Cine se crede Dumnezeu – Sindromul-dumnezeu (cu-d-mic)

Cine se crede Dumnezeu – Sindromul dumnezeu (cu „d” mic)

Motto: In fiecare minte umana exista un baston de dictator.

Proverb românesc: Omul propune, dar Dumnezeu dispune. De ce ar ține cineva să fie acel dumnezeu care să dispună. Vedem mai jos.

Pagina s-ar mai putea numi și: voiman huuma ● beția puterii, extazul puterii ■ maktensrus

Pagină coroborată cu Misecuvinism și misecuvinist

Cuvânt înainte: O boală a sufletului

Din “Tâlcul tuturor faptelor”, povestirile hasidice ale lui S.Y. Agnon (1888-1970, laureat al Nobelului pentru Literatură în 1966) cetire:

“Orice slujbă pe orice tărâm în care un om e numit șef îl face să-şi piardă mințile, pentru că, dacă a primit o numire oarecare, odată cu numirea se ivește în el şi un duh pidosnic (…). Când un om devine slujbaș sau polițai un alt duh îl călăuzește şi-i poruncește să-i facă pe alții să sufere (…). Omul trebuie să știe să nu fie rău și, dacă ai primit o leacă de putere, stăpânește-ți pornirile că, dacă nu, trezești împotriva ta mânia oamenilor.

Chiar și o împuternicire fără nici o însemnătate îl face pe om să-şi piardă mințile, cum a zis un înțelept: dragostea de măreție și de rang e o boală a sufletului”.

… Iar, în Ziua Mâniei, măririle nu slujesc la nimic.” Altfel spus, toți murim la fel; funeraliile cu onoruri nu ne încălzesc.

Avertizare!

Textul de mai jos este dezlânat și vag prezentat tocmai pentru că subiectul în sine este doar o idee, abia conturată și în mintea mea, dar altfel vastă și de actualitate. Sunt niște gânduri adunate privind lumea înconjurătoare. Poate unele rânduri se repetă, aparent inutil. Subiectul, în loc să explice, mai bine ar da de gândit celor care s-au aplecat asupra rândurilor mele.

Cu veacuri în urmă, dar încă și în zilele noastre, dacă cine declara că se crede Dumnezeu ajungea într-o clinică de boli mintale. Dumnezeu este unic și un muritor nu poate fi Dumnezeu, era logica potrivit căreia individul avea nevoie de tratament psihiatric. Dar, pe de altă parte, în mulți din noi zace un mic dumnezeu care scoate capul, iese la iveală imediat de am ajuns într-una din situațiile de mai jos.

Plecăm de la o situație care poate fi la originea confuziei, numele lui Dumnezeu are ca atribute principale Stăpân, Domn, Atotputernic. Asta e! Aici avem paralelele. God vs. Lord, Master ||| Dieu vs. Seigneur ||| Dumnezeu vs. Domnul ||| Jumala vs. Herra ||| Gud vs. Herr ||| Бог vs. Господь ||| θεός vs. Κύριος ||| Deus vs. Dominus ||| (←) אלוהים (Elohim) vs. אֲדֹנָי (Adonai) ||| لله (Allah) vs. توحان (Tuhan – Domnul) (←).

Sindromul dumnezeu (scris anume cu literă mică!) ar trebui deosebit de sindromul Mesia (complexul Mesia), de complexul Iehova, de megalomanie care au, în principal, conotații psihiatrice, de delirul mistic sau de Nebun întru Hristos care se referă la religie. Sindromul dumnezeu este doar o autoinflație egoistică, o infatuare, o senzație de infailibilitate dezvoltată treptat, în timp, pe parcurs. Cineva ar fi zis „s-a urcat scroafa-n copac”.

Există o grămadă de oameni aroganți, cățărați în anumite funcții, fără a avea capacitățile necesare, care se comportă ca niște zbiri, ca și cum totul li se cuvine, care se consideră a fi cei mai deștepți oameni din lume, mai buni decât restul. Care se consideră, într-un cuvânt, zei. Însă poate fi omul un zeu?

La începutul anilor 1900, Ernest Jones, neurolog și psihanalist galez, a identificat și a numit pentru prima oară în literatura de specialitate un simptom al patologiei narcisiste, cunoscut drept „complexul lui Dumnezeu”.

Complexul lui Dumnezeu caracterizează o persoană care, în ciuda faptului că are lacune severe, și le neagă, dezvoltând o credință atât de nezdruncinat în sine, în puterile și capacitățile sale încât se crede un supraom, un zeu. Ca egal al zeilor, deține așadar toată puterea, fiind intangibil, cunoaște adevărul absolut și niciodată nu poate da greș. I se cuvine totul, drept care se comportă față de toată lumea cu aroganță și profund dispreț. Îi disprețuiește, deopotrivă, și pe cei care îl critică, dar și pe cei care îl susțin. Pentru că nimeni și nimic nu contează, de vreme ce, personal, se consideră începutul și sfârșitul, se consideră a fi deasupra tuturor.

Chiar dacă nu este, această persoană ajunge să fie atât de convinsă că este perfectă, încât refuză orice posibilitate că ar putea avea vreo lipsă sau că ar putea comite vreodată erori. Chiar și în cazul în care i se aduc dovezi de netăgăduit că a dat greș, nu le va accepta. Nu va recunoaște asta niciodată. Din contra, va persista în greșeală, fără să-i pese câtuși de puțin de consecințe – pentru că, nu-i așa, știe cel mai bine.

O mai modernă abordare a acestui „complex al lui Dumnezeu” este efectul Dunning-Kruger – un derapaj cognitiv de care suferă persoanele cu abilități scăzute care ajung să-și supraestimeze capacitățile. Primul studiu a fost publicat de David Dunning și Justin Kruger, cercetători în domeniul psihologiei sociale, în 1999. Studiul s-a bazat inițial pe experimente care au vizat raționamentul logic, gramatica și abilitățile sociale ale unor grupuri de studenți. Mai apoi, a fost extins în mai multe domenii, precum politica, medicina sau mediul de afaceri.

Concluziile celor doi au fost că cei care suferă de acest derapaj cognitiv sânt în fapt oameni slab pregătiți, care nu au capacitatea de a distinge între performanțele bune și cele slabe. S-au autosugestionat că sânt cei mai buni (probabil că li s-a spus asta din copilărie) și, chiar dacă sânt cel mult mediocri, se comportă în virtutea autosugestiei, ca și cum ar fi perfecți. Ei tind să se supraevalueze pentru că nu pot să facă nici o diferență calitativă între performanțele lor și ale celorlalți, considerându-se a fi foarte buni, în fapt chiar mai buni decât restul. Este vorba de un efect al supraestimării, care de multe ori îi face pe cei care pică în plasa mrejelor narcisismului să aibă erori de gândire și judecată, nu doar în ceea ce îi privește pe ei, ci și în evaluarea realității înconjurătoare, ceea ce îi conduce, de cele mai multe ori, la un comportament irațional.

Complexul lui Dumnezeu (sindromul lui Dumnezeu; complexul dumnezeului; complexul Iehova) este o credință de nezdruncinat caracterizată prin sentimente emfatice, umflate, exagerate, infatuate constant de capacitate personală, privilegiu sau infailibilitate. O persoană cu un complexul de dumnezeu poate refuza să admită posibilitatea erorii sau eșecului, chiar și în fața unor dovezi irefutabile, probleme intractabile sau sarcini dificile sau imposibile. De asemenea, persoana este extrem de dogmatică în ceea ce privește părerile sale, ceea ce înseamnă că persoana vorbește despre opiniile sale personale ca și cum ar fi fost indubitabil corecte. Cineva cu un complex de dumnezei nu poate arăta nicio atenție pentru convențiile și cerințele societății și poate solicita considerare sau privilegii speciale.

Jumaluuskompleksi on mielentila, jossa henkilö uskoo, että hänellä on yliluonnollisia voimia tai jumalallisia kykyjä. Tällainen henkilö usein uskoo olevansa yhteiskunnan sääntöjen yläpuolella ja ansaitsevansa erikoista huomiota. Leimallisia piirteitä ihmisissä, jotka potevat jumalakompleksia, ovat itsekeskeisyys, manipulatiivuus, välinpitämättömyys ja empatian puute.

Gudskomplex eller deuskomplex kan innebära allt från att man tror att man är Gud, till att agera så arrogant att man lika gärna skulle kunna tro det. Utmärkande drag hos personer med gudskomplex är självupptagenhet, manipulativa personlighetsdrag, ignorans och brist på empati.

„Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu” Porecla „Dumnezeu”, a cărei origine este incertă, sugerează întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice. În general echilibrat în această activitate, politicianul a adoptat uneori poziții excesive.” Dumnezeu dispune!

Megalomania, suuruudenhulluus ● Megalomanie, mania grandorii ■ Megalomani, grandiositet, hybris, storhetsvansinne

Kaikkivaltius, kaikkivoipuus, omnipotenssi ● Omnipotența ■ Allsmäktighet, omnipotens

Ylivertaisuusvinouma; Dunning-Kruger-efekti ● Efectul Dunning-Kruger ■ Dunning–Kruger-effekten

Narsistinen persoonallisuushäiriö ● Tulburarea narcisică de personalitate (TNP) ■ Narcissistisk personlighetsstörning (NPD) [ICD-10 F60.8]

Narsismi ● Narcisism ■ Narcissism

turhuus, turhamaisuus; itserakkaus ● Vanitate ■ Fåfänga

Autocomplezență ► eng.: self-serving bias; fr.: biais d’autocomplaisance; germ.: Selbstwertdienliche Verzerrung; sp.: sesgo de auto-servicio

Ce vreau să spun mai departe nu se referă deloc la cei care declară că sunt dumnezei, ci la cei care se simt mici dumnezei fără să o declare. O persoană fără prea mare însemnătate, sau chiar lipsită de asta, odată ajunsă să conducă o ședință, să conducă un mic grup de oameni, să fie un mic moderator la o consfătuire sau pe internet, imediat se umflă în el dovada că este cineva, că el îi poate dirija pe alții, că i-ar putea chiar pedepsi (părintele autoritar, pedagogul, moderatorul de internet, gardianul pușcăriei), că el este un mic dumnezeu și că ceilalți depind de el. Așa cum se spune, el este „cel mai tare din parcare”.

Mai toți cei care lucrează cu publicul, în sau pentru serviciul public: polițiștii, judecătorii, vânzătorii, funcționarii de la ghișeu, medicii, membrii parlamentului, candidații în alegeri de tot felul (depindeți de mine pentru că eu am să vă dau, am să fac, etc.), iar pe de altă parte, într-un fel VIP-urile, starurile de tot felul, actori sau sportivi; o altă categorie în care intră bulibașa, șefii de clan, șefii mafiei, dar și ofițerii față de gradele inferioare. Cred că o listă completă a micilor dumnezei este imposibil de alcătuit. Puterea lor aproape discreționară este afișată prin poziție, prin funcție, dar asta nu este suficient, ea trebuie dublată epatant și prin avere, prin bani mulți, cât mai mulți. Aici își are izvoarele corupția: EU trăiesc o singură dată, aici și acum, dacă pierd ocazia asta, probabil că alta nu mai vine.

Pe vremuri la Roma, plebeii trebuiau să-și caute un patron și să-i câștige bunăvoința. Iar acest lucru era posibil făcându-i servicii, lingușindu-l, lăduându-l și, în general, îndeplinindu-i toate cererile.

N-am pomenit aici cuvântul dumnezeu cu sensul său religios, ci cu un sens abstract de „cel mai” important, cel mai tare [din parcare!], stăpân, persoană de care depind alții.

Biblia vorbește despre „mânia lui Dumnezeu” asupra celor care nu-i ascultă poruncile. Și dumnezeii pământeni sunt setoși de sânge și nu-i iartă pe cei care-i nesocotesc.

client

După părerea mea, clientul s-a născut în peșterile neoliticului când șefului tribului, celui mai puternic i s-a dat (sau și-a luat singur) cea mai fragedă parte din vânat, ficatul și mușchiulețul. Așa, asta ca să aibă grijă de ei și mai departe. Șefii de triburi s-au constituit în cluburi selecte (ha!), iar plebea clientelară i-a adulat. De aici până la nobilimea lumii de azi nu mai era decât un mic pas. Inițial înnobilarea s-a atribuit pentru fapte vitejești ca până la urmă factorul decisiv să fie averea.

Ne-am obișnuit ca, cel mai adesea, să considerăm cuvântul client legat doar de comerț. Client este și persoana ale cărui interese le apără în justiție un avocat, client este persoana care depinde de medicul de familie arondat (el devine pacient – potilas abia când este bolnav! dacă vine la cabinet pentru un certificat, atunci el nu este pacient, ci este doar client – asiakas!). Client este persoana care ajunge la un ghișeu pentru o aprobare, o semnătură, o ștampilă. În afară de client, mai cunoaștem clientela, totalitatea clienților (în Antichitatea romană era totalitatea clienților, a plebeilor care recunoștea patronajul unui patrician roman), sistemul clientelar și clientelism. Suntem clientul stomatologului sau al medicului de familie pentru că ei se ocupă de sănătatea noastră, ne „servesc!”. Suntem mușteriu, consumator, clientul obișnuit al unui local public, al unui club, al unui magazin, unde suntem târguitor, sau client al frizeriei din colț. În unele locuri avem și card de client favorit, clientul casei.

Relațiile sau raporturile clientelare erau relații existente între Statul Roman și unele populații străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. Ca să nu mai spun de Imperiul Otoman cu vasalii săi.

Cel puțin în occident există sloganele „Clientul nostru, stăpânul nostru” (cu banii lui suntem plătiți, noi, servanții), „clientul nostru are întotdeauna dreptate” (pentru că el știe ce și cum vrerea). [Apropo de servant, servitor, termen care ar oripila pe mulți dintre cei care lucrează în „serviciul public” primind onorariu de la clienți (medici, avocați etc). Cum noțiunea de chelner este slabă, în multe limbi nu există în niciun termen stabil pentru acest tip de servant, și la români se înlocuiește adesea cu alo, ospătar, băiete, domnișoară etc. Suedezii îi zic servitör (la feminin servitris), termen potrivit pentru că el/ea „servește”. La români cuvântul servitor este ocupat de altă semnificație.]

Odată cu noțiunea de Dumnezeu s-a născut și religia care tălmăcește (sau răstălmăcește) pe înțelesul credincioșilor ce și cum trebuie procedat ca Dumnezeu să fie mulțumit. Papa se consideră cel mai îndrituit reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ. Da, dar mai sunt în lume și alte religii răspândite și puternice și liderii lor au aceleași pretenții. De aici începe disputa: Dumnezeul meu este mai mare și mai puternic decât Dumnezeul tău. Ba chiar unele religii pretind să nu fie recunoscut alt Dumnezeu decât cel oficial, al lor. Dacă nu-l slujești pe Dumnezeul meu, plătești cu viața. Porunca „să nu ucizi” se referă exclusiv la semenii de aceeași credință cu tine; pe „păgân” chiar ai obligația să-l ucizi! Asta a dus la apariția miilor de secte religioase, subsecte și sub-subsecte, fiecare cu Dumnezeul său. Liderii lor, mai mari sau mai mici se consideră, pentru enoriașii săi, mici dumnezei. În grup, pe meleaguri transatlantice mulți au plătit cu viața urmând îndrumările micului lor dumnezeu Jim Jones.

Luzbel – Lucifer

Identificat ca „purtător de lumină”, precum și numele Satan, deși inițial numele său este Luzbel („lumină frumoasă”). El este cel mai faimos înger căzut dintre toți și cel care apare cel mai mult în Biblie, spre deosebire de alții care apar în Cartea lui Enoh. Acesta a fost creat de Dumnezeu ca fiu al său risipitor, înzestrat cu mare frumusețe, inteligență și perfecțiune, pentru a fi cel care a organizat restul îngerilor.

Puterea enormă pe care Lucifer o acumulase, a făcut să-și crească vanitatea, simțindu-se chiar superior lui Dumnezeu și concurând împotriva lui. Acesta a fost motivul pentru care Atotputernicul l-a alungat din paradis împreună cu a treia parte a curții cerești care i se alăturase, fiind primul Înger căzut, cel mai puternic și cel mai important dintre toți.

Departe de mine gândul de a mă pronunța ireverențios față de Dumnezeu, de religie, în general, sau de credința fiecăruia, în special.

Pentru că de biserică a venit vorba, biserica este așezământul în care, în afară de Dumnezeu, sunt și mai mulți alți dumnezei, potrivit organigramei, fiecare dintre ei având pe alții „în ascultare”. Ocazional, învățăceii într-ale religiei, pentru a-și crea situații favorabile, se oferă de bună-voie supunerii mai-marilor lor.

Nu poate fi o jignire mai mare decât să-i spui unei actrițe că nu este stea. Și dacă e stea, pretinde tot ce se cuvine unei stele cu capricii. Toate reflectoarele pe ea; dacă nu, nu mai joacă, își ia jucăriile și pleacă acasă. Erau patru „stele” într-un serial, de unii apreciat, de alții detestat, dar care serial a rezistat totuși șase ani. Acum că banii s-au cam terminat, au mai tras vreo zece episoade (prin 2021). Da, dar „dumnezeița” care nu a suportat ca și celelalte trei să fie „stele”, acum a zis pas; nu m-ați venerat suficient!

Vorbind despre actrițe, vorba românului „s-a suit scroafa-n copac” nu poate fi mai potrivită decât unei actrițe de mâna a șaptea ajunsă cu titlu regal căruia nimeni nu-i mai poate intra în voie pentru că ea este dumnezeul tuturor și trebuie slăvit. Parcă tot așa proceda și nefericita soață a unui nefericit șef de stat, chiar dacă dezavua actrițele.

Chiorul e rege-n țara orbilor.

Orice popor își are guvernul pe care-l merită.

kansanedustaja ● deputat în parlament ■ riksdagsman, riksdagsledamot; (Suom hist) lantdagsman

Parlamentele din multe țări ale lumii colcăie de borfași, buni de gură, care au îmbrobodit plebea ca să fie aleși. Odată ajunși în parlament, devenind mici dumnezei, (sau, mă rog, l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior!), continuă afacerile veroase prevalându-se de faptul că au „imunitate parlamentară” (chiar dacă asta nu există nu în toate țările!). Când sunt dați în vileag și le ajunge cuțitul la os, ar face orice numai să nu-și piardă „imunitatea” și să ajungă pe mâna justiției. Vezi manevra nereușită și a unui celebru recent fost șef de stat federal.

valtionpäämies ● șef de stat, șeful statului ■ statschef

valtion presidentti ● președinte de stat ■ statens president

Odată apucat jilțul prezidențial, trebuie ținut strâns de el ca să nu-l pierzi. Pentru asta trebuie să fii inventiv, să faci rotație cu primul ministru ca să mai prinzi un rând și, când nu mai ai cu cine să te ajuți, dai o lege să fi numit președinte pe viață cu imunitatea cuvenită.

Nu puțini au fost președinții de state, care s-au considerat dumnezei și care au lăsat în urma lor o mare durere: democrația are de suferit în țări din vecinătățile Europei, din Africa, dar chiar și din Europa.

Am aflat cu mâhnire că zilele astea [prima săptămână din ianuarie 2021] cinci vieți au fost prețul luptei prostești pentru niște speranțe false, în ciuda realității, tocmai în țara care vrea să dea tonul democrației mondiale. Cuvântul lui Dumnezeu (alegeri trucate!) nu poate fi pus la îndoială, așa că masele adulatoare pornesc, în van, cruciada. Setea de sânge a făcut să asmută plebea să meargă să devasteze sediul democrației pentru că nu i-a ieșit cuiva pasiența. Așa s-a dovedit că zicala „cu bani poți cumpăra orice” nu s-a adeverit. Bine măcar că nu a luat exemplu de la Nero, că tot era cu degetul pe butonul roșu!

Trump kiihotti väkijoukkoa marssimaan kongressitaloon puheessaan keskiviikkona. Lisäksi Trump on jatkanut viikkotolkulla perusteettomia ja valheellisia väitteitään siitä, että marraskuun presidentinvaalit olisivat olleet vilpilliset. Viikonloppuna julki tuli nauha puhelusta, jossa Trump saattoi syyllistyä virkarikoksen lisäksi liittovaltion vaalilainsäädännön vastaiseen rikokseen. Trump ei ole missään vaiheessa sitoutunut rauhanomaiseen vallanvaihtoon.

”Tulee olemaan villiä” – Trump kiihdytti kannattajiaan viikkoja ja kehotti toistuvasti saapumaan Washingtonin mellakkaan

majesteettirikos ● lezmajestate ■ majestätsbrott, majestätsförbrytelse

Crima de lezmajestate (după franceză lèse-majesté, latină crimen laesae maiestatis) este o noțiune de drept roman constând într-o ofensă adusă suveranului — fie un monarh, fie o națiune, ș.c.l. Prin extensie, este vorba de infracțiuni prevăzute în prezent în legi speciale care îi protejează pe cei mai înalți reprezentanți ai statului. Aici pot intra monarhii care se consideră unșii lui Dumnezeu, care au drept de viață și de moarte asupra supușilor lor. În unele țări din sud-estul Asiei doar mototolirea bancnotei cu efigia suveranului se lasă cu pedepse grave.

olla kuin kukko tunkiolla; olla kukkona tunkiolla (kuv) ● a fi persoana cea mai importantă; a fi vioara întâia; a fi stăpân; a fi cel care are ultimul cuvânt [ad litt. a se da cocoș pe grămada de bălegar] ■ vara högsta hönset [i korgen]; spela första fiolen; vara tongivande; vara herre på täppan

Copilul – micul dumnezeu

În special în Țările Nordice, un fenomen foarte răspândit este acela că, copilul își poate reclama părinții dacă îi refuză sau îi interzic ceva. Copilul astfel cocoloșit devine tiranul familiei, tăvălindu-se pe jos la market dacă nu i se cumpără ce vrea el, iar mai târziu devine tiranul misecuvinist al societății. Gata! S-a născut micul dumnezeu.

În școală, micul dumnezeu este elevul dintr-o clasă mai mare, șicanator, tracasant care găsește un amărât de elev dintr-o clasă mai mică pe care să-l șicaneze, să-l tracaseze, să-l umilească, să-l oblige să-l respecte și eventual să-i plătească o taxă de protecție.

kiusaaminen; kiusaaja; kiusattu ● tracasare, șicanare; șicanator, tracasant; șicanat, tracasat ■ trakasseri, trakasserier (mon); (kiusaaminen koulu yhteisössä) mobbning; (simputus) pennalism; livning; plågoande; trakasserare; (simputtaja) mobbare; (usk) frestare; (kiusattu) trakasserad; utpinad, utpint

Tulburările incipiente de personalitate la fetițe (sindromul prințesei), la băieți (sindromul eroului) sau la copiii chinezi din familiile cu un singur copil (sindromul micului împărat) se leagă de subiectul nostru doar tangențial, deși în esență acești copii vor deveni adulți misecuviniști. Și la asta părinții contribuie din plin.

Ce este sindromul prințesei, un diagnostic care apare de obicei în copilărie?

Psihologul Lenke Iuhoș spune că poveștile cu prinți și prințese la care se uită copiii noștri transmit mesaje subliminale: “Din nefericire, Walt Disney a ecranizat prințese care aveau numai privilegii, însă nu s-a menționat nicăieri și despre obligațiile care reies din fișa postului de membru al familiei regale. Fetițele au fost încurajate să creadă că lumea este un castel frumos, în care toți cei care lucrează acolo sunt slugi puse în slujba lor. Din acest motiv, dacă este alintat în exces, un copil va opune rezistență la orice sarcină din partea părinților sau chiar a șefului, la maturitate. Copiii vor deveni tot mai egoiști, nu vor considera necesar să spună mulțumesc, nu își vor cere scuze atunci când greșesc și la maturitate nu vor ști să iubească sincer, necondiționat“, spune specialistul.

Repetarea obsesivă a cuvintelor de alint afectează viața copilului la maturitate

Repetarea obsesivă a acestui tip de alint va determina apariția la copii a unor comportamente care le vor afecta viața de adult. La maturitate, aceștia vor constata că au trăit în minciună, că lumea este departe de a fi un castel frumos plin de slugi umile care să le îndeplinească rapid dorințele, iar acest lucru le va crea frustrări. Ei nu vor ști cum să iubească necondiționat și nici să gestioneze un refuz.

Copilul nu va înțelege cum funcționează relațiile cu cei din jur și va intra ușor în conflicte cu cei de vârsta lui. În plus, ei vor căuta realitatea pe care o cunosc ei – realitatea castelelor și a prinților și prințeselor. Nu o vor găsi și vor avea tendința să se retragă, să se izoleze.

Micul dumnezeu nu ține doar de ierarhie.

În Rusia sovietică, stat totalitar, cetățeanul era dependent de tot ce deținea puterea, iar clientul era dependent de vânzător care, dacă voia îi putea vinde marfa dorită sau putea să-i spună că nu mai e, că s-a terminat. Tot vânzătorul își putea aproviziona favoriții cu mărfurile mai rar de găsit. Un vânzător sau o vânzătoarea erau obișnuiți acolo să fie mici dumnezei.

În Finlanda s-au așezat oameni veniți din Rusia și au continuat să profeseze, care cum a putut, ce făcuseră acasă. Net s-au detașat vânzătorii care nu s-au putut dezbăra de obiceiurile de acasă. Aici principiile comerciale sunt altele, complet opuse celor rusești. Vânzătorul este în serviciul clientului și asta nu le-a convenit deloc micilor dumnezei detronați.

Cu cât e mai obscură obârșia, cu cât pleacă mai de jos individul, cu atât mai mare e dorința de parvenire, de ajungere tot mai sus. Argatul se vrea domn, slujnica stăpână, adică mici dumnezei. Slujnica mai îmbracă, pe ascuns, hainele doamnei, se oglindește și se vede regina balului.

Am cunoscut aici un șofer al unui demnitar și cum acum îl chinuie obezitatea morbidă, a ieșit la pensie pe caz de boală. Însoțindu-l pe demnitar a văzut obiceiurile lumii bune, a ciupit de ici, de colo, câte ceva finețuri și s-a transformat într-un mic dumnezeu. Mai ales că fiind vițelul serviciilor de siguranță, cum este obiceiul, se consideră marele deținător al secretelor statului. În situația de „invalid” (obezitatea morbidă), își chinuie cunoscuții cu pretenții de domnișoară de pension, totul îi pute, nu-i convine, ba una, ba alta, toți trebuie să-l servească (doar e invalid!), totul trebuie să fie pe placul lui.

Asta pentru că, potrivit legilor lui Murphy și postulatelor lui Petter, „fiecare tinde spre maximum de incompetență” sau cu formularea lui Godin „fiecare angajat, lucrător își începe cariera de la un nivel potrivit competenței sale”. Ce vrea să zică? Un meseriaș este bun și competent la postul pe care a fost angajat. La un moment dat ajunge șef de echipă și trebuie să-și conducă colegii și, deși el știe doar ceea ce el trebuie să facă, e mai puțin priceput să înțeleagă ce fac ceilalți. Competența sa scade când ajunge șef de șantier, scade și mai mult când ajunge director și este absolut nulă când ajunge ministru. Aici este în poziția de maximă incompetență, de mic dumnezeu, Înțelege că, odată descoperită incompetența sa, își poate pierde scaunul, așa că sacrifică totul pentru a se menține.

Dumnezeul de la capătul firului

Încă multe dispecerate din lume, în Europa în special în țările din estul Europei, există un dumnezeu de care depinde soarta ta. Dacă vrea să te ajute o poate face, dacă nu-i place vocea ta sau are o vagă idee că nu o respecți suficient, ți-o taie scurt și te lasă cu buza umflată; dacă ar fi doar buza, dar poate fi chiar viața cuiva. Cum nu este vorba de o relație directă, față-n față, nu ai cum s-o atingi cu o „atenție” și tocmai din cauza asta suferă (o fi fost oare pedepsită la dispecerat?)

Omul de știință care modifică rezultatele nefavorabile ca să-i iasă pasiența.

Autodumnezeire

„Chestiunea [cultivării cărnii în laborator] este destul de complexă pentru că până la urmă realizarea biotehnologică seamănă puțin cu o senzație de autodumnezeire care poate deveni periculoasă și nu numai în sensul filozofic.” spune profesorul Petru Alexe

Ar fi greu de crezut că doar oamenii se pot crede dumnezei. Organizații, partide sau chiar state se pot crede dumnezei, primus inter pares, fără de care nu poate exista nimic; ei au poziția de factotum. În cazul în care și-au pierdut prerogativele devin fiare, continuă să ceară, să impună să li se dea dreptate, chiar dacă asta este aberantă. State belicoase care vor mutarea frontierelor, schimbarea și reorganizarea lumii așa cum le convine lor. Populațiile nu mai au niciun cuvânt de spus, legile țărilor vizate nu au nicio valoare în fața Godzilei dumnezeiești lezate.

Despre micul dumnezeu din armată cred că s-ar putea scrie volume întregi. Ierarhia este alcătuită pe principiul „ordinul se execută, nu se discută”. Dacă superiorul tău, dumnezeul tău, îți ordonă, taci și faci.

Micul dumnezeu-vedetă

Toți suntem oameni și, „cum omul este supus greșelii”, toți greșim; doar vedete nu greșesc niciodată. La tenis, dacă pierde în fața unei anonime, de vină e căldura sufocantă (pe aceeași căldură adversara, ne-vedetă, câștigă!). Vedeta se plânge: galeria nu o sprijină suficient. Sau galeria e prea gălăgioasă. Arbitrul nu vrea să ia în considerare reclamația că „aia s-a uitat urât la mine”. Și dacă niciuna din motivele proferate nu funcționează, atunci întinderea musculară e de vină. Vedeta la filmări, dacă nu faceți cum vreau ei, îmi iau jucăriile și plec acasă. Sau mă duc la mama. Dacă n-am în cabină o sută de boboci de trandafiri roz-bonbon vă las baltă cu concertul.

Epidemia de Sars-2 CoV și mici dumnezei politici. Aici se potrivește și mai bine zicala „Quod licet Iovi, non licet bovi” – Ce-i este permis lui Jupiter nu-i permis și boului. Restricțiile epidemiei sunt pentru alții, nu pentru mine că sunt mare personalitate politică, pot să chefuiesc cu cine și cu câți îmi place. Plebea să se supună regulilor, altfel are de suferit. Eu NU!

Că invidia și ura sunt trăsăturile principale ale micului dumnezeu, nu mai trebuie dovedit. Dacă membrul unui grup dă să iasă din grup, micul dumnezeu al grupului îl împiedică cu tertipuri și dacă astea nu reușesc, îl trage de picioare înapoi în grup. (Tall Poppy Syndrome)

Dacă o țară nu se aliniază ordinii dictate de țara-dumnezeu, ajunge pe lista neagră, urmează sancțiuni, pedepse, restricții, interdicții, blocade economice, răzbunări, ca să fie limpede cine e dumnezeul care trebuie respectat.

Micul dumnezeu-țară se vrea „Mare Dumnezeu-Țară” și dispune, cu arma în mână, ce trebuie să facă vecinii săi geografici ca să-i fie lui bine. Nu se reține de la orori, de la crime, de la amenințări cu distrugerea totală.

omaisuus, varat (pl.), rikkaus ● avere, bogăție, posesiuni ■ egendom; (tavarat) förmögenhet; ägodelar; (varallisuus) tillgångar (mon); (rikkaus) tillhörighet (tav mon)

Sunt oameni în lume care sunt extrem de bogați, au condus afaceri prospere, în conturile lor bancare cifrele averii sunt cu multe zerouri. În ciuda bogăției, ei trăiesc viața oamenilor normali, nu se afișează, nu vor să epateze, nu le place nici măcar să ajungă în media. Dovadă că înțelepciunea cu care au dobândit averea acumulată treptat este dublată de bun-simț. Spre deosebire de ei, micul dumnezeu poate avea o avere cu doar câteva zerouri, dar el luptă cu orice preț să-și crească averea tocmai considerând că averea este putere și de putere are el nevoie ca să se poată da „dumnezeu”.

Capitol introdus pe 15.7.2022

Turnătorul de la locul de muncă în Statul De Drept

Noua găselniță a Onor Uniunii Europene, impusă membrilor săi sub amenințarea sancțiunilor economice, se numește cu un nume inofensiv „avertizor de integritate” (pilliin puhaltaja, whistleblower, în finlandeză și visselblåsare, visselpipare, visslare, în suedeză). Aparent, nimic rău. Mai demult erau cunoscuți falșii clienți „nemulțumiți”, plătiți de patron, pentru a verifica reacțiile personalului; acum nu mai sunt la modă. Turnătorul de la locul de muncă abia a intrat în imagine.

Să vedem ce face acest „avertizor de integritate” care este protejat de lege, orice delațiune ar face. El trebuie să supravegheze și să pârască pe cei care nu respectă legea, pe ciubucari, pe delapidatori, pe falsificatori de titluri, pe chiulangii, pe „hoții din bunul obștesc”, etc. Pe vremurile acum apuse, se ridica în ședință plenară un tovarăș integru care spunea răspicat, sus și tare, „tovarășul director este un hoț!”. Nu se temea de consecințe pentru că știa că tovarășul director va fi „ridicat” direct din ședință. Ehee, alte vremuri, acum se vrea o cârtiță, noul dumnezeu local care să dispună, legal, de soarta celorlalți. Acum e și momentul pârâșului să plătească niște polițe dușmanului, să-l reclame că „deviază de la linie”, că trebuie pedepsit exemplar. Ce ne facem dacă „dușmanul” se dovedește a nu fi vinovat? Nu-i nimic. Nu era intenția să fie chiar pedepsit; e suficient că a fost suspect, că a fost cercetat, că a fost ponegrit, mocirlit, că onoarea i-a fost pătată potrivit conceptului de cancel culture cu varianta sa call-out culture („cultura denunțării”), în care scopul este de a izola o persoană care a fost suspectă, cercetată, de a ajunge să fie boicotată și, ca rezultat, de a o face să-și dea demisia, să-și piardă locul de muncă. Punct ochit, punct lovit! Și cârtița protejată de lege își continuă munca creatoare! Facă-se voia sa! Micul dumnezeu și-a făcut voia.

Micul dumnezeu și abuzul

Odată ajuns în poziția de mic dumnezeu, individul nesocotește regulile și legile care guvernează noua sa poziție („n-are cum să m-aresteze că sunt senatoare” zicea mai zilele trecute (31.1.2021) o figură nouă, voluptoasă, a politicii românești). Odată ce sunt dumnezeu îmi este permis totul, asta o știau și anticii romani: „Quod licet Iovi, non licet bovi” – Ce-i este permis lui Jupiter nu-i permis și boului.

Micul dumnezeu se abate de la reguli și încalcă legile cu bună știință, asta numindu-se abuz.

Aici vorbim de abuz și din punct de vedere lingvistic.

väärinkäyttö ● abuz ■ missbruk (jnk av ngt)

Abuz – acțiune necinstită

abuzul de putere, excesul sau abuzul în exercitarea funcției publice.

vallan väärinkäyttö folosirea abuzivă a puterii ■ maktmissbruk

abuz de încredere, trădare împotriva evidentei și a încrederii acordate.
abuzul de poziție dominantă, încălcare prevăzută în codul conceptului competiție (Competicion Law)

esimiehen aseman väärinkäyttö ● abuz de poziție a superiorului direct ■ missbruk av förmansställning

abuzul de reprezentare
abuzul de substanțe

- päihteiden väärinkäyttö abuz de substanţe psihotrope ■ substansmissbruk
- alkoholin väärinkäyttö abuz de alcool ■ alkoholmissbruk
- huumeiden väärinkäyttö abuz de droguri ■ drogmissbruk, narkotikamissbruk
- lääkkeiden väärinkäyttö(lääkkeiden väärinkäyttö riippuu lääkärin toiminnasta) ● abuz de medicamente ■ läkemedelsmissbruk
- sekoitettu väärinkäyttö abuz mixt (cu cele de mai sus) ■ blandmissbruk
abuzul prin dependență (alta decât de substanțe)
- internetin väärinkäyttö adicție, dependență de internet ■ internetmissbruk; internetberoende

- ostojen väärinkäyttö; ostosriippuvuus, shoppailuriippuvuus, oniomania ● oniomanie; adicșie, dependență de cumpărături ■ köpmissbruk; köpberoende, oniomani
- ruuan väärinkäyttö ● adicție alimentară ■ matmissbruk; tvångsmässigt ätande
- uhkapelien väärinkäyttö ● adicție, dependență de jocuri de noroc; cartoforie ■ spelmissbruk; spelberoende, spelmissbruk, ludomani; hasardspelsyndrom

abuz de drept (de dreptul cuvenit)
abuzul economic
abuzul sexual, abuzul de o altă persoană in scopuri sexuale.

- seksuaalinen hyväksikäyttö abuz sexual ■ sexmissbruk

abuzul de tip religios
- abuz de tip religios spiritual
- abuzul de tip religios ritual satanic

Câțiva termeni uzuali

jumala ● zeu, dumnezeu (ca substantiv comun) ■ gud

kanta-asiakas, vakioasiakas ● clientul casei, client de bază; client obișnuit al unui magazin, club etc. ■ stammis, stamkund; (ravintolan tms.) stamgäst

kanta-asiakasetu ● beneficiul clientului fidel ■ stamkundsförmån

kanta-asiakaskortti ● card de fidelitate; card de privilegiat ■ stamkundskort

asiakas, kanta-asiakas, ostaja ● cumpărător; client; mușteriu ■ köpare

asiakas ● client, clientă ■ kund; (vieras) gäst; (asianajajan tms.) klient

asiakaspiiri, asiakaskunta, asiakkaat (pl); potilaat (pl) ● clientelă; pacienți ■ kundkrets, kunder (mon); klientel

clientelă reciprocă – mă ajuți, te ajut

käsi pesee kättä, käsi pesee toisen, käsi pesee toisen käden, toinen käsi pesee toisen, toinen käsi pesee toista, vasen käsi pesee oikeaa, yksi käsi pesee toista (Seneca) ● o mână spală pe alta ■ hand tvättar hand, en hand tvättar den andra; Lat. Manus manum lavat.

În mediul urban finlandez, fenomenul de întrajutorare a luat o formă despre care se vorbește pe șoptite iar de scris, nu se scrie mai nimic. Este vorba de fenomenul finlandez ”Hyvä veli” care s-ar putea traduce în românește cu „o mână spală pe alta” sau „nu mă uita ca să nu te uit”. Aici ar intra și nepotismul finlandez care funcționează, pe ici, pe colo. Noțiunea se pare că este inspirată din francmasonerie iar ca activitate a fost asimilată mișcării americane Good ol’ boy network. Vezi de asemenea sistemul finlandez de întrajutorare numit talkoot.

asiakas-, asiakkaan; asiakasjärjestelmä ● clientelar; sistem clientelar ■ kundsystem

asiakassuhteet ● relații clientelare ■ kundrelation, kundrelationer; kundkontakt, kundkontakter

asiakassuhde ● clientelism ■ kundelism, clientelism

asianajaja ● avocat ■ advokat

tuomari ● judecător ■ domare [sistemul clientelar în justiție]

poliisi ● polițist ■ polis

myyjä ● vânzător, vânzătoare ■ säljare

parturi ● frizer ■ frisör

ostaja ● târguitor; cumpărător ■ köpare

tarjoilija ● chelner, ospătar; chelneriță, ospătăriță ■ (amm) servitör; (miehestä myös) kypare; uppassare; (naisesta) servitris

palvelija, piika ● servitor, servitoare ■ tjänare, (miespalvelija) betjänt; (kotiapulainen) tjänarinna, hembiträde, piga; (kotihengetär, puhek) tjänsteande

lääkäri ● medic ■ läkare

hammaslääkäri ● stomatolog ■ tandläkare; odontolog

virkailija ● funcționar ■ tjänsteman

ehdokas vaalissa ● candidat în alegeri ■ kandidat i valet [sistemul clientelar în politică, în administrație]

kansanedustaja ● parlamentar ■ riksdagsman, riksdagsledamot; (Suom hist) lantdagsman

vartija ● gardian ■ (vars amm) väktare; (vahti) vakt; vaktare; (valvoja) övervakare; bevakare; tillsynsman; uppsyningsman; kontrollör

mafian päämies ● șeful mafiei ■ mafiahuvudet

klaanin päällikkö ● șef de clan ■ klanchef

syyttäjä ● procuror ■ åklagare

upseeri ● ofițer ■ officer

näyttelijä, „tähti” ● actor, actriță, „stea” ■ skådespelare, skådespelerska, „stjärna”

hyvän suorituksen urheilija; suorituskykyinen urheilija ● sportiv de performanță ■ prestationsidrottare

VIP ● VIP ■ vip, VIP

moderaattori ● moderator ■ moderator

pedagogi ● pedagog ■ pedagog

vanhempi ● părinte ■ förälder

plebeiji ● plebeu ■ plebejer

patriisi ● patrician ■ patricier

rikkaus ● bogăție, avere ■ rikedom

raha ● bani ■ pengar

ällistyttävä; loistava ● epatant ■ förvånande; härlig

holhoaminen ● patronaj ■ beskydd

alistaminen; kuuliaisuus, tottelevaisuus; nöyryys ● supunere ■ underkastelse; undergivenhet

imartelu, mielistely ● adulare ■ (mielistely) fjäsk, inställsamhet; smicker, kryperi, krypande; (hännystely) lismande, lismeri; svansviftande svansviftandet, svansande

palvonta ● venerare ■ dyrkan

ylistäminen, ylistys ● proslăvire ■ prisande; saliggörelse

ihannointi ● glorificare; proslăvire ■ glorifiering, glorifikation; förhärligande

armeliaisuus, sääli ● mizericordie ■ förbarmande; nåd

armo ● îndurare, milă ■ barmhärtighet

riippuvuus ● dependență ■ beroebdeställning; beroende

holhooja ● tutore; părinte, tutore (până la majorat) ■ förmyndare (myös oik); (vars koul) målsman

holhous ● tutelă; curatelă; luare în custodie; îngrijire; protecție; ■ (oik) förmyndarskap; (kuv, liiallinen holhous) förmynderi; (haltuunotto) omhändertagande; (yleisk): (hoito) vård; omvårdnad; (hoiva) skötsel; (huolenpito) omsorg; (puhek) ompyssling

Poate că la acest mic dumnezeu nici nu te-ai gândit. Este micul dumnezeu pe patru roți. Dacă ajungi în spatele lui și constați că merge încet, sub viteza legală, dai să-l depășești și, odată intrat în depășire, abia atunci el calcă pedala, bagă viteză să te oblige să accelerezi și tu și te împinge spre șanț. „Cu mine te pui? Nu știi cine sunt eu?”

Summa summarum

Conștiința și bunul-simț

Motto:

Bunul simț înseamnă talentul de a vedea lucrurile așa cum sunt și de a face lucrurile așa cum trebuie făcute. C. E. Stowe

Toate cele despre care m-am ostenit să scriu mai sus nu ar exista dacă conștiința și bunul-simț și-ar spune cuvântul. Da, dar ele sunt dezavuate de societatea contemporană tocmai pentru că împiedică parvenirea, îmbogățirea, ascendentul asupra celorlalți, asupra celor dotați încă cu bun-simț.

BUN-SIMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. bun-simț = decență

Bunul-simț este o construcție verbală folosită pentru a descrie ceea ce este considerat ca fiind larg acceptat de majoritatea oamenilor. Ideile și conceptele care sunt considerate de bun-simț sunt acelea care se referă la experiența și interacțiunea umană (cum ar fi bunăvoința), și de aceea sunt posibil de intuit. În afara acestui domeniu, oamenii nu dețin nici o capacitate de a intui, cum ar fi comportamentul particulelor subatomice, sau manifestările fizice în condiții de viteză apropiate de viteza luminii.

Arkijärki. Arkijärjellä eli arkiajattelulla (engl. common sense, maalaisjärki, talonpoikaisjärki, terve järki) tarkoitetaan käytännöllistä järkeä.

Tietoteoriassa common sense -ajattelua on puolustanut muun muassa G. E. Moore. Thomas Reidin filosofiassa arkijärki on, tai ainakin sen tulisi olla kaiken tieteen perusta. Tämä on myös Thomas Reidin ja David Humen välisen kiistan ydin.

Suomessa Kotimaisten kielten keskuksen Kielitoimisto on antanut arkijärjelle kaksi hyponyymia: maalaisjärki ja kaupunkilaisjärki. Kielitoimiston mukaan maalaisjärki tarkoittaa käytännöllistä järkeä, kun taas kaupunkilaisjärki tarkoittaa tervettä järkeä. Kaupunkilaisjärjessä korostuvat muun muassa järjen joustavuus sekä nopea päätöksenteko arjen muuttuvissa tilanteissa.

[În Finlanda, Biroul pentru limbile naționale al Centrului pentru limba finlandeză a dat două sinonime pentru „bunul-simț de zi cu zi”: bunul-simț al țăranului și bunul-simț urban, al orășeanului. Astfel, bunul-simț țărănesc înseamnă rațiune practică, în timp ce bunul-simț urban înseamnă un simț sănătos. Bunul-simț urban subliniază, printre altele, flexibilitatea rațiunii și luarea rapidă a deciziilor în situațiile schimbătoare de zi cu zi.] Așa se despică, în Finlanda, firul în paișpe!

arkijärki, talonpoikaisjärki, maalaisjärki ● bun-simț ■ bondförnuft, bondförstånd ► eng.: common sense; common (horse) sense; germ.: praktischer oder gesunder Menschenverstand; Gemeinsinn, Hausverstand; fr.: bon sens; latină: sensus communis, greacă: αἴσθησις κοινὴ (aísthēsis koinḕ)

terve talonpoikaisjärki ● bun-simț sănătos ■ sunt bondförnuft

sen ymmärtää tavallisella talonpoikaisjärjelläkin ● înțelegi asta cu bun-simț ■ det begriper man ju med enkelt bondförnuft

Common sense-filosofi är en inriktning inom filosofi, grundad av Thomas Reid på 1700-talet. Begreppet utgår från Aristoteles idéer om att sinnena bygger upp en enhetlig och för alla människor gemensam uppfattning om ett föremål. Termen användes även av William Hamilton; ibland nämns „de skotska common sense-filosoferna”. Under 1900-talet har en form av common sense-filosofi företrätts av George Edward Moore.

Alexandru Paleologu spunea că „Bunul-Simț este contrariul prostiei, mai mult chiar decât inteligența”.

Filozoful francez Rene Descartes pare să aducă un răspuns complet, bunul-simț fiind explicat drept ”puterea de a judeca bine și de a distinge adevărul de fals, care este tocmai ceea ce se numește bunul-simt sau rațiunea, este în mod natural egală la toți oamenii”.

Din tot ce există pe lume, bunul-simț este acela care este distribuit în egală măsură tuturora, căci fiecare se crede atât de înzestrat cu el încât și cei care sunt mai greu de mulțumit în alte privințe nu-și doresc, în general, să aibă o măsură mai mare decât aceea pe care deja o posedă din această calitate. Și este puțin probabil să se înșele cu toții. Mai degrabă această convingere ar putea fi luată drept mărturie asupra faptului că puterea dreptei judecăți și a distingerii adevărului de falsitate, ceea ce se cheamă propriu-zis bun-simț sau rațiune, este în mod firesc egală la toți oamenii și, drept consecință, diversitatea opiniilor noastre nu decurge din faptul că unul are mai multă rațiune decât altul, ci numai din faptul că ne conducem gândurile pe căi diferite, fără a ne fixa atenția asupra acelorași repere.

La încălcarea unei reguli de bun-simt, după cum spune românul, de “neam prost”, facem mereu pe cineva să sufere, îl jignim, îl denigrăm sau îi provocăm un disconfort. Bunul-simț și forma lui cea mai simplă ar putea fi înțeleasă ușor prin cunoscutul proverb românesc: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. || älä tee toiselle mitään, mitä et haluaisi itsellesi tehtävän || gör inte mot andra som du själv inte vill bli behandlad || latina: Quod tibi fieri non vis, alteri ne feceris. O fi! Dar și partea adversă, cea pentru care bunul-simț este un obstacol în parvenire, are proverbul ei, tot românesc: „Doar obraznicul mănâncă praznicul, iar delicatu’, rahatu’”

“Zâmbetul, recunoștința și răbdarea sunt atributele bunul-simț, iar cu ele putem pleca la orice drum în viață. Ele conduc omul prin toate obstacolele, furtunile, dezamăgirile. Ele sunt ca un extra-organ pe care noi trebuie să-l purtăm cu noi. Prin ele experimentăm liniștea vieții fără să mai fim tulburați de orice furtună din exterior. Astfel, mintea rămâne curată, limpede și atentă la ce are în față, nu la ce este în depărtare. Bunul-simț, acest limbaj al sufletului crește până la ultima suflare, e o virtute care se dezvoltă doar din voință proprie. Bunul-simț ne lipsește când suntem nemulțumiți. Observăm că toți suntem în căutare de o casă mai mare, o mașină mai mare, un job mai bine plătit, bani mai mulți, și lucrurile exterioare nu se vor sfârși niciodată, însă semnul care ne arată cât de mult bun-simț avem, este în modestia și mulțumirea interioară, și atunci când le avem și atunci când le pierdem, astfel rămânem imperturbabili”, spune psihologul Alexandru Pleșea.

Bunul-simt este forma prin care omul se depășește pe el însuși.

Bunul-Simț înseamnă rațiune, Bunul-Simț înseamnă compasiune, Bunul-Simț înseamnă bună înțelegere, Bunul-Simț înseamnă altruism, Bunul-Simț înseamnă armonie, Bunul-Simț înseamnă grijă pentru viitor, prin acțiune în prezent. Bunul-Simț înseamnă conștiință, acea parte a memoriei care păstrează înregistrările faptelor noastre, fie ele bune sau rele.

Bunul-simț înseamnă respect, grijă, empatie, toleranță, acceptare, limite clare, verticalitate, demnitate, integritate și valori sănătoase.

Bunul-simț presupune înțelepciune, echilibru interior, maturitate psihică și emoțională, asumare și conștiință de sine și nu înseamnă niciodată agresivitate, imoralitate, atac la persoană sau sentimente de superioritate.

Deși omul vine pe lume cu bunul-simț ancestral, valoarea lui poate crește sau descrește pe parcursul vieții, în funcție de factorul educațional. Se spune că nu te naști cu bun-simț, ci că acesta se dobândește începând cu cei 7 ani de acasă și este un proces întins pe toată durata vieții. Deși în firea umană, în codul genetic se pare că există semințele bunului-simț, doar că acestea nu vor rezista la contactul cu lumea tot mai diferită ca fel de a vedea lucrurile. Cu toate astea, în principal, bunul-simț se bazează pe “cei șapte ani de acasă”, ani în care semințele bunului-simț încep să încolțească. Educația ulterioară îl face să rodească. Exemplul personal al membrilor familiei, al educatorilor este, poate, mai important decât buchea cărții. S-ar părea că toată învățătura, toată experiența de viață se cristalizează pozitiv în bunul-simț. Din proprie experiență pot să afirm cu tărie că, acolo unde lucrul învățat nu este suficient, te ajută la rezolvare bunul-simț.

Da, avem darul gândirii și, prin asta, al cunoașterii, dar nu doar ca să comunicăm, nu ca să înțelegem, nu ca să putem discerne. Gândim ca să-l răpunem pe cel care ne stă-n cale. Gândirea este planul prin care îl reprimăm pe celălalt. Gândirea slujește găsirii celei mai eficiente strategii a desființării celuilalt. Mulțumim naturii că ne-a făcut capabili să identificăm și să distrugem dușmanul! E marele ei dar pentru contemporanii noștri.

Se spune că prin anii ’50 în Statele Unite Americane, la marginea unei păduri, un pustnic își făcuse o căsuță unde se gospodărea cum putea. Într-o zi, în timpul unei furtuni groaznice, un trăsnet i-a ars casa. Tocmai se plângea unui drumeț care-i spunea că a fost voința lui Dumnezeu. Dar tot de la el a aflat că dincolo de pădure a murit un bătrân credincios care, prin testament, și-a lăsat casa lui …Dumnezeu. Pustnicul l-a chemat în justiție pe Dumnezeu vinovat de arderea căsuței sale, bineînțeles cu pretenții de despăgubire. Ca să se apere, Dumnezeu a fost citat cu citație afișată în public și, cum nu s-a prezentat, a pierdut averea pământească astfel încât, pustnicul a intrat în posesia casei defunctului.

În încheiere un panseu al lui Confucius: „Omul superior este mereu cu gândul la virtuți, omul de rând se gândește la confort.” [Eu nu l-am auzit direct, dar dau crezare surselor!]

Surse

Ce este sindromul lui Dumnezeu?

Sindromul sau complexul „Sunt Dumnezeu”

https://en.wikipedia.org/wiki/God_complex

https://www.urbandictionary.com/define.php?term=God%20complex

do you have a god complex? Quiz

https://www.proprofs.com/quiz-school/story.php?title=do-you-have-a-superiority-complex

https://www.simonatache.ro/2016/12/10/sindromul-dumnezeu-tara-abuzului-si-fricii/

Introdus / lisätty 31.3.2022

Actualizat / päivitetty 15.7.2022

Actualizat / päivitetty 26.12.2022