Blogulblog's Blog

Kekri și Ziua Tuturor Sfinților

Kekri și Ziua Tuturor Sfinților

Kekri

Kuva on kopioitu luvatta rehellisen käytön perusteella ei-kaupalliseen käyttöön.

.

Un articol al lui Anneli Hänninen mi-a adus aminte de sărbătorile care tocmai au trecut nu de mult. Fără voia autoarei, mi-am permis să-l prelucrez și să-l adaptez.

Ziua Tuturor Sfinților a fost inițial o combinație de două sărbători, cea a Tuturor Sfinților celebrată, în special, de biserica catolică la data de 1 noiembrie urmată, a doua zi, 2 noiembrie, de ziua pomenirii morților. Prima își are originile în Siria de prin secolul IV iar cea de a doua în Franța de prin secolul X.

Despre kekri sunt mențiuni în urmă cu mai mult de cinci sute de ani dar, originea cuvântului este incertă. Pentru că se referă la o sărbătoare, s-a considerat legat de kekkerit – sărbătoare. Agricola menționează kekri ca fiind unul dintre zeii la care se închinau carelienii, iar ca patron al vitelor kekri este cunoscut în multe scrieri ulterioare. Pentru protecția animalelor se implora zeul căruia i se aducea drept ofrandă arderea unui țap de paie – kekripukki. [A nu se confunda cu boala keripukki – scorbut!]

.

kekripukki

Kuva on kopioitu luvatta rehellisen käytön perusteella ei-kaupalliseen käyttöön.

.

Culegerile din popor arată faptul că sărbătorirea zilei kekri este legată de agricultură și se sărbătorea la sfârșitul sezonului de recoltare. Era, totodată, o petrecere pe de o parte, pe de altă parte sărbătorirea strângerii recoltei, depozitarea ei și încheierea anului agricol. Vremea capricioasă a nordului a făcut ca plasarea în calendar a acestei sărbători să varieze de la vară la toamna târziu, din septembrie (29 sept., Sf. Mihail), în noiembrie, în funcție de starea vremii. Astfel, în secolul XIX s-a stabilizat și s-a legat de sărbătorile din primele zile de noiembrie sub numele de pyhäinpäivä – Ziua Tuturor Sfinților sărbătorită în sâmbăta care cade în perioada 30 octombrie – 6 noiembrie.

În zonele rurale finlandeze kekri (keyri, köyri, köyry) a fost o zi importantă la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului următor: odată ce recolta a fost strânsă și depozitată, începea săptămâna liberă a argaților, un fel de concediu. Atunci slujnicele și argații se puteau duce la părinți, la casa copilăriei sau, dacă nu aveau, rămâneau acasă să-și petreacă timpul liber. Cazarea și masa erau asigurate pe perioada vacanței. Kekri era, de asemenea, perioada în care aveau posibilitatea să schimbe locul de muncă sau, dacă nu lucraseră ca angajați, puteau căuta un angajament.

.

kekri1

.

În toamnă, de multe ori în perioada sărbătorii Mikko, Mikonpäivä – Sf. Mihail, se țineau pestuupäiviä – zilele recrutărilor, angajărilor, sau pestuumarkkinoita – târguri de angajare, la care moșnenii recrutau forță de muncă pentru anul următor. Raportul de muncă începea în luna noiembrie, iar servitoarea sau argatul era angajat pentru un an întreg. La bătutul palmei angajatul primea pestiraha – bani de angajare, bani care se cuveneau lucrătorului chiar atunci când el continua în același loc, în anul următor.

  • Savtaipalies ol oikie piikapäivät [jolloin pestattiin palvelusväki vuodeksi eteenpäin]. (Taipalsaari)
  • Ku [palvelija] otti [ennen runtuviikkoa] viis markkoo pestirahoo soli ku myyty mulli. (Parkano)
  • Höyli (’kohtelias, reilu’) se ol toi isäntä pestoopyhän, jyrkijän (jyrkeä ’kokonainen’) markan anto pestirahaa. Ny soon sellain mykky (’murjottaja’) ei puhu eikä pukahla. (Elimäki)
  • Jokka jatko vuotta niin sitte sai rahhaa, pestirahhaa. (Ruovesi)

Potrivit unui vechi obicei, slujnicei i se dădea, după un an, un certificat, un atestat de muncă, erokirjaulosseteliuolama. Astfel se știa care a fost venitul anual al slujnicei.

  • Ne kuulu sitte tilistä sillov vuom piästä niin sennip panneej jo lyhennykseksi sem pestirahan. (Juuka)
  • 1 päivän marraskuuta isäntä kuhtuu renkit ja piijat rätinkiin, miten vuojen mittaan ottoja on karttunu ja mitten paljo piika Leena ja renki Aappo saavat röppärahaa. Sittä ne lähtee röppään vieraampiin kyliin, lähtiissään juovat. Jokaiselle keitetty erikseen rätinkipannu. Siitä ne antaa vieraalle ja talon ihmisille, mutta jos renki ja piika pestataan taas tulevalle vuotelle annetaan pestirahaa 50 markkaa ja kaikkein ison pannu kahvija pestajaisista. Alkaa sinä päivänä jo näkyvä röppävieraita muistaki kylistä. (Pudasjärvi)
  • Ulossetelis vualelt 1897 piika H. H. on saanup palkkaa − pesti 10 mk − palkkaa koko vualelt 70 mk ja villaset yksinkertaset vaatteht valmihinah ja 24 kyynäröö tamestikkii (= damasti) ja 2 parii piaksui pualpohjat lisäks ale ja 2 naulaa villoi ja yks riamu (’pääliina, huivi’) ja yks esliina. (Iitti)

În timpul serviciului din cursul anului nici slujnicele, nici argații nu aveau timp liber și abia le ajungea timpul să-și îndeplinească obligațiile. Singura era acea săptămână liberă.

  • Piäsis keeriin (= pyhäinmiestenpäivään) niin piäsis sittä riiviikolle. (Sonkajärvi)
  • Kissavviikko om pyhäimpäiväj jälkie, kum palkolliiset o irrollaa. (Lammi)
  • Pyhämiehenä annettiin kissanviikoksi palvelijalle limppu, juusto ja lampaanjalka. (Nurmijärvi)
  • Friiviikol piikflika kutosiva kankast itteläs, jos ei menne omasias treffama. (Perniö)
  • Sit kissaviikolla, sit sai kehrätän nee villas ja kutoos sukat sit. (Loppi)
  • Piiat on ennen klihiranneet (= lihdanneet) pellovattensa (= pellavansa) irtaviikolla. (Ylihärmä)
  • Nuttuviikko kun palvelusväki korjaili nuttujansa kun oli aikaa. (Tyrvää)
  • No katos se sanotti ryysviikoks sen tähre, et nees sais sill aikka laitta niit vaattejas. (Taivassalo)
  • Pyhäjempäivän jälkeinen viikko oli runtuviikko, jolloin trenki herrasti ja isäntä teki töitä kuin hullu. (Tyrvää)
  • Kun oli keörivviikot niin ne oli melekkeimpä joka yö oli niitä mänöjä (tansseja tms.). (Juuka)
  • No römppäviikolla tanssivat ja laolovat [palkolliset]. (Juuka)
  • Joka syksyllä keyrinä kun palavelijat piäs lepoviikollen ne jaoho talakkunan. (Kerimäki)

Finladezul spune că: ‛rakkaalla lapsella on monta nimeä’ – copilul iubit are multe nume; tot așa și cu săptămâna asta liberă a argaților și a slujnicelor care, în multiplele dialecte, are fel și fel de nume: mikkoviikko – săptămâna lui Mikko (în jur de 29 septembrie); itseviikko, omaviikko – săptămâna proprie, pentru sine; pyhämistöviikkopyhäinpäiväviikko – săptămâna Tuturor Sfinților; päänpitoviikko; runtuviikko; santtiviikko; savipäivätvapaaviikko; vuoroviikko ja väliviikko.

Ca și cum nu ar fi destule, împreună cu sărbătorile de mai sus, cam în același timp cu kekri și cu Ziua Tuturor Sfinților, mai vine o altă zi importantă, ”oravan päivä” – Ziua Veveriței. În vremurile acelea, în Finlanda veverița era un animal mult mai apreciat, atât pentru valoarea sa ca articol de export a blănii, cât și ca unitate de măsura a valorii, practic unitate monetară. Gustav Vilkuna pomenește în cartea sa ”Vuotuinen ajantieto” (Otava 1973) că vânătoarea veverițelor era reglementată astfel, încât vânătoarea să nu înceapă înainte ca blana să fie complet cenușie.

.

Vuotuinen

Kuva on kopioitu luvatta rehellisen käytön perusteella ei-kaupalliseen käyttöön.

.

Perioada în care sezonul de vânătoare era închis diferea de la o zonă la alta. Din arhive aflăm că ziua veveriței se numea, pe vremuri, kekri. Vânătorii de atunci știau că nu pot începe vânătoarea înainte de kekri. Dacă ”Ziua Veveriței” se nimerea în perioada strânsului recoltei – kekri, asta nu avea nimic de a face cu sărbătorile autumnale. Și acum, sezonul de vânătoare se deschide, în fiecare an, cam în aceeași perioadă. Tot așa cum kekri finlandez nu are nicio legătură cu localitatea omonimă, Kekri, din Rajasthan, din India.

Odată cu urbanizarea, finlandezii sărbătoresc comercial tot ce se poate, n-are importanță cum se numește sărbătoarea, totu-i să se vândă ceva. Să nu mai spun că aici s-a mai amestecat și Halloween (Hallowe’en, All Hallows’ Evening, Allhalloween, All Hallows’ Eve, All Saints’ Eve) ca sărbătoare a spiritelor.

 

Vocabular:

kekri, keyri, köyri, köyry [talon isäntäväen ja vakituisten palkollisten juhla vuotuisen työrupeaman päättyessä] ● ziua recoltei; sărbătoarea sfârșitului anului agricol ■ (suomr) kekrifest (en form av skördefest – ziua recoltei)

pyhäinpäivä ● Ziua Tuturor Sfinților ■ alla helgons dag; (yleisk myös) allhelgonadag

kekkerit ● petrecere, chef, ospăț; sărbătoare ■ (kestit) kalas; (kutsut) bjudning; (juhlat) fest; partaj

piika ● slujnică, servitoare ■ piga

renki ● argat ■ dräng

talollinen ● țăran [liber]; răzeș, moșnean; agricultor; fermier, propietar al unei gospodării țărănești ■ bonde; självägande bonde; hemmansägare

talolliset ja torpparit ● răzeșii și arenașii lor [sistem de arendă a pământului în care fermierii chiriași își puteau cultiva pământul luat în arendă, plătind chiria cu lucratul pe terenul răzeșului] ■ bönder och torpare

pestiraha ● bani de angajare ■ städjepenning; städsel

erokirja ● scrisoare de despărțire, scrisoare de recomandare, carte de muncă ■ (Suom) skiljebrev

.

Imaginea este copiată și publicată fără aprobare, situație permisă în scopuri educative sau nelucrative.

.

Kekri din Finlanda pare a avea și un corespondent românesc, Sâmedru adică Sfântul Dumitru, când Ziua recoltei a trecut nu de mult, vara s-a încheiat, pregătirile pentru iarnă sunt în toi.

Sâmedru (sau Sân-Medru) este denumirea populară a sărbătorii creștine dedicate Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, patron al păstorilor și chezaș al soroacelor, al tocmelilor. Împreună cu Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), Sâmedru hotărnicește timpul, împarte Anul Pastoral în doua anotimpuri simetrice: vara, între 23 aprilie și 26 octombrie, având ca mijloc al timpului data de 20 iulie (Sântilie); iarna, între 26 octombrie și 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului. Dacă Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească. Exista credința că în această zi, căldura intră în pământ și gerul începe a-și arata colții. Potrivit calendarului actual, cele două zile de hotar între cele două semestre vară-iarnă sunt 1 mai (la opt zile după Sf, Gheorghe) și 1 noiembrie – Ziua Tuturor Sfinţilor (la patru zile după Sf. Dumitru), dată la care celții sărbătoreau Anul Nou – samhain. Pentru celți vara – samradh, care începea la 1 mai și iarna – geimredh, care începea la 1 noiembrie.

Ziua Sfântului Dumitru era și Ziua Soroacelor, pentru că la această dată se rezolvau și se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile. Potrivit credinţei populare, Sfântul Dumitru era ziua lichidării slujbelor sezoniere, a tuturor socotelilor, chirii sau împrumuturi, făcute cu şase luni în urmă, dar şi încheierea altora noi. Se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sân-George, de unde și zicerea că „la Sân-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”. De Sfântul Dumitru se mai tocmeau și servitorii pentru diverse treburi și se dezafectau stânele odată cu „răvășitul oilor” adică cu separarea oilor după proprietarii lor. Tot cu această ocazie se organizau târguri și se încheiau logodne. La oraș, chiriașii de mutau, schimbau locuința de Sf. Dumitru sau acceptau noua chirie pentru perioada următoare.

În Ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie sau în ziua Sfântului Dumitru, se aprind multe focuri, Focul lui Sumedru, cu rol purificator și protector. Peste foc sar copii pentru a fi sănătoși tot anul și adulții ca să fie feriți de duhurile rele. Focul are și menirea de a alunga fiarele codrilor și de a încălzi morții (Moșii de Sâmedru, pomeniți în sâmbăta de dinaintea sărbătorii, la care se aduc ofrande pentru cei morți; Pyhäinpäivä – Ziua Tuturor Sfinților sărbătorită după Sâmedru). Celor adunați în jurul focului li se împărțeau nuci, mere, struguri, covrigi, prune uscate, pâine caldă, colăcei unși cu miere și chiar vin dintr-o vadră. După ce focul este stins, pentru a asigura fertilitatea, țăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi. Spuneam că focul lui Sâmedru mai avea și menirea de a încălzi morții vii. Porțile dintre cele două lumi se deschideau, morții, mai ales cei însetați și flămânzi, cei uitați, neștiuți, nepomeniți, cei părăsiți, cei fără urmași, ieșeau și veneau printre cei vii, se încălzeau la foc, se alimentau cu cele oferite celor din jurul focului (sau cu dulciurile de Halloween); dar odată cu ei ieșeau din adâncuri și duhurile rele care bântuiau ca să facă rău (răzbunarea de Halloween), de unde rolul protector al focului peste care se sărea.

Perioada din an la care ne referim este încărcată de simboluri similare chiar transreligionare. Dacă am văzut că kekri, sărbătoarea finlandeză și Sâmedru (Sfântul Dumitru) au elemente asemănătoare, mai apoi, în Israel avem Ziua Ispășirii – Iom Kipur (יום כפור) imediat după Anul Nou ebraic. Rugăciunea rostită cu această ocazie, Kol Nidrei (כל נדרי cuvinte aramaice care înseamnă „toate promisiunile” sau „toate jurămintele”) reprezintă anularea tuturor promisiunilor și jurămintelor pronunțate în decursul anului care a trecut; sunt de asemeni nule și cele care din slăbiciune, mânie, neștiință sau alte cauze omenești au fost făcute. Altfel spus, toate promisiunile țin doar până la Iom Kipur, tot așa precum învoielile țin până la kekri sau până la Sâmedru.

În Finlanda, pentru protecția animalelor se implora zeul căruia i se aducea drept ofrandă arderea unui țap de paie – kekripukki. În România, tot în relația cu Dumnezeu, în Ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se aprind focuri, Focul lui Sumedru, care aveau și un rol purificator și protector și țineau la distanță fiarele codrilor. La evrei, purificarea revenea „țapului ispășitor” – שעיר לעזאזל (sh’eyr l’ezazl) asupra căruia se aruncau toate păcatele, după care țapul era trimis în pustiu la Azazel – diavolul, spiritul răului de la care păcatele veniseră. Comparația cu arderea țapului de paie –  kekripukki nu pare să fie întâmplătoare.

.

Și last but not least Thanksgiving Day – Ziua Recunoștinței este, la origine, o sărbătoare anuală situată spre sfârșitul lunii, sezonului agricol, sărbătoare în care se mulțumește, tradițional lui Dumnezeu, pentru bogăția recoltei din acel an. Și aici apare un animal de sacrificat, originar chiar din America, animal care, tot simbolic, este iertat. Și uite-așa se leagă între ele obiceiurile lumii. Vorba italienilor, „ogni mondo, un paese” – toată lumea nu e decât un [mare] sat.

.

kekri1

Kuva on kopioitu luvatta rehellisen käytön perusteella ei-kaupalliseen käyttöön.

.

Introdus  / lisätty 14.11.2014

Corectat / korjattu 24.7.2016

Actualizat / päivitetty 23.3.2019

Actualizat / päivitetty 16.11.2019

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: