorba de un plural, deci sunt mai multe ‚cevauri’ iar sto că ar fi vorba de o asociere de obiecte, elemente de același fel. Concluzionând putem spune că este vorba de până și în ‚ceva’-urile noastre. Mai rămâne să aflăm ce este acel ‚ceva’ care poate reieși din context, mai târziu. Aici ar fi fost pui, o rădăcină de plural neobișnuită, care la rândul lui vine din puu – lemn sau copac din care eu am ales sensul de copac. El devine parc – puisto unde sunt mai mulți copaci (elemente de același fel) dar nu putea fi puusto care înseamnă deja arboret, pădurice sau, mai adesea, rezervă lemnosă.

Desigur că ai remarcat, HyväYstävä, că la problemele de gramatică dicuția pornește pe de o parte de la rădăcina cuvântului dar, pe de altă parte ia în considerație și terminația cuvântului. Ultima literă a cuvântului ne poate da indicații precise despre categoria, familia și chiar despre vechimea cuvântului dar mai ales despre felul în care trebuie să prelucrăm cuvântul. Cred că ai observat paginile Construcții cu -kin, -kaan., Despre -la și -mo. în care am abordat, ușurel, idea din titlul paginii. Acum urmează o pagină despre cuvintele terminate în –e.

Se pare că sunetele e și i sunt ambigui, ele apar atât în cuvinte cu vocale anteriore cât și în cuvinte cu vocale posteriore. Sunt litere care s-au adaptat ambiguităților fineze. Se mai pare că în bagajul celor 300 de rădăcini aduse cu ei n-au fost cuvinte terminate în –e. Primele au fost achiziționate din așa-numita fino-baltică odată cu cele 3-400 de cuvinte comune, astăzi, cu letona sau cu lituaniana; balttilainat terminate în –e sunt, printre altele, vene, herne, kantele, kappale, perkele, Häme. Au urmat cuvinte suedeze care, într-o fază timpurie, au intrat în finlandeză cu terminația –e pentru că în original sunau cam tot așa, de ex. aine – ämne. Târziu de tot au intrat neologisme care, parțial s-au adaptat limbii dar o bună parte au rămas ca atare, cuvinte întrebuințate în forma lor originală: à la carte -annos, bébé, bidee, bridge, brie, chartreuse, chenille, college, chippendale, collie, jive, tee sau coupé. (Cum prea bine știi, HyväYstävä, finezu’ pronunță toate literele inclusiv e-urile finale care, în original, ar rămâne mute.) Restul cuvintelor finlandeze care în forma lor de bază se termină în –e sunt cuvinte nou create pe baza rădăcinilor vechi tradiționale. Ele sunt fie noțiuni generale, dacă sunt concrete sau sunt noțiuni abstracte în marea lor majoritate. Din hyvä s-a născut hyve (necesitate, virtute, calitate, morală; în gastronomie: ‚ceva bun’), din rauta, raute (nu-i în dicționare), din anella (a cere, a implora) – ane (indulgență a bisericii catolice; iertare; îndurare), din viehkeys (șarm) – viehe (nadă pentru pești).

Pe 23.6.2010 în vocabularul curent erau 5447 cuvinte terminate în –e în forma lor de bază.

Restul îl vom vedea la paginile cu pricina.

.

În principal, numele gramaticale finlandeze se grupează după terminații după cum urmează:

1.       Cuvinte care se termină într-un diftong, într-o vocală lungă sau în două vocale:

2.       Cuvinte care se termină în O, –U

3.       Cuvinte care se termină în A: precedat de e, O, U

a.      la, –na, –ka

b.       jA, ijA

4.       Cuvinte care se termină în e

5.       Cuvinte care se termină în -i

6.       Cuvinte care se termină în i după consoanele k, m, p, v, ht

7.       Cuvinte care se termină în i

a.       după consoanele h, –l, –n, –r

b.       si (sisanat) (în finlandeza veche si = ti)

i.     si

ii.      si l, –n, –r

iii.      si p, –t, –k

8.       Cuvinte care se termină în e

9.       Cuvinte care se termină în l, –n, –r

10.    Cuvinte care se termină înn

a.       An, –in, –Un

b.       nen -sanat

c.        tOn -sanat

11.    Cuvinte care se termină în s

a.       As, –es, –is

b.      Us, –Os, –is– –es

c.        UUs șiAUs, –eUs

d.       As

12.    Cuvinte care se termină în t

a.       Ut

b.       nUt


.

Introdus  / lisätty 7.7.2010

Actualizat / päivitetty 25.10.2010

.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: