Frazeologie – generalități
.
Pieter Bruegel cel Bătrân: Proverbe olandeze ilustrate
Image published without permission. That’s generally permitted for non-profit and educational purposes.
.
Considerăm, cel mai adesea, că elementele semantice ale unei limbi sunt cuvintele, neglijând elementele frazeologice, idiomatice care sunt tot atât de importante. Pentru o limbă străină găsim cuvintele într-un dicționar, dar numai un dicționar foarte bun dă și frazeologia aferentă. Pe BlogulBlog am strecurat, ici și colo, câte o expresie, o zicală sau un proverb pentru a te familiariza cu ele, HyväYstävä.
Clasificarea excelentă făcută de prof. Maria Bâlteanu* m-a inspirat și, fără permisiunea autoarei, îmi permit să spicuiesc din lucrarea Domniei sale.
.
TIPURI DE UNITĂȚI FRAZEOLOGICE
.
LOCUȚIUNI ȘI EXPRESII
Deși frazeologia trebuie separată atât de sintaxă, cât și de lexicologie, ea se aproprie cel mai mult de aceasta din urmă prin obiectul ei de cercetare și prin metodele de investigație pe care le folosește. Spre aceeași concluzie ne conduce și examinarea principalelor tipuri de unități frazeologice, care (oricât de diferite ar părea) seamănă, totuși, cu cele lexicale din foarte multe puncte de vedere. Mai întâi, asemenea cuvintelor, și frazeologismele au un înțeles unitar, iar acest lucru se observă cel mai bine în cazul locuțiunilor, care, în unele privințe, constituie principala categorie de unități frazeologice. În Gramatica Academiei, aceste îmbinări lexicale, care se folosesc cu valoarea unor părți de vorbire, sunt corect și clar definite:
Grupul de cuvinte mai mult sau mai puțin sudat care are înțeles unitar și se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire se numește locuțiune (în GLR, vol. I, p. 34).
Alte unități frazeologice (de asemenea numeroase și importante) sunt, fără îndoială, expresiile, al căror statut este mult mai puțin clar decât al locuțiunilor. Făcând această afirmație, avem în vedere faptul că unii cercetători români și străini nu sunt preocupați să le deosebească de locuțiuni, iar alții le includ în acestea din urmă ori consideră că cei doi termeni (adică locuțiune și expresie) sunt sinonimi. Din această cauză, ei apar întrebuințați paralel sau chiar unul în locul celuilalt. Astfel, într-o lucrare relativ recentă se poate citi:
Grupurile de cuvinte care, fără a fi propoziții, au înțeles de adjectiv se numesc locuțiuni (adică expresii) adjectivale (vezi Ion Coteanu, Gramatica de bază a limbii române, București, Editura „Albatros”, 1982, p. 99).
.
FORMULE ȘI CLIȘEE INTERNAȚIONALE
Dintre „formulele” cu caracter convențional și internațional (apărute în diverse limbi de cultură și civilizație), foarte cunoscute sunt, spre exemplu, artă pentru artă, răul secolului (fr. le mal du siècle) și turn de fildeș (frazeologism calchiat, precum am văzut, în majoritatea limbilor europene după fr. tour d’ivoire). Tot aproape general europene și chiar „americane” (în sens larg) sunt, de asemenea: mărul discordiei, nod(ul) gordian, fata morgana, război rece, porumbelul păcii, tale quale – „așa cum e”, tabula rasa, rara auis (rara avis), ad calendas graecas, magna cum laude – „cu cele mai mari elogii” și multe altele, care vor fi citate în subcapitolul următor.
Foarte interesante sunt și „clișeele internaționale” în a căror structură intră un nume propriu (de obicei de persoană). Ele au la bază legende antice (uneori biblice) sau chiar întâmplări reale, care trebuie bine cunoscute pentru a înțelege sensul și felul în care au apărut aceste frazeologisme devenite internaționale.
| arca lui Noe | Nooan arkki | Noaksark |
| calul troian | Troijan puuhevonen | trojanska hästen |
| călcâiul lui Ahile | Akilleen kantapää | Akilleshäl |
| cei o sută de ochi ai lui Argus | Arguksen katse | Argusögd |
| cutia Pandorei | Pandoran lipas | Pandoras ask |
| firul Ariadnei | Ariadnen lanka | Ariadnestråd |
| focul lui Lucifer | Luciferin tuli | Lucifers eld |
| focul lui Prometeu | Prometheuksen tuli | Prometheus eld |
| fulgerele lui Zeus | Zeuksen salama | Zeusblixtar |
| grajdurile lui Augias | Augeiaan talli | Augiasstall |
| mărul lui Adam | Aataminomena | Adamsäpple |
| mărul lui Newton | Newtonin omena | Newtonsäpple |
| muncile lui Sisif | Sisyfoksen työ | sisyfosarbete |
| nasul Cleopatrei | Kleopatran nenä | Cleopatrasnäsa |
| nodul gordian | Gordionin solmu | gordiska knuten |
| oul lui Columb | Kolumbuksen muna | Columbusägg |
| patul lui Procust | Prokrusteen vuode | Prokrustes bädd |
| pânza Penelopei | Penelopen kangas | Penelopesduk |
| râsul homeric | Homeerinen nauru | homeriskaskratt |
| sabia lui Damocles | Damokleen miekka | Damoklessvärdet |
| săgeata lui Cupidon | Amorin / Eroksen nuoli | Cupidos pil |
| turnul Babel | Baabelin torni | Babels torn |
| urechile lui Midas | Midaan korvat | Midas örat |
| zborul lui Icarus | Ikaroksen lento | Ikaros flög |
.
ALTE UNITĂȚI FRAZEOLOGICE
Deși am separat frazeologia atât de sintaxă, cât și de vocabular, delimitarea ei întâmpină încă dificultăți serioase, provocate nu numai de mulțimea și varietatea unităților frazeologice, ci și de diversitatea părerilor existente în legătură cu obiectul de cercetare al noii discipline. Stabilind, în linii mari, că acest obiect de investigație îl constituie toate unitățile frazeologice dintr-o limbă oarecare (sau dintr-un grup de limbi), nu am spus tot ce era necesar în legătură cu o problemă atât de complicată și de controversată. După cum vom vedea imediat, zicalele, proverbele, maximele, sentințele și în special așa-zisele citate celebre (care, adeseori, constituie fraze întregi) ar trebui excluse din sfera propriu-zisă a frazeologiei. Cu această precizare (asupra căreia vom reveni imediat) se elimină încă o greutate serioasă în efortul de a fixa granițe mai precise pentru frazeologie în calitatea ei de compartiment lingvistic independent. În același timp, este ușurată și încercarea de a clasifica mai riguros uriașul material faptic care există atât în limba română, cât și în alte idiomuri.
Ceea ce mai rămâne în urma eliminării zicalelor, proverbelor etc. din sfera frazeologiei nu se suprapune însă perfect peste tipurile de frazeologisme discutate în subcapitolul anterior. Cu destule temeiuri, tot unități frazeologice pot fi considerate și acele perifraze care, deși nu sunt prea sudate, au, totuși, o anumită frecvență (neapărat superioară simplelor îmbinări lexicale libere) ori sunt înzestrate, din chiar momentul creării lor, cu o doză oarecare de expresivitate. Astfel, dacă în loc de M. Eminescu spunem autorul „Luceafărului”, recurgem, firește, la o perifrază (în sens de: „grup format din două sau mai multe cuvinte, care exprimă, împreună, ceea ce putem exprima printr-o singură unitate lexicală sau printr-un nume propriu”). Din cauză că are o frecvență redusă și e lipsită de sens figurat, perifraza citată nu este, totuși, o unitate frazeologică, după cum nu sunt unități frazeologice nici: autorul „Baltagului” (= M. Sadoveanu), autorul „Scrisorii pierdute” (= I. L. Caragiale), autorul lui „Ion” (= Liviu Rebreanu) și zeci de alte asemenea perifraze, care nu au valoare expresivă și nici nu sunt „consacrate de uz”. Dacă, însă, tot în loc de numele marelui poet folosim o metaforă cum este luceafărul poeziei românești sau spunem bardul de la Mircești, referindu-ne, de data aceasta, la V. Alecsandri, cele două „perifraze” interesează neapărat frazeologia și trebuie incluse, fără nicio rezervă, în obiectul ei de investigație. Precum vedem, în astfel de cazuri, intervin și alți factori (în afară de frecvență, unitate de sens etc.), care ne îndreptățesc să vorbim de unități frazeologice. Bardul de la Mircești nu este o perifrază foarte expresivă și nici prea des folosită, însă ea are o vechime de cel puțin un secol și e cunoscută de toți vorbitorii cultivați, care o poartă în minte și sunt gata s-o folosească (întotdeauna cu același sens) ori de câte ori se ivește prilejul […].
Ultimul tip de unități frazeologice, la care ne mai referim, îl constituie cele numite, câteodată, locuțiuni de intensitate. Preluând această denumire de la unii lingviști străini, Ioana Boroianu le definește ca fiind „colocații stabile de termeni, dintre care unul adaugă celuilalt un sens superlativ: înghețat bocnă, îndrăgostit lulea, gol pușcă, singur cuc, beat turtă etc.” (în LL, nr. 2/1974, p. 245). De remarcat că și în cazurile de față e vorba tot de „echivalente” semantice ale cuvintelor, pentru că înghețat bocnă înseamnă „foarte înghețat”, singur cuc echivalează cu „foarte singur” ș.a.m.d. Din punct de vedere funcțional, substantivele bocnă, cuc, lulea etc. se comportă ca niște morfeme (cum bine a observat și Florica Dimitrescu în op. cit., p. 64-65), însă mai intense și mai expresive decât adverbul foarte. Despre aceste construcții s-a scris mult în lingvistica românească, așa că nu insistăm asupra lor.
O trimitere facem totuși la paragraful Adverbe provenite din alte părți de vorbire […], unde se mai discută câteva fapte, în general cunoscute: a se ține scai, a dormi buștean (sau butuc), a lega cobză (sau fedeleș) și altele, care sunt, cel mai adesea, comparații urmate de elipsă. În structura altor „locuțiuni” de intensitate, comparația se menține, spunându-se: ieftin ca braga, galben ca ceara, simplu ca bună ziua etc. Ioana Boroianu le spune comparații cu caracter stereotip (ibid., p. 245), însă, mai scurt și deci mai concis, am putea să le numim comparații stereotipe. Și în cazul de față, terminologia este variată și fluctuantă, cum rezultă din faptul că unii lingviști străini vorbesc în mod nu tocmai potrivit de locuțiuni comparative (fr. „locutions comparatives”), citând spre exemplu: blanc comme neige, sourd comme un pot, plein comme un oeuf, lourd comme du plomb, trembler comme une feuille, courir comme un lièvre sau aller comme un gant (literal: „a merge ca o mănușă”, adică „a se potrivi foarte bine” ori „de minune” – într-o traducere mai expresivă și deci mai apropiată de original).
Înainte de a încheia discuția privitoare la tipurile de unități frazeologice, subliniem încă o dată că proverbele, zicalele (sau zicătorile), maximele, sentințele etc. n-ar trebui incluse, așa cum se procedează, de obicei, în sfera prea largă a frazeologiei. Motivul pe care l-am invocat și în LL, nr.1/1984 (p. 7) este că toate acestea nu sunt echivalente reale ori potențiale ale cuvintelor, deci cum sunt ori ar trebui să fie majoritatea zdrobitoare a unităților frazeologice autentice. Referindu-ne, deocamdată, numai la proverbe, care formează obiectul de cercetare al paremiologiei, se impune să reamintim că ele constituie, de fapt, unități frastice (fr. unités phrastiques), deci „fraze” complete, deși foarte scurte sau lapidare. În chip firesc, ele nu-și justifică prezența nici în dicționarele frazeologice, care (în eventualitatea că le-ar înregistra pe toate ori pe cele mai multe) ar putea să ia proporții cu adevărat gigantice.
Examinând mai multe dicționare frazeologice românești sau străine (pe care spațiul nu ne permite să le cităm), am constatat că unele procedează inconsecvent, iar altele nu înregistrează zicale, proverbe etc. Câteodată, autorii lor se simt chiar obligați să sublinieze că le-au omis în mod premeditat, dar, în realitate, înregistrează o parte din ele, fără să se întemeieze pe criterii științifice. Am demonstrat altă dată că în felul acesta se procedează în DELR, care inserează zeci de proverbe, cum sunt: Cum îți vei așterne așa vei dormi (p. 28), Până nu faci foc nu iese fum (p. 151), Cine umblă (fuge) după doi iepuri nu prinde niciunul (p. 186) și altele, a căror prezență în dicționar surprinde după ce am fost avertizați, dintru început, că „volumul… selectează un mare număr de expresii și locuțiuni românești (nu și proverbe) cu explicarea sensului sau a sensurilor pe care le au…”.
*Încheiat citatul din lucrarea prof. Maria Bâlteanu „Tipuri de unități frazeologice” care pare a fi identică (până și greșelile de ortografie!) cu lucrarea lui Theodor Hristea „Introducere în studiul frazeologiei” din Antologia pentru seminarul de teorie a limbii a lui Constantin Dominteanu „Introducere în teoria lingvistică”.
https://ro.scribd.com/doc/36616936/0tipuri-de-Unitati-Frazeologice
http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/112/46/23//0tipuri_de_unitati_frazeologice.doc
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dominte/9.htm
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dominte/9-1.htm
O noțiune pe care autoarea / autorii nu o consideră este sintagma. Conform DEXOnLine:
SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. Altfel spus o îmbinare stabilă de cuvinte care se folosește ca atare.
Referitor la ultimul paragraf al autoarei „nu tot ce zboară se mănâncă” adică nu nu tot ce pare expresie (proverb, zicală, maximă, sentință) ar trebui inclus la frazeologie. Se pare că autorii scandinavi renunță la prețiozitate și sunt de altă părere astfel că toate cele nerecomandate de autoare se includ automat în capitolul fraseologia ● frazeologie ■ fraseologi
.
.
Termeni finlandezi și suedezi de frazeologie
ajatelma, mietelause, aforismi ● aforism ■ aforism
siivekkäät sanat, lentäviä lauseita ● citat celebru, citate celebre ■ bevingade ord
idiomi; kielelle ominainen ilmaus; puhetapa, sanonta ● expresie idiomatică ■ idiom
vertaus ● analogie ■ liknelse; analogi
maksiimi; mietelause; elämänohje, periaate ● maximă ■ maxim
sananparsi, puheenparsi; sanomus; sananlasku ● zicătoare, zicală ■ ordstäv
sanonta, sanontatapa, puheenparsi ● locuțiune, expresie idiomatică ■ talesätt
mietelause, elämänohje, sentenssi ● maximă, aforism, cugetare, sentință ■ sentens
sananlasku, sananparsi ● proverb ■ ordspråk
verbifraasit, adverbiaalifraasit, attribuuttifraasit, parataksifraasit, nominatiivifraasit, vertailut, idiomit
.
Kääntäjällä on valittavanaan yksi seuraavista ratkaisuista:
I. Tehdään fraseologinen käännös missä tapauksessa on löydettävä:
1. täysi fraseologinen ekvivalentti lähtötekstin fraseologismeille;
2. osittainen fraseologinen ekvivalentti, joka on täysi vastine lähtötekstin fraseologismeille, mutta ei kaikissa sen merkityksissä;
3. suhteellinen fraseologinen ekvivalentti, jolla on sama merkitys, mutta on grammaattisia, leksikaalisia tai leksikaalis-grammaattisia (analogi) eroavaisuuksia;
4. kääntäjän individuaalinen fraseologinen ekvivalentti, joka syntyy kääntäjän luovasta työstä kohdekielen vastineen puuttumisen takia;
.
II. Tehdään ei-fraseologinen käännös. Jos perusteellisen etsinnän jälkeen fraseologismille ei löydetä kohdekielisiä fraseologista vastinetta, fraseologismi käännetään;
1. tavallisella sanalla (leksikaalinen käännös)
2. sananmukaisesti (sananmukainen käännös)
3. selittävällä normaali-ilmauksella vertauksia ja tulkintaa käyttäen (selittävä käännös)
.
.
Määritelmiä – Definiții
Fraseologialla tarkoitetaan sitä tieteenhaaraa, joka tutkii kaikkia fraaseiksi katsottavia ilmauksia. Fraseologiaksi voidaan sanoa myös näiden ilmausten yhteismäärää.
1. Fraseologismit, jotka ovat semanttisesti jakamattomia ja jotka toimivat vain kontsekstissa. Fraseologismin kielelliset yksiköt ovat tiiviisti sidoksissa toisiinsa, koska jos joku niistä vaihdetaan toiseen kielelliseen yksikköön tai otettaan kokonaan pois, fraseologismi menettää alkuperäisen merkityksen.
2. Fraseologismit, jotka ovat semanttisesti jakamattomia ja joiden merkitys ilmenee vain tietyssä kontekstissa, mutta eroten ensimmäisestä ryhmästä, fraseologismien kielelliset yksiköt ovat myös ymmärrettäviä erillään.
3. Fraseologismit, joiden kielelliset yksiköt ovat ymmärrettäviä rajallisesti erillään. Yhtä fraseologismin komponenttia ei käytetä ollenkaan muissa yhteyksissä tai sitten hyvin harvoin, vaikka sanalla on itsessään merkitys.
Telia kirjoittaa fraseologian aineiston olevan sekä geneettisesti että funktionaalisesti niin moninaista, monirakenteista ja semanttisessa mielessä niin moniluontoista, että fraseologian aluetta on hyvin vaikeata tarkoin rajata. Fraseologian piiriin kuuluviksi hän lukee ilmaisuja varsin laajalta alueelta:
1. Sanayhdistykset, joiden komponenttien väliset yhteydet ovat kiinteät.
2. Ilmaukset, joiden toinen komponentti voi liittyä uusiin yhdistelmiin samamerkityksenä, kun taas toisella komponentilla on vain muutamia yhdistysmahdollisuuksia.
3. Vakiosanonnat, kliseet ja formulat, jotka ovat ominaisia tietylle aikakaudelle, tyylille tai yhteiskuntapiirille.
4. Lentävät lauseet.
5. Sananlaskut, sanaparret ja tarumaiset ilmaukset.
6. Ilmaukset, joita puhuja ei luo, vaan jotka hän poimii muististaan.
(Kuusi 1971:11-12)
.
Nykysuomen sanakirja määrittelee substantiivit fraasi ja fraseologia seuraavasti:
fraasi sanontatapa, lauseparsi, korulause
fraseologia sanonta-, lausetavat, lauseparsisto, fraasit
Yhtenä fraasien aluetta kattavana terminä on termi idiomi. Suomen kielen perussanakirja määrittelee idiomin seuraavasti:
1. jllekn kielelle t. yksilölle ominainen ilmaus
2. yksilölle t. yhteisölle ominainen puhetapa t. kielimuoto
Telia sijoittaa idiomit yhdeksi fraasien alalajiksi ja rajoittaa ne varsin pienialaisiksi. Hän määrittelee oman käsityksensä mukaan idiomista seuraavasti: ”Globaalisiksi idiomaattisiksi fraaseiksi (eli yksinkertaisesti idiomeiksi) sanomme sellaisia puheenkäänteitä, joiden ainoallakaan elementillä ei millään kielen rakenteen tasolla ole käännösvastinetta siinä paradigmaattisessa laajuudessa, joka on sille ominainen tuon käänteen ulkopuolella kielijärjestelmän nykytilassa.”
(După Helene Võsa, Tampereen yliopisto, Kieli- ja käännöstieteiden laitos, Käännöstiede, Proseminaaritutkielma, kesä 2004)
.
.
.
Clasificarea expresiilor finlandeze
.
Suomen kielen perussanakirjassa idiomille on annettu kaksi merkitystä, viitaten joko yksittäiseenilmaukseen tai kokonaiseen puhetapaan:
- ‘jollekin kielelle t. yksilölle ominainenilmaus’;
- ‘jollekin yksilölle t. yhteisölle ominainen puhetapa t. kielimuoto’.
Nykysuomensanakirja (1963) tuntee pelkästään jälkimmäisen merkityksen: ‘jonkun henkilön, henkilöryhmän t. alueen ominainen puhetapa t. kieli, erikoiskieli’. Aiemmin idiomi onkin terminä liitetty lähinnä tyylin tutkimukseen. Perinteentutkimuksessa idiomit ovat yleensä liitetty muun fraseologian tutkimukseen, yhtenä fraasien alalajina.
Idiomit ovat sanontatapoja, joita käytetään tyypillisesti kuvaamaan taiimplisiittisesti selittämään tiettyä tilannetta tai tapausta.
.
Suomen idiomien luokittelusta
Yhdentyyppisen suomen idiomien luokituksen on esittänyt Anna-Leena Kuusi (1971). Hän on luokitellut fraasitutkimuksessaan suomen fraasityypit yksityiskohtaisesti ryhmiin niiden syntaktisen funktion perusteella.
Fraasilla hän tarkoittaa vähintään kahden sanan muodostamaa, kielenkäytössä toistuvasti esiintyvää, lauseeseen epäitsenäisenä elementtinä mukautuvaa tai siihen irrallisena lauseenjäsenenä liittyvää, tietyn merkityssisällön omaavaa sanaliittoa (mts. 16).
Kuusen mukaan fraaseihin kuuluvat kaikenlaiset kielelliset kiteytymät, kuten puheenparret (puheenparsista ja terminologiasta ks. myös M. Kuusi1952; 1963).
Fraasin määritelmä on siis lähellä edellisessä luvussa esitettyjä idiominmääritelmiä, mutta astetta laajempi, koska se ei sulje pois kompositionaalisia kiteytyneitä ilmauksia.
Kaikki Kuusen fraasiluokat sisältävät myös idiomeja. Kuusi on jaotellut fraasit kahteen suurempaan ryhmään, lauseensisäisiin ja -ulkoisiin fraaseihin.
Alla esitetään tiivistelmä Kuusen fraasiluokista höystettynä idiomiesimerkeillä.
.
A) Lauseensisäiset fraasit
- Attribuuttifraasit
– adjektiiviattribuuttifraasit (kallista lystiä; vanha kehno)
– genetiivifraasit (kissan päivät; koiran ilma; moukan tuuri)
- Parataktiset sanaliitot
– parataksifraasit (ei ole köyhä eikä kipeä; ei riitä omat eikä varastetut; jk. soutaa ja huopaa)
– adverbiaaliset parataksifraasit (kynsin hampain; mielin määrin)
– soinnuttelufraasit (hissun kissun; hyrskyn myrskyn; ristiin rastiin)
- Verbifraasit- verbi on kiinteä komponentti
– fraasi esiintyy useina erilaisina toisintoina (panna, pistää hampaankoloon)
– fraasit joissa ei esiinny minkäänlaista muuntelua (antaa palttua; ei lyö leiville)
– kiinteistä fraaseista tehdyt uudet kuvailmaukset ( joita ajan hammas syö; soudella kautta rantain)
– verbi vaihtelee tietyin edellytyksin (saada, antaa löylytys; olla pulassa, päästä/pelastua/selviytyä pulasta, joutua pulaan)
- Adverbiaalifraasit (juurta jaksain; Porvoon mitalla; sen seitsemän kertaa)
- Nominatiivi- (ja partitiivi)rakenteet
– nominatiivi- (ja partitiivi)fraasit (ketarat taivasta vasten; Matti kukkarossa; ei kaikki kamarit lämpiminä)
– irralliset nominatiivit ja partitiivit (hiki hatussa, korvat hörössä)
- Vertaukset (hassu kuin kissan tassu; päästä kuin koira veräjästä)
- Tehostavat lauserakenteet (on niin nälkä, että näköä haittaa; etsi vaikka kiven silmästä; jos ei ole niin syön hatullisen paskaa; kun ei kestä niin katketkoon; ei huoli pirukaan)
- Nimittelyt ja luonnehdinnat (kuole, sinä viheliäinen koira)
.
B) Lauseesta irralliset fraasit
- Parenteesifraasit (koira vieköön; peijakas vie; Jumala paratkoon)
- Huudahdukset (Ihme ja kumma; Voi taivahan taatto; Istu ja pala)
- Nimittelyt
– partisiippinimittelyt ja -luonnehdinnat (tuulella käypä; pirtaan käypä; löylynlyömä)
– jA-johtimiset nimittelyt (hongan kolistaja; saappaan nuolija)
.
Kuusen fraasien jaottelu on perusteellinen, mutta idiomien kielitieteellisen analyysinapukeinona liiankin yksityiskohtainen, joten jatkossa idiomit jaotellaan Fleischeriä (1982,35; ks. myös Ingo 2001, 33) mukaillen lausekkeiden syntaktisen rakenteen perusteella yksinkertaisesti kolmeen ryhmään, joiden sisälle Kuusen eri fraasiluokkiin kuuluvat idiomit sijoittuvat.
.
Kuusen fraasien jaottelu on perusteellinen, mutta idiomien kielitieteellisen analyysinapukeinona liiankin yksityiskohtainen, joten jatkossa idiomit jaotellaan Fleischeriä (1982,35; ks. myös Ingo 2001, 33) mukaillen lausekkeiden syntaktisen rakenteen perusteella yksinkertaisesti kolmeen ryhmään, joiden sisälle Kuusen eri fraasiluokkiin kuuluvat idiomit sijoittuvat.
.
Verbillisiksi lausekeidiomeiksi kutsutaan kaikkia niitä lausekeidiomeja joissa yhtenä komponenttina on finiitti-, infinitiivi- tai partisiippimuotoinen verbi, samaan tapaan kuin Kuusi kutsuu niitä verbifraaseiksi.
.
Verbittömät lausekeidiomit ovat enimmäkseen muodoltaan nominilausekkeita, mutta ne voivat myös joskus koostua esimerkiksi pelkästään kieliopillisista sanoista. Verbittömiksi idiomeiksi lasketaan myös nominilausekkeina toimivat leksikaalistuneet partisiippi- ja infinitiivi-ilmaukset, kuten nimittelyt. Verbittömät idiomit voivat esiintyä lauseen subjektina tai verbin määritteenä, objektin, adverbiaalin tai predikatiivin asemassa. Toisin sanoen kaikki muut Kuusen fraasiluokat paitsi verbifraasit voivat sisältää verbittömiä idiomeja.
.
Kolmas ryhmä, muut idiomit, sisältävät mm. lausemaisia ilmauksia, kuten sananlaskujen muunnoksia. Tähän luokkaan on sijoitettu myös erilaisia idiomienrajatapauksia, kuten konventionaalistuneita vertauksia, esim. katsoo kuin halpaa makkaraa, sammuu kuin saunalyhty, tai kivettyneitä rakenteita, esim. kuka paremmin, kuka huonommin; pakko mikä pakko. Lisäksi muihin idiomeihin on sijoitettu mm. tehostavia lauserakenteita, nimittelyjä ja luonnehdintoja sekä parenteesifraaseja ja huudahduksia.
.
Kaikki Kuusen mainitsemat fraasiluokat voidaan siis ryhmitellä kolmeen tyyppiin, joista kolmas ryhmä, muut idiomit, on tässä kuitenkin eräänlainen heterogeeninen “kaatoluokka”.
.
Frecvența verbelor și a substantivelor cu care se formulează expresiile finlandeze.
.
| olla
ottaa saada mennä pitää vetää tulla tehdä käydä panna lähteä antaa pistää heittää päästää jäädä katsoa lyödä nähdä painaa pysyä sanoa iskeä kulkea nostaa vaihtaa alkaa kiertää näyttää painua |
silmä
mieli pää suu naama asia korva aika sana turpa nauru onni henki kuvio käsi matka niska puhe aivot jalka juttu kaali paikka perse päivä väli homma kimppa paska raha |
Apud
Idiomit ja leksikko: lausekeidiomien syntaktisia, semanttisia ja morfologisia piirteitä suomen kielessä
..
Vertaus sanontoja, kielikukkasia, kielikuvia
.
kielikukkanen (huvittava) kieli- t. tyylivirhe, -kömmähdys. Sanomalehdistä poimittuja kielikukkasia.
kielikuva kuvallisesti käytetty sana t. ilmaus. Vertaus, metafora ym. kielikuvat.
Kielikuva: katseenkestävä, keltanokka, kusiluistimet, laatuaika, leijonanosa, maalaisjärki, siirtoikkuna, sohvaperuna, sopuli, Via Dolorosa, vävykokelas, ylämoro
kielikuva kuvallisesti käytetty sana t. ilmaus. Vertaus, metafora ym. kielikuvat.
.
Vertaus: hidas kuin rampa lehmä, iloinen kuin hobitti, kalpea kuin vaniljatuutti, kipeä kuin kepillä hakattu, kädet kuin jakajan hihnat, marssii kuin sokea sotaan, notkea kuin betoniporsas, passiivinen kuin muovimatto, rauhallinen kuin Gandhi, syö kuin talven varalle, säteilee kuin diskopallo, täynnä kuin tähkäsäkki
- havainnollistava, tehostava, rinnastava tm. vertaileva (kuvallinen) ilmaus. Sattuva, osuva, ontuva vertaus. Puhua vertauksin. Jeesuksen vertaus tuhlaajapojasta.
Kiel. vertailuun perustuva kielikuva, joka sisältää jnk kytkevän elementin, tav. kuin-sanan (esim. hän on tyhmä kuin saapas).
- tavallisemmin: vertaaminen.
vertaus, vertauskohde, vertauskohta, vertauskuva, vertauskuvallinen, vertauskuvallisesti, vertauskuvallisuus, vertausluku, vertausperuste
vertaus, vertauskohde, vertauskohta, vertauskuva, vertauskuvallinen, vertauskuvallisesti, vertauskuvallisuus, vertausluku, vertausperuste
.
Sanonta: elämä on laiffii, helmiä sioille, ei auta itku markkinoilla, leikki leikkinä, olla äimän käkenä, omat koirat purivat, panna elämä risaiseksi, sitä saa mitä tilaa, sylkeä lasiin, täältä pesee, vahingosta viisastuu, vanha suola janottaa
sanonta9*J
- lausuma, ilmaus; puheenparsi, lauseparsi, sanontatapa, fraasi. Usein toistettu sanonta.
- ilmaisutapa, ilmaisun tyyli. Sanonnan ilmeikkyys, kankeus.
kuvasanonta, sanonta, sanontatapa, sanonnallinen |||| kuvasanonta, sanonta, sanontatapa, sanonnallinen
.
Eufemism, retorică, frazeologie
.
Pentru a prezenta eufemismele trebuie să repetăm niște definiții.
FRAZEOLOGÍE ~i f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor stabile de cuvinte. 2) Totalitate a îmbinărilor stabile de cuvinte proprii unei limbi.
.
fraseologia 12 (jnk erikoisalan) sanonnat, sanontatavat, fraasit; runsas fraasien käyttö, sanahelinä. Englannin kielen fraseologia. Juhlapuhujan komea mutta kauhtunut fraseologia.
.
RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte. ◊ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamație emfatică, elocvență amplă și afectată. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ◊ Figură (de) retorică = formă de vorbire, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și mai multă vigoare.
.
retoriikka 9 * A
- puhetaito; antiikin puhetaidon teoriaa selvittelevä oppi.
- jklle tyypillinen t. jssak vallitseva tapa esittää asia puheessa, kirjoituksessa tms. Tieteen retoriikka. Politiikan retoriikka.
- (teennäinen, sisällötön) kaunopuheisuus; vaikuttavuutta tavoitteleva sisällötön kielenkäyttö. Kansanedustajan puhe oli pelkkää retoriikkaa. Hänen puheensa oli pelkkää retoriikkaa. Onkohan lupaus tarkoitus toteuttaa, vai oliko se pelkkää retoriikkaa?
.
EUFEMÍSM, eufemisme, s. n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens.
Kiertoilmaus (tai kiertoilmaisu) eli eufemismi on korvaava ilmaisu. Yleensä se on lieventävä ilmaisu tiukasta tai epämiellyttävästä asiasta. Sen avulla voidaan peittää totuutta käyttämällä epäsuoraa sanontaa suorapuheisuuden sijasta. Kiertoilmaus voi myös olla vaihtoehtoinen nimitys jollekin asialle tai olennolle, jonka nimeä ei jostain syystä saa sanoa. Syitä kiertoilmausten käyttöön on useita: sana voi olla tabu, sen käyttö voi olla kielletty, tai voidaan uskoa sanalla olevan yliluonnollisia vaikutuksia.
.
eufemismi 5 (taivutus: eufemismi/a, -lla jne.) kiel. (kaunisteleva) kiertoilmaus. kiertoilmaus (kielitiede) tapa ilmaista kiusallisia, vastenmielisiä tai jopa sellaisinaan vaarallisina pidettyjä asioita peitetysti
Länsimaisessa nyky-yhteiskunnassa jotkut sanat ja ilmaukset ovat epäsopivia. Tällaisia ovat varsinkin eri etniset nimitykset ja ihmisten henkilökohtaisiin ominaisuuksiin, kuten vammaisuuteen liittyvät nimitykset.
Esimerkiksi ”kuolema” on hyvin tunnelatautunut sana, ja siitä käytetäänkin termejä „poistua joukostamme” tai „kaatua”, „heittää veivit”, „heittää pyyhe kehään”, „heittää lusikka nurkkaan” ja „potkaista tyhjää”.
Kristinuskon paholaisesta on käytetty monia kiertoilmauksia, kuten Jumalan päävastustaja, pahahenki, perkele, piru, saatana, demoni, vanha vainooja, sielunvihollinen ja vihtahousu.
Eufemismin vastakohta on dysfemismi, jolla pyritään saattamaan jokin asia huonoon valoon. Poliittisessa retoriikassa käytetään paljon dysfemismejä, kuten lahtari valkokaartilaisesta tai kulakki suurviljelijästä. Espanjan sisällissodassa „tasavaltalainen” ja „kansallismielinen” olivat eri osapuolten eufemismeja, ja „kommunisti” sekä „fasisti” niiden dysfemismejä.
DISFEMÍSM (< engl.) s. n. Cuvânt sau expresie dură, jignitoare, insultătoare sau injurioasă. Opusă eufemismului.
Deosebirea frazeologiei de eufemism este domeniul limitat al eufemismului în comparație cu domeniul larg al frazeologiei.
Retorica, arta de a vorbi frumos, include noțiune de eufemism, expresie delicată care înlocuiește un cuvânt sau o expresie neplăcută. În privința asta, finlandezii sunt mari maeștri. Lăsând la o parte expresiile din vorbirea curentă prin care un cuvânt destul de comun este înlocuit cu un altul doar de dragul de a părea mai interesanți, [Puhekieli sau poreclele lucrurilor și următoarele] eufemismele finlandeze abundă. Dat fiind că pronunțarea numelor unor animale era tabu s-au folosit unele eufemisme, care apoi, au devenit nume obișnuite ale animalelor, numele originare fiind aproape uitate. Unele dintre ele sunt menționate la pagina Poreclele unor animale.
.
Monet kiertoilmaisut kuuluvat yhteen tai useampaan seuraavista tyypeistä.
- Liikasanaisuus eli perifraasit („vastaus on negatiivinen”)
- Tekniset tai vierasperäiset ilmaisut
- Lyhenteet („päin P:tä”, „Hoovee” sanoista haista vittu)
- Abstraktiot („poistua keskuudestamme” kuolemasta)
- Epätäsmällisyydet („takamus”)
- Väärinääntämiset
- Käänteiset poissulkemiset („ei kovin laiha” lihavuudesta)
- Substantiivien muuttamiset ilmaisuiksi
(după Wikipedia)
- sitä itsestään pentru uloste – fecale
.
O eufemistică formă desuetă de adresare este folosirea persoanei a treia singular împreună cu funcția, poziția sau numele de familie de genul „mai dorește cafea domnul doctor / domnul Popescu?” ”Onko rovasti huomenna virastossa?”
.
Tot aici intră și așa numita „corectitudine politică” dar nu și eufemismele vulgare care sunt la fel de ofensatoare ca și cele originare. Despre ele la pagina de argou finlandez.
.
Pentru frazeologie am consultat următoarele lucrări din care spicuiesc câte ceva.
* Alvre, Paul: Suomen sanontoja virolaisine vastineineen – Soome väljendeid eesti vastetega, Valgus, Tallin 1995
* Dubrovin, M.: Venäläiset sanonnat kuvina, Kustantamo Ruskij jazyk, Moskova 1984
* Jarva, Vesa, Nurmi, Timo: Oikeeta suomee, suomen puhekielen sanakirja, Gummerus Kustannus Oy, Jyväskylä 2006
* Kari, Erkki: Svenska här och nu – Ruotsalais-suomalainen idiomisanakirja, Kustannusosakeyhtiö Otava, Helsinki, 1993
* Kivimies, Yrjö: Näinkin voi sanoa, suomen kielen fraseologiaa. Kustannusosakeyhtiö Tammi, Helsinki 1964
* Leclercq, Bernard, Huunan-Seppälä, Henriikka: Gummeruksen fraasisanakirja ranska français, Gummerus Kustannus, Jyväskylä 1999
* Schellbach-Kopra, Ingrid: Suomi-saksa fraasisanakirja – Finnisch-deutsche Idiomatic, WSOY, Porvoo, Helsinki, Juva 1985
* Virkkunen, Sakari, toim.: Suomalainen fraasisanakirja, Suomen kielen sanakirjat 2, Kustannusosakeyhtiö Otava, Helsinki 1981
* Breban, Vasile & Co.: Dicționar de expresii și locuțiuni românești, Editura Ştiințifică, București, 1969
* Levițchi, Leon, Bantaș, Andrei, Andreea Gheorghițoiu: Dicționar frazeologic român-englez, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1981
* Nicolescu, Adrian & Co.: Dicționar frazeologic englez-român, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1982
* Mantsch, Heinrich, Anuței, Mihai, Kelp, Helmut: Dicționar frazeologic român-german, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1979
* Roman, Alexandru: Dicționar frazeologic german-român, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1975
* Gorunescu, Elena: Dicționar frazeologic francez-român și român francez, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1981
* Costescu, Eugen: Dicționar frazeologic român-italian, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1979
* Stănciulescu-Cuza, Mariana: Dicționar frazeologic italian-român, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1975
.
Pentru citate
* Sienimäki, Maunu: Lentäviä lauseiden sanakirja Kustannusosakeyhtiö Otava, Keuruu 1989
* Laine, Jarkko, Sienimäki, Maunu: Sitaatit ja lentävät lauseet Kustannusosakeyhtiö Otava, Keuruu 1992
* Simensky, Theofil: Un dicționar al înțelepciunii, vol I-IV, Editura Junimea, Iași, 1970-1975
* Marian, Barbu: Dicționar de citate și locuțiuni străine, Editura Enciclopedică Română, București, 1973
.
Introdus / lisätty 29.04.2012
Actualizat / päivitetty 4.4.2014
Actualizat / päivitetty 13.6.2016
Actualizat / päivitetty 19.11.2019
Actualizat / päivitetty 20.3.2020
.
Blogulblog's Blog 