E. Semantiikka – semantică

 Semantiikka – semantică

.

.

semantiikka^9*A

1. kiel.

a) kielen ilmausten (sanojen, lauseiden ym.) merkitystä tutkiva kielitieteen haara, merkitysoppi.

b) ilmauksen merkityssisältö. Sanan semantiikka.

2. kuv. ilmausten merkityksiin liittyvä asian epäolennainen puoli. Työehtokiistassa oli paljolti kyse semantiikasta.

3. fil. merkkien ja niiden tarkoitteiden suhteita koskeva tutkimus.

.

SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic.

Semantica este o ramură a lingvisticii care studiază sensul cuvintelor și propozițiunilor, având ca scop să clarifice în ce măsură sensul și semnificația noțiunilor complexe pot fi derivate din simbolurile cele mai simple ale limbajului, sprijinindu-se pe regulile sintaxei, fără a se identifica însă cu aceasta.

Între semantică și sintaxă există același raport ca între fond și formă

Despre semantică s-au scris biblioteci întregi și subiectul nu poate fi epuizat. Nu este în intenția mea să mă ocup prea pe larg de asta, ci doar să punctez câteva elemente care sunt absolut necesare înțelegerii subtilităților limbii finlandeze.

Finlandeza, referindu-se la flexionarea cuvintelor, declinare sau conjugare, spune că toate formele flexionare sunt posibile, chiar dacă sunt absurde. Deci cuvântul poate îmbrăca o formă gramaticală corectă, chiar dacă logic este imposibilă.

.

Semantiikka eli merkitysoppi tutkii esimerkiksi sanojen ja ajatusten merkitystä. Kielen merkitystä tutkiessaan se on kielitieteen alalaji, joka tutkii esimerkiksi sanan, virkkeen tai kokonaisten tekstien merkitystä ja viittauksia.[1] Semantiikalle oleellista ovat ilmaisujen väliset suhteet, kuten antonymia, homonymia, hyponymia, metonymia, polysemia ja synonymia.

Semantiikan lähellä on semiotiikka eli merkkioppi, joka puolestaan tutkii kaikenlaisten merkkien, kuten kuvien ja symbolien merkityksiä. Pragmatiikkaa pidetään joskus kielitieteellisen semantiikan osana.

Semantiikka tutkii myös erilaisia temaattisia rooleja sekä totuusehtoja.

.

Lingvistul Noam Chomsky dădea un exemplu privitor la diferența dintre sintaxă și semantică:

”Colorless green ideas sleep furiously.”

”Värittömät vihreät ajatukset nukkuvat raivokkaasti.”

„Ideile verzi incolore dorm cu furie.”

Propoziția este sintactic corectă, dar semantic lipsită de sens.

.

O a doua noțiune  care se leagă de semantică este semiotica. Aici am considerat doar sensul care se referă la lingvistică.

SEMIOTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. Orientare larg răspândită în gândirea teoretică contemporană, care studiază fenomenele și în special faptele de cultură ca sisteme de semnificare și procese de comunicare. II. Adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. – Din fr. sémiotique.

Semiotica este disciplina care cercetează felul în care funcționează comunicarea și semnificarea, i.e. relațiile dintre cod și mesaj, dintre semn și discurs. Unitatea fundamentală semiotică este semnul. Semiotica reprezintă totodată studiul semnelor și codurilor – semne care sunt utilizate în procesul de producere și interpretare a mesajelor, respectiv codurile care guvernează utilizarea acestor semne.

.

semiotiikka^9*A kiel., fil. merkkien ja merkkijärjestelmien tutkimus, yleinen merkkioppi.

Semiotiikka (m. kreik. sēmeiōtikē tekhnē ‘merkitsemistaito’; σημεῖον – merkki) eli merkkioppi on filosofinen suuntaus, joka tutkii merkkien, kuten sanojen, semantiikkaa eli merkkien merkitystä, syntaksia eli yhdistelysääntöjä ja pragmatiikkaa eli tilannekohtaista merkitystä ja käyttöä.

.

.

Spuneam pe undeva că engleza este ușoară pentru că, luând cuvinte din din dicționar și înșiruindu-le, unle după altele, obținem o propoziție inteligibilă. Nu același lucru se poate face în limbile noastre flexionare, româna și finlandeza, pentru că părțile componente ale propoziției trebuie să se acorde între ele, deci cuvintele capătă forme diferite de cele din dicționar.

Dar ambele limbi au și părți comune bune și anume ordinea cuvintelor în propoziție și accentuarea cuvântului care să determine sensul corect.

Se spune adesea că, în finlandeză ca și în latină, ordinea cuvintelor este liberă. Este adevărat că sistemul bogat de cazuri determină funcția fiecărui element al propoziției, astfel ca să nu depindă exclusiv de poziția ocupată în propoziție. Accentuarea cuvântului poate avea, însă, un rol în semantica propoziției.

Minä syön omenan huomenna koulussa.

Syön minä omenan koulussa huomenna.

Huomenna minä syön omenan koulussa.

Koulussa huomenna minä syön omenan.

Omenan minä syön huomenna koulussa.

Deși unui nativ finlandez  unele forme  i s-ar părea curioase, neobișnuite, ele sunt inteligibile și corecte gramatical.

În exemplul dat doar ”Minä syön” se recomandă să rămână în aceeași poziție, (mai jos vom vedea de ce) restul poate fi interschimbat fără ca sensul să se altereze. Vezi exemplele de mai sus. Însă dacă inversez ”Minä syön” cu ”Syön minä” propoziția poate căpăta un sens dubitativ-interogativ ”Syön minä” = ”Syönkö minä” – Mănânc oare?

.

Dar, să vedem cum stăm cu accentuarea.

Minä syön omenan huomenna koulussa.	Eu mănânc mărul mâine la școală. (eu, nimeni altcineva)
Minä syön omenan huomenna koulussa.	Eu mănânc mărul mâine la școală. (îl mănânc, nu fac cu el altceva)
Minä syön omenan huomenna koulussa.	Eu mănânc mărul mâine la școală. (mănânc mărul, nu altceva)
Minä syön omenan huomenna koulussa.	Eu mănânc mărul mâine la școală. (mâine îl mănânc, nu altcândva)
Minä syön omenan huomenna koulussa.	Eu mănânc mărul mâine la școală. (la școală îl mănânc, nu altundeva)

.

Ordinea cuvintelor în propoziție poate fi importantă, mai ales în expresii consacrate unde nu se pot face interschimbări.

În exemplul clasic de mai jos, partea fixă ”minä rakastan sinua” este în raport cu celelalte elemente ale propoziției:

Olet nuori ja minä rakastan vain sinua. – Ești tânără și eu te iubesc doar pe tine.
Vanhenet, ja minä vain rakastan sinua. – Îmbătrânești [dar] eu tot te iubesc.
Olet vanha ja vain minä rakastan sinua. – Ești bătrână și doar eu te iubesc.

.

Într-o propoziție românească putem inversa termenii ca să obținem o propoziție cu sens invers:

Băiatul ajută fata vs Fata ajută băiatul (ambele cu articol definit). În propoziția finlandeză ‘Poika auttaa tyttöä‘ sau Tyttöä auttaa poika sensul nu se schimbă, indiferent de poziția termenilor pentru că doar tyttöä este la acuzativ prin partitiv, asupra ei se răsfrânge acțiunea. Invers, dacă dorim ca fata să ajute băiatul, atunci forma corectă este ‘Tyttö auttaa poikaa‘.

În finlandeză, ca și în latină, ordinea cuvintelor este liberă. În finlandeză fac excepție expresiile consacrate unde ordinea cuvintelor este fixă. De exemplu în finlandeză putem spune hyttynen pisti miestä  – un țânțar [l-]a înțepat [pe] un om și miestä pisti hyttynen – un om a fost înțepat de un țânțar fără ca sensul să se altereze dar o inversare simplă a cuvintelor fără acordul gramatical mies pisti hyttystä – omul a înțepat țânțarul, logic, nu este posibilă.

.

În general elementele propoziției se dispun aproximativ în această ordine:

subiectul	predicatul (verbul)	complementul (direct sau indirect)
Lapset	käyvät	koulua
Antti	ei asu	enää Suomessa
Poika	on	iloinen

.

.

Pentru paragraful de mai jos, HyväYstävä îmi va sări în cap. Dar este vorba doar de semantică.

În propozițiile care arată existența cu verbul a fi ordinea poate fi inversată considerând aspectul logic.

.

.

.

Aici mă văd obligat să preiau un capitol de la pagina Subiect – Subjekti

.

Semanttiset ja syntaktiset roolit

Pe scurt spus, în capitolul care urmează, se încearcă explicarea diferenței dintre rolul sintactic și rolul semantic al subiectului. Aceste roluri pot fi diferite pentru că și în limba română ne izbim, cel mai adesea, de lipsa acestei diferențieri:  majoritatea salariaților este nemulțumită vs majoritatea salariaților sunt nemulțumiți.

Sintactic, prima variantă „majoritatea salariaților este nemulțumită” este corectă pentru că majoritatea se acordă la feminin singular cu nemulțumită. Deci, strict gramatical.

Semnatic, cea de a doua variantă este corectă pentru că „majoritatea salariaților sunt nemulțumiți” adică, logic este vorba de salariați nemulțumiți, majoritate nu este ființă ca să fie nemulțumită. Deci, absolut logic.

Așa consideră și finlandezul rolul subiectului și elementele propoziției.

.

Yleistä

Jo antiikista periytyvän lauseenjäsennyksen periaatteena on ollut, että määritellään erilaisin kriteerein eri lausekkeiden lauseenjäsenyys eli syntaktinen rooli. Perinteinen kielioppi on rajoituksistaan huolimatta mukana tavalla tai toisella kaikissa uudemmissa kielioppimalleissa. Näissä on kuitenkin rakenteelliset ja semanttiset ilmiöt ruvettu selvemmin erottamaan toisistaan. Mutkikkaita rakenteita analysoidaan hierarkkisesti ja kaksiulotteisesti.

Semanttiset roolit – roluri semantice

Ns. dependenssikieliopissa lauseenjäseniä kutsutaan predikaatin argumenteiksi. Jokaisella argumentilla on verbin ilmaisemassa toiminnassa jokin rooli. Se ilmaisee esim. toiminnan tekijän, tuloksen tai paikan. Näiden ns. semanttisten roolien joukko on avoin. Ne ovat pitkälti universaaleja, kun taas lauserakenteet ovat kielikohtaisia. Semanttiset roolit, kuten merkitykset yleensäkin, ovat tulkinnanvaraisia.

În mare, putem considera că rolurile semantice urmăresc cazurile declinărilor substantivelor și adverbelor  finlandeze.

Lucrurile pot fi privite din diverse puncte de vedere. Astfel o propoziție ca „ciocanul sparge geamul” unde ciocanul poate fi considerat (strict sintactic) agent, cel care face acțiunea, în timp ce alții l-ar considera (strict semantic) ca instrument, pentru că singur nu poate face acțiunea, trebuie s-o facă altcineva cu ajutorul lui.

Tavallisia semanttisia rooleja ovat esim. seuraavat:.

tekijä – agent, factor (cel care face deliberat acțiunea)	Äiti leipoi kakun. Nainen istui.
kokija – cel asupra căruia se răsfrânge acțiunea	Pojalle kävi huonosti.
vastaanottaja – primitor	Mies sai sakot ylinopeudesta. Isä toi pojalleen karkkeja.
aika – timp	Illalla on pimeää. Yöllä valaisee kuu.
kohde – țintă; obiect	Lapsi joi maitoa. Piha aurattiin lumesta.
lähde – sursă	Tytöltä heltisi nauru. Minulta unohtui passi kotiin.
määränpää – scop; țel, punct final	Saavuimme kotiin. Mika pääsi ylioppilaaksi.
paikka – loc	Lapset ovat puistossa. Karhu käveli metsässä.
reitti – traseu	Kirje saapui postise.
suunta – direcția	Juna menee Turkuun.
syy – cauza	Syön kun minulla on nälkä.
tapa – mod	Hän kävi nopeasti kaupassa.
tulos – rezultat	Pojasta tuli mies.
väline – instrument, unealtă	Kirjoitan tietokoneella.

.

Semanttisilla rooleilla tarkoitetaan sanan asemaa lauseessa

Semanttisten roolien tutkimus sai alkunsa antiikin aikana, kun ensimmäisenä Aristoteles jakoi lauseen sanoja sen mukaan, millainen tehtävä niillä oli lauseen merkityksen kannalta. Pian jakoa täsmennettiin ja ajatus sanaluokista ja lauseenjäsenistä kehittyi. Huolimatta alun alkuisesta ensisijaisuudestaan nykyään semanttisten roolien tutkimus ja etenkin opetus peruskouluissa on jäänyt sivummalle, lauseenjäsenten varjoon, ehkä siksikin, että merkitys ylipäätään on vaikeasti tutkittava kielitieteen ala ja sen asema tieteenä on moneen otteeseen kyseenalaistettu tutkittavan aiheen abstraktiuden vuoksi.

Lauseenjäsenet ja semantiikka

Erona syntaktisiin rooleihin, perinteisiin lauseenjäseniin, semantiikka tarkastelee lauseen osia merkityksen kannalta suhteessa muuhun lauseeseen. Toisin sanottuna semanttisten roolien jako tarkoittaa siis sitä, että lausetta jaettaessa osiin, sanoja ei jaeta luokkiin muodon tai taivutuksen vaan merkityksen perusteella. Tällöin semanttiselta kannalta ei ole merkitystä, onko psykologiseksi subjektiksi, teemaksi, nimetty lauseen osa lauseenjäsenien kannalta subjekti vai ei. Kyseessä on siis perinteiselle lauseenjäsennykselle vaihtoehtoinen lähestymistapa.

• Esimerkiksi lauseet „Auto on tallissa” ja „Tallissahan auto on!” jäsennetään syntaktiselta kannalta samoin, mutta semantiikan näkökulmasta lauseen temaattisen rakenteen muutos vaikuttaa myös merkitykseen ja näin myös rooleihin.

.

Introducerea conceptului de rol semantic provine din faptul că noțiunea tradițională de funcție sintactică nu descrie corect relația care se dezvoltă între o expresie substantivală și procesul exprimat într-o propoziție. Se pare că aceeași funcție poate acoperi diferite situații (polisemia), și invers, că aceeași situație poate fi exprimată prin mai multe funcții. Situațiile își au corespondent în finlandeză.

Exemple de polisemie a funcției de subiect:

• Fata deschide poarta. – Fata este agentul care face acțiunea conștient, voluntar.
• Poarta este deschisă. – Poarta este complementul asupra căruia se răsfrânge acțiunea
• Cheia deschide poarta. – Cheia este agentul care face acțiunea involuntar, inconștient, este un instrument.

Exemple de exprimare a rolului semantic al agentului prin mai multe funcții:

• Vecinul a vopsit gardul.
• Gardul a fost vopsit de către vecin.
• A fost vopsit gardul vecinului.

Deși în toate cele trei fraze, vecinul a fost agentul care a îndeplinit acțiunea de vopsit gardul, el ocupă funcțiile de  subiect, de complement de agent și de complement de obiect indirect.

Considerând alternarea diatezelor activă și pasivă obținem aceste forme.

• Eminescu a scris această poezie.
• Această poezie a fost scrisă de Eminescu.

În prima propoziție, la diateza activă, Eminescu este subiectul iar poezia este complement/obiect direct, în timp ce în cea de a doua propoziție, la diateza pasivă, poezia este subiect iar Eminescu devine complement/obiect de agent. Asta din punct de vedere sintactic. Din punct de vedere semantic, în ambele propoziții Eminescu este agentul, cel care face acțiunea, iar poezia este rezultatul.

.

Exact la fel trebuie gândite și formulările în finlandeză.

.

Syntaktiset roolit – roluri sintactice

Syntaktisen roolin määrittelemisessä viitataan sekä merkitykseen, muotoon että järjestykseen. Prototyyppisessä  suomen kielen lauseessa TEKIJÄN ilmaiseva lauseke on syntaktiselta rooliltaan subjekti. Se on muodoltaan nominatiivi ja sijaitsee predikaatin edessä. Esim. Lapset leikkivät puistossa.

KOHTEEN ilmaiseva lauseke on syntaktiselta rooliltaan objekti. Se on muodoltaan partitiivi tai akkusatiivi ja sijaitsee predikaatin jäljessä. Esim. Tyttö luki kirjaa – kirjan. [Fata a citit o carte. Fata a citit cartea.]

Olla-verbin täydennys on syntaktiselta rooliltaan predikatiivi. Sen muotona on nominatiivi, partitiivi tai genetiivi. Esim. Tuo mies on opettaja. Opettaminen on vaikeaa. Tämä takki on minun.

Muut predikaattia täydentävät lausekkeet ovat syntaktiselta rooliltaan adverbiaaleja. Koko lausetta määrittävät lausekkeet ovat lauseadverbiaaleja. Esim. Tänään presidentti ehkä puhuu asiasta eduskunnassa.

Määritettä, joka liittyy substantiiviin ilman verbin apua, sanotaan attribuutiksi. Esim. Naapurin auto on hieno vehje.

Perinteisen syntaktisen analyysin peruskäsitteitä ovat olleet sanaluokat, taivutusmuodot ja sanaluokkien pohjalta määritettävät lauseenjäsenet.

Substantiivi on tyypillisesti subjektina, objektina, predikatiivina, adverbiaalina ja attribuuttina.

Adjektiivi voi olla tyypillisesti attribuuttina ja predikatiivina. Finiittiverbi voi olla vain predikaattina.

.

-stA/ltA pot fi interșanjabile doar diferența semantică precizează situația.

Kreikan kielestä käännös romaniaksi – traducere din greacă în română (textul este neanimat, se ia din neanimat și se pune în neanimat)

Kreikan kieleltä tulkkaus romaniaksi – interpretare, traducere simultană din greacă în română (vorbitorii sunt ființe vii, animați, [vorba] se ia de la și se pune la)

.

Esimerkki perinteisestä lauseenjäsennyksestä:

Naapurin isäntä rakensi kesällä suuren huvilan rantaan.

sana	sanaluokka	taivutusmuoto	lauseenjäsen
▼	▼	▼	▼
Naapurin	substantiivi	genetiivi	attribuutti
isäntä	substantiivi	nominatiivi	subjekti
rakensi	verbi	finiittimuoto	predikaatti
kesällä	substantiivi	paikallissija	adverbiaali
suuren	adjektiivi	akkusatiivi	attribuutti
huvilan	substantiivi	akkusatiivi	objekti
rantaan.	substantiivi	paikallissija	adverbiaali

.

Esimerkki hierarkkisesta lauseenjäsennyksestä:

SUBJekti, PREDikaatti, OBJekti, ADVLI – adverbiaali, ADJ.ATTR. – adjektiivi attribuutti/attributiivi

Alisteinen lause „että eduskunta antaisi asian kehittyä sovitulla tavalla” on merkitty hallitsevan lauseen „Hallitus toivoi” jäseneksi ja lauseenvastike „asian kehittyä sovitulla tavalla” on merkitty että-lauseen jäseniksi. Sitten on eritelty niiden oma rakenne. Myös lausekkeen „sovitulla tavalla” rakenne on jäsennetty hierarkkisesti.

.

Ușor de reținut pentru viitor, prezent și trecut unele verbe folosite în propozițiile existențiale:

Tulee olemaan: tulla, syntyä, ilmestyä, nousta, kasvaa, aiheutua, kokoontua, kerääntyä, muodostua, jäädä, pudota, kaatua, valua – toate presupun o schimbare dintr-o stare în alta cu urmare sau cu efect în viitor.

On: olla, asua, elää, seisoa, istua, maata, lojua, tungeksia, näkyä – toate exprimă o stare care nu se schimbă, doar se perpetuează, continuă.

Ei enää ole: kuolla, menehtyä, tuhoutua, hävitä, kadota, hukkua – toate exprimă o stare care s-a schimbat, s-a săvârșit, s-a terminat, nu mai are urmare.

.

.

Lammas ja susi

Am constatat, nu odată, că proverbele și zicătorile românești, corect traduse, prind foarte bine la finezi. Lansând zicala „fie, și-un lup mâncat de-o oaie” – ”sanotaan kerrankin, että lammas on syönyt suden” mi-am amintit de pretențiile finezului pentru a-și înțelege corect interlocutorul. Mai întâi, să ne amintim câteva dintre regulile semantice ale finlandezei, verbul este regent și determină construcția frazei; forma verbului arată că acțiunea este sau neîmplinită și se continuă în viitor, sau este împlinită, încheiată, fără altă urmare, motiv pentru care obiectul (complementul) poate fi la nominativ (situație neutră), la acuzativ din partitiv (situație în curs de desfășurare) sau la acuzativ din genitiv (acțiune finită, încheiată); viitorul nu există în fineză pentru că se consideră că orice acțiune [abia începută] „în prezent” se continuă în viitor.

Acum să veden ce s-a întâmplat cu oaia și cu lupul.

➣ oaie – lammas

➣ lup – susi (partitiv: sutta; genitiv: suden; de menționat că ambele genuri se traduc în românește cu acuzativul, altfel decât finlandeza care își consideră formele acuzativului provenite din nominativ sau din genitiv)

➣ syödä – a mânca; syö – mănâncă (n-a terminat de mâncat); on syönyt – a mâncat (a terminat de mâncat); söi – a mâncat (la perfectul simplu, adică în trecut neprecizat, cândva)

.

➣ lammas syö sutta – lammas, oaia (la nominativ pentru că este subiect), syö, mănâncă (la prezent, abia a început sau continuă să mănânce), sutta (la partitiv, doar parțial, abia a început) – pe lup (n-a terminat de mâncat)

➣ lammas on syönyt suden – lammas, oaia (la nominativ pentru că este subiect), on syönyt, (la perfectul compus, a terminat de mâncat), suden (la genitiv în fineză, la acuzativ în românește) – pe lup (acțiunea s-a încheiat)

➣ lammas söi suden – lammas, oaia (la nominativ pentru că este subiect), söi, (la perfectul simplu, cândva mai demult a terminat de mâncat), suden (la genitiv în fineză, la acuzativ în românește) – pe lup (acțiunea s-a încheiat în trecut)

.

Să vedem ce se întâmplă dacă inversăm cazul obiectului (al complementului)

➣ lammas syö suden – lammas, oaia (la nominativ pentru că este subiect) syö la prezent (acțiunea continuă) suden la genitiv (acțiunea încheiată), Aici finezu’ se uluiește, menee sekaisin.

➣ lammas on syönyt sutta – lammas, oaia (la nominativ pentru că este subiect), on syönyt, (la perfectul compus, a terminat de mâncat, dar n-a mâncat tot lupul, ci doar o parte, deci partitivul sutta este posibil)

.

Precizare importantă: s-a dovedit recent că oile nu se dau în vânt după carnea de lup!

.

.

Introdus  / lisätty 3.5.2015

Actualizat / päivitetty 17.7.2019

Actualizat / päivitetty 22.1.2023

Actualizat / päivitetty 25.4.2023