Blogulblog's Blog

Juhannus – noaptea misterelor

Midsummer – noaptea misterelor

Referat-scrisoare la clasa a 4-a (găsit printre hârtiile din debara)

.

Motto: În Finlanda, vară se numește atunci când ninge cel mai puțin. (Din umorul școlăresc finez)

.

Hi George,

Ţi-am promis să-ți scriu despre sărbătoarea de juhannus în Finlanda, numită la voi midsummer.

Ca să înțelegi mai bine cum e cu juhannus-ul nostru, trebuie s-o iau mai de departe,

mai întâi să-l definesc pe vecinul nostru, finlandezul ‚câștigător’.

El iese de pe băncile facultății cu o datorie la bancă și cu o nevastă, adesea nelegitimă care, eventual, i-a asigurat și un urmaș, legitimat. Dacă n-a primit mașina veche a părinților, pune ochii pe una uzată, convenabilă. Dacă, să zicem că e medic, așa cum este vecinul nostru, găsește un post undeva unde poate face toate gărzile posibile, ale lui și ale altora, face ore suplimentare etc. ca să-și achite la bancă datoria de studii. Ia o casă cu chirie unde soția adună câțiva copii în îngrijire zilnică să scoată și ea un ban. Fiecare are contul lui dar contribuie la cheltuielile casei în mod egal. După ce găsește o casă pe care s-o cumpere, eventual în rate, schimbă și mașina pe una nouă, medicii preferă tradițional Opel-ul, cel puțin vecinul nostru, caută o cabană de vacanță pe malul unui lac, mai întâi o închiriază și apoi o cumpără. Având nevastă, chiar fără acte, copil, cu acte, casă, mașină și cabană este un om făcut. Dacă la cabană mai schimbă și barca, din una cu vâsle într-una cu motor sau chiar cu un mic iahtuleț la mâna a doua, urcă în clasament cu câteva clase. Mai face ceva copii și se pregătește de pensie.

Viața zilnică a finlandezului ‚câștigător’.

Orășeanul își împarte viața în două, cinci zile în urban, la servici, două zile în rural, la cabană. Pentru asta tot finlandezul are o pereche de cizme de cauciuc marca Nokia. Imigrantul este invitat să și le cumpere încă din primii bani. Ai, cum adică Nokia? Păi, înainte de a face telefoane mobile, Nokia a exersat îndelung cu făcutul cizmelor de cauciuc; și încă le mai fabrică și azi pe lângă cauciucuri de mașină. Trebuie văzut cu ce este încălțat omulețul din telefonul mobil. Na, că m-am dat iar cu vorba și-am uitat că vorbeam despre viața zilnică a vecinului nostru, finlandezul câștigător.

Acum că s-a ajuns, vecinul nostru medic e un om făcut, nu mai face gărzi, astea le fac acum ‚perdanții proști’. Don’ doctor lucrează doar cinci zile pe săptămână, dacă nu se-ntâmplă vreo sărbătoarea într-o zi de lucru. De-a lungul unui an sunt presărate sărbători laice sau religioase nelucrative. Mai toate sărbătorile au și ajunul liber, prin urmare ajunul ajunului este zi scurtă. Duminica este sărbătoare, sâmbăta este liberă, vinerea e zi scurtă. Cum Înălțarea cade mereu joia se face punte vineri dar nu se recuperează ca pe vremuri în alte părți ale lumii. De Paști Joia mare e scurtă că Vinerea mare e liberă, sâmbătă e sâmbătă, duminică e Paștele, luni e a doua zi de Paști. Și a doua zi de Crăciun e liberă, anul ăsta cade cam prost, Crăciunul cade vineri, adio chiuleală. Pauza de masă și două pauze de cafele fac parte din programul zilnic de lucru plătit. Pe an se bucură de un concediu plătit de maximum 38 de zile lucrătoare, ceea ce face ceva mai puțin de două luni; asta în funcție de vechime. O parte îl ia vara, restul iarna; cum are și copii mai primește iarna, în plus și o săptămână de schi. Nu mai spun că unii mai primesc și un spor de concediu, așa-zis ‚de periclitate’. Trai, neneacă.

.

Iar m-am dat cu vorba. Ziceam că tot finlandezul lucrează cinci zile pe săptămână, vineri la prânz se pregătește de plecare cu familia spre cabană unde stă până duminică seara când se întoarce acasă.

Dacă e om gospodar, la cabană mai face ceva mișcare, mai taie lemne, mai  repară, mai construiește, mai culege ciuperci sau fructe de pădure, se mai plimbă cu barca, pescuiește, dacă nu, doar bea zdravăn, se îmbată până nu mai știe de el, frige cârnați, face saună și, dacă poate, se bălăcește în lac.

 

.

.

.

.

Acum să revenim la oile noastre, adică la juhannus, midsommar på svenska și midsummer la voi acolo.

Anul ăsta juhannus cade exact în ziua solstițiului de vară – kesäpäivän seisaus când e cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte. Altfel juhannus, suvenjuhla (uneori suven juhla) se sărbătorește în prima sâmbătă de după numitul solstițiu.

Zilele astea a tot plouat, ziua au fost 12-13° C, noaptea 9° iar apa mării are cam 10° C. În casă caloriferul duduie, e cald și plăcut. Am mai deschis eu ușa la terasă ca să se mai încălzească și afară dar, când am ajutat-o pe mama să îngrijească florile pe terasă, tot mi-au înghețat degetele. Naiba m-a pus! Anul ăsta, scurta primăvară a fost rece, luna aprilie, când este și săptămâna schimbării rinichilor, ca și luna mai au fost excepțional de reci. Asta din cauza încălzirii globale. Ai, ce e săptămâna schimbării rinichilor? Cum nu știi? Motocicliștii au fost în pauză toată iarna și, cum se ia zăpada, pornesc în hoarde pe toată lățimea șoselei gonind nebunește. Unii dintre ei devin donatori; altfel motoriștii sunt oameni sănătoși cu organe numai bune de transplant.

Acum, când îți scriu, la noi este vineri, se apropie de miezul nopții, sărbătoarea de juhannus a început de joi seara, s-a continuat azi, în ajun, dar abia acum începe noaptea misterelor, noaptea de la Cumpăna Verii, noaptea în care se aprind ruguri uriașe, uneori înalte de 20 m, cu tot ce mai are omul de dat la gunoi și e combustibil. Tot anul, nimeni nu are voie să facă foc deschis fără aprobare de la pompieri, noaptea asta, că și vremea este propice, plouă mărunt, fiecare face câte un rug. În zonele cu populație de limbă suedeză se sărbătorește midsommar, pronunțat de finezi mittumaari, se înalță și câte un catarg, midsommarstång, împodobit ca o sorcovă, cu flori naturale, cu panglici, cu niște coroane împletite în vârf și în jurul căruia, noapte, dansează fetele care vor să se mărite. Noaptea asta fetele finlandeze pun niște plante meșteșugite sub pernă ca să-și viseze iubitul. Tot așa aud că se mai face și pe alte meleaguri; uite că și în România se fac coronițe de flori și focuri de Sânziene, adică de Drăgaică.

.

.                                              Catarge de midsommar    

.

Juhannus-ul este cea mai așteptată sărbătoare de la cumpăna verii. După juhannus nu mai e nimic. Ba, ar mai fi ceva concedii restante. Oricum, vara se termină la începutul lui august când începe să se răcorească și pe la jumătatea lunii  încep școlile. Toamna e săracă în sărbători și, dacă finlandezul nu și-a încărcat bateriile până-n juhannus, după nu mai sunt speranțe. Finlanda noastră are 5,5 milioane de locuitori. (Abia împreună, toate cele cinci țări nordice dacă însumează 20 de milioane, aproape cât populația României.) Ziceam că la cele cinci milioane sunt 3 milioane de mașini personale care, joi înainte de juhannus în jurul orei 15, pleacă toate odată, ca la raliu, care-ncotro, în cruciș și-n curmeziș de-a lungul autostrăzilor, drumurilor naționale sau comunale, pe poteci, peste câmp doar, doar să ajungă cât mai repede la cabane și să-nceapă cheful. Duminică seara, când cheful s-a terminat, aproape toți finlandezii se întorc pe la casele lor. Spun aproape toți, doar unii nu, despre ei se va afla și vor fi numărați abia marți sau miercuri. Sunt victimele din fiecare an ale ‚marii sărbători’. Vorbind despre victime, ele sunt de mai multe feluri.

Sunt victime pe uscat și pe apă. Cele de pe uscat sunt, sau în urma accidentelor pe drumurile publice, despre ele se află imediat prin radio, sau sunt prin case, la oraș și pe la cabane unde, finlandezul aburit de băutură, pune mâna pe ce-apucă, armă de foc sau armă albă, scaun sau măcar o sticlă de bere spartă în chip de armă și se dedă la atac împotriva celor din jur pe motive mai recente sau mai demult uitate. Drept urmare, numărul chefliilor se împuținează simțitor, că tot era băutura cam pe terminate; (Expresie finlandeză: ei pidot parane, jos ei vieraat vähene – oaspeții aleși mai rămân; cu cât mai puțini, cu atât mai bine.) Poliția clasează cazurile pentru că, la beție, e greu de găsit vinovatul, nimeni nu-și mai amintește cine a-nceput, cine a dat primul.

Pe apă, iar, sunt două feluri de victime, ambele având la bază tot o alcoolemie ridicată (cărțile te învață greșit că omul moare la o alcoolemie de 5‰. Moare omul de rând, dar nu și finlandezul care se mândrește cu recorduri de 8‰ – 9‰!). Ei bine, poliția navală patrulează cu șalupe rapide, îi pune să sufle pe toți cei care conduc ambarcațiuni de tot felul, mai mici sau mai mari, pe Baltica sau pe faimoasele lacuri și-i amendează pe cei cu spirtu-n nas dar și pe cei care nu au pe ei, potrivit legii, vestele de salvare. După ce a trecut poliția, vestele sunt jenante și se scot. Dacă vasul e mai mărișor nici nu se observă că vreun chefliu lipsește; se crede că e la toaletă, că s-a culcat prin vreun cotlon dar el, de fapt, a căzut demult în apă. Iese el la suprafață peste câteva zile, când se umflă, iese odată cu cei de pe la cabane care, cu aceeași alcoolemie, se aruncă în apa rece și uită să mai iasă; sau le stă inima (fac stop cardiac) sau pur și simplu au uitat că ei nici măcar nu știau să înoate. Ai să-mi spui ca asta nu se poate pentru că este un fapt știut, finlandezii fac baie la copcă în toiul iernii. Da, așa e, fac saună dupa care fac baie în copcă dar cel care face copca în apropierea cabanei lui își ia responsabilitatea asupra invitaților care fac baie. Alcoolul este permis abia după îmbăiere, cei suferinzi sunt atenționați și ținuți sub observație.

Juhannus este și „Ziua Drapelului Finlandei” care se înalță pe catarge vineri seara la ora 18 și stă acolo până sâmbătă la ora 21 când este coborât. Despre victime se poate spune că au murit ‚sub drapel’. (Mașinile pompelor funebre finlandeze, când își transportă clienții, au totdeauna un mic drapel finlandez în bernă pe aripa din față, acolo unde mașinile ambasadelor au drapelele lor naționale.) Sâmbătă la ora 21, la coborârea drapelului, când se ajunge la jumătatea catargului se face o scurtă pauză pentru ca drapelul să fie pentru o clipă în bernă în memoria celor 20 – 25 de pierderi inevitabile ale marii sărbători a juhannus-ului. Trist, dar adevărat.

Și totuși, în ciuda celor povestite, Finlanda mea este cea mai, cea mai, dacă înveți de mic de ce trebuie să te ferești!

Salutări de juhannus,

My Midsummer’s greetings to you!

prietenul tău,

Axel

.

Introdus  / lisätty 25.6.2010

.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: