Finlandezul și finlandeza lui

Gânduri adunate despre limba finilor

 

 

Având multe alte preocupări, nu urmăresc evoluția limbii din România dar, pe căi ocolite, îmi ajung la ureche niște chestii care mă îngrozesc. Limba vorbită astăzi acolo nu mai este cea pe care am învățat-o eu cândva. Oare mai îndrăznesc să deschid gura de față cu un român?

Pe mine m-au învățat că se spune eston, leton, mongol dar astăzi aud că se spune estonian, letonian și …mongolez. Haida, de!

Limba vorbită de poporul țării despre care discutăm se numește în principalele limbi europene astfel: suomi (fin), finska (sued.), finsk (nor., dan.), Finnish (eng.), Finnisch (germ.), finnois (fr.), finés (sp.), finnico (it.),  финский (rus.) iar rudele apopiate îi zic soome (est.), finn (ung.). De unde și până unde au găsit românii de cuviință să bage un LAND, finLANDeză? Cred că mă dau cu străinii și-i numesc finezi iar limbii să-i zic fineză. Îți dai seama, HyväYstävä, cât tonner se economisește?

.

Printre lucrurile pe care finlandezul poate să le facă perfect este să urască. Profund și neiertător. Istoria este plină de diferite „uri”, mică, mare, veche, etc. Tot străinul trăitor pe meleagurile astea a auzit de Vanha viha (1570–1595), Isoviha (1700–1721), Pikkuviha (1741–1743). Ură îndreptățită, aș zice. Un  popor peste care trec când rușii când suedezii nu poate decât să-și urască năvălitorii, doar n-o să-i iubească. Soarta a vrut ca Finlanda în ultima sută de ani, înaintea dobândirii independenței, să țină de Rusia ca Principat independent.

.

1741, Pikkuviha, Miettilän kylä tuhottiin.

Newspaper image published without permission. That’s generally permitted for non-profit and educational purposes.

.

Acum, privind înapoi, trăgând linie și adunând, finlandezii afirmă că sunt mai recunoscători rușilor decât suedezilor, afirmație care-i nedumerește pe români. Sub suedezi, finlandezii au fost tot timpul disprețuiți, ignorați, exploatați ca vitele de povară și considerați popor inferior cu o limbă rudimentară, incapabili să se administreze singuri (cu așa limbă). Mai toate produsele cu care suedezii au devenit celebrii erau produse de finlandezi, oțelul suedez îl făceau finlandezii, pielea pentru mănuși fine numită suède era din pielea veverițelor finlandeze; oravannahka – pielea de veveriță a fost moneda națională a finlandezilor. Situația i-a pus pe finlandezi la ambiție, și-au adus aminte că sunt categorisiți ca pătimași (intohimoinen – pasionat, pătimaș), au scos sisu la vedere și s-au apucat de treabă să-și contureze o identitate. Sub ruși au fost considerați și deși se urmărea rusificarea, au primit o independență relativă ca Principat în Imperiul Rus, limba le-a fost recunoscută și a funcționat în paralel cu rusa, bogătașii ruși au investit în Finlanda, totul până în 1917 când, după tribulații politice, Lenin le-a aprobat desprinderea de Rusia. (Despre ultima afirmație diverse curente încă mai dezbat problema.) Important este că nu și-au pierdut identitatea națională.

.

Ridicarea limbii la nivel european era un pas obligatoriu. După ce Mikael Agricola, părintele limbii finlandeze, a structurat limba, discipolii și urmașii au definitivat gramatica limbii ca să se apropie de limbile europene. Unele noțiuni au fost asimilate altora cu care aveau cât de cât tangență, sau nu aveau deloc, alte noțiuni au fost periate ca să pară cât mai „europene” și s-au creat noțiuni noi pe care poporul nu prea le înțelegea dar scopul era mult prea înalt ca să se opună. Mai apoi Elias Lönnrot, părintele literaturii finlandeze, acum 175 de ani, a început culegerea folclorului și alcătuirea Kalevalei iar contemporanul lui, kansallisrunoilija – poetul național Johan Ludvig Runeberg a compus versurile imnului național, limba finlandeză a apărut într-o nouă lumină, a fost gata să pășească cu fruntea sus în Europa și poată fi folosită atât în administrație cât și aiurea.

.

.

Cândva, finezii au aflat că limba lor este grea; al naibii de grea pentru străini; așa de grea că, dacă vreun străin se încumetă să se aplece asupra ei, se lasă repede păgubaș și renunță.

Limba este așa de grea încât finezii încep s-o învețe încă din fragedă pruncie. Ba chiar din viața intrauterină, zic ultimele cercetări. (Asta nu înseamnă că ei știu BINE finlandeza. O vorbesc după ureche. Din școală nu rămân cu prea mult; despre gramatica finlandeză nu știu mai cu nimic că nici nu se mai predă în școală).

Finezul are un simț înnăscut de a trage foloase din orice situație; dacă situația nu pare propice, el știe să o-ntoarcă în favoarea lui și dacă încă nu ai observat asta, HyväYstävä, mai ai timp. (Să fie oare experiența marșului îndelungat, a greutăților suferite după instalarea pe noi meleaguri sau chiar a vreunui amestec de sânge cu kazarii de la gurile Volgii, amestec de care ungurii de azi nu mai au nicio îndoială, în ceea ce îi privește).

Aflând de limba grea pe care o vorbesc, finezii s-au gândit că asta le poate fi de folos. Să fi văzut, prin anii ’60-’70, mândria finezilor că nimeni nu le înțelege limba. Politica de stat a profitat de asta. Singura agenție oficială de știri din țară era STT – Suomen TietoToimisto, pasămite particulară, care filtra știrile din străinătate care să fie transmise finezilor și, răspunzând dorinței guvernului, principalul acționar, formula știrile despre Finlanda care să fie transmise străinătății. Agențiile străine de presă, Reuter, UPI, Frace Presse etc. aveau reprezentanții lor dar bariera limbii îi obliga să se informeze doar în compania reprezentanților STT care să le traducă (ce trebuia).

Manualele de limbă pentru străini încă nu se inventaseră iar cursurile erau sporadice, studenții meticulos selecționați. Nici dicționarele nu abundau, cele mai vechi erau în special între finlandeză și suedeză și ediții școlare de engleză și germană. Desigur că s-ar putea cita dicționare timpurii precum Henrik Florinus: latinalais-ruotsalais-suomalainen sanakirja Nomenclatura Rerum brevissima Latino-Sveco-Finnonica v. 1678 (din care m-am inspirat cu denumirea „Poreclele lucrurilor”) Anii ’60-’70 au adus câteva dicționare engleze și germane, pentru restul limbilor de circulație erau doar celebrele dicționare de buzunar din „seria roșie” (WSOY 1964-1972). Pentru engleză mai exista o ediție WSOY din ’73 care-și trăise traiul. Abia prin anii ’80 au apărut primele „mari dicționare” mai complete care au pus capăt izolării Finlandei de restul lumii.

În campania de cultivare a limbii și din dorința de a arăta lumii că finlandeza nu este o limbă inferioară, Finlanda a excelat încă din secolul al 19-lea prin publicarea variatelor enciclopedii, în mare parte, dacă nu toate, traduse din suedeză. Se pare însă, că indiferent de editor, articolele enciclopediilor se cam copiau unele după altele. Astfel la cuvântul-intrare, lema romanialaiset s-a scris, invariabil și repetat că romanialaiset ovat sekakansaa.  N-au avut românii niciodată pretenția de „popor pur” dar nu erau finlandezii cei mai în măsură să facă afirmația deși, cum am mai spus, lucrările erau traduceri, alții au gândit așa despre români.

Încă din toamna lui 1927 s-a preconizat editarea unei lucrări kantasanakirja joka tulisi sisältää kaikki nykyisissä suomen kirja- ja sivistyskielessä käytetyt ja käytettäväksi hyväksyttävät sanat tarpeen mukaan määriteltyinä ja selitettyinä. Până atunci o astfel de lucrare nu a existat pentru că nu s-a considerat necesară; oricine știa ce este maito sau cum arată talo. Nici definirea noțiunilor nu a fost prea ușoară, finlandezul, fire concretă, nefiind obișnuit cu generalizările. Pretenția europeană de definiție (määritelmä: käsitteen olennaisten ominaisuuksien lyhyt, tarkka kielellinen kuvaus, definitio) era complet străină poporului și oarecum stranie lingviștilor. În școală se evitau definițiile, teoremele, regulile ca fiind greoaie și se prefera metoda intuitivă prin exemple ușor de înțeles și chiar de reținut. Începutul s-a făcut prin 1928 în revista Virittäjä unde, se spune că au apărut o definiție-enormitate precum leipä on leipää – pâinea e d’al de pâine, altfel spus, cine nu știe ce este pâinea. Auzi vorbă, s-o definești și s-o mai și explici! Cu chiu cu vai, eminentul colectiv a învins greutățile și lucrarea a început să se contureze astfel încât prin 1951 s-a început publicarea. Nykysuomen sanakirja în prima ediție cartonată a avut șase volume, comasate apoi în trei volume legate în ediția din 1983 care, după corecturi, completări și adaosuri de intrări conține cantitatea impresionantă de 201.000 de cuvinte. Volumele adiacente conțin sivistyssanat, vierasperäiset sanat (vol. 4), uudissanat, slangisanat, lyhenteet, ulkomaiden paikkanimiä (vol. 5), etymologinen sanakirja (vol. 6), synonyymisanakirja (vol. 7), vierassanojen etymologinen sanakirja (vol. 8).

Se știa de pe vremurile de demult adagiul „traduttore traditore” (traducător – trădător) pentru că se știa că traducerile „perfecte” sunt imposibile. Cel mai adesea se pot numi transpuneri sau adaptări. Dar pentru că vorbim de limba finlandeză și de dicționarele limbii, destul de abundente în ultima vreme, constatăm că au ajuns la un înalt grad de corectitudine încât extrem de rare sunt noțiunile străine care să nu poată fi transpuse în finlandeză. La spaniolă mai este de lucrat pentru că realităților hispanice nu este ușor de găsit corespondente nici măcar în celelalte limbi romanice.

Câteva exemple de intrări în ediția electronică a lucrării ”Suomen kielen perussanakirja”

• hanhenmaksa ruok. (fără explicații inutile, fiecare știe ce e hanhi și ce e maksa)

• kalkkunapaisti ruok. kalkkunasta tehty paisti (explicație indispensabilă, altfel s-ar fi confundat cu friptura de porc).

• kandeeraus ruok. kandeeraaminen                  (pentru un străin este la mintea cocoșului: kandeeraus este tot una cu kandeeraaminen dar probabil că finezul are nevoie de o explicație suplimentară, altfel nu-și dă seama ce poate însemna kandeeraus; iar dacă nu știe ce-nseamă kandeeraus, cum să știe ce-nseamnă kandeeraaminen).

• lanttukuutio                      Porsaankyljyksiä ja ruskistettuja lanttukuutioita. (neputând să definească lanttukuutio preferă un exemplu pentru a se face înțeles; vezi explicația de mai sus).

Întrebare: se înțeleg finlandezii între ei?

Răspuns: nu întru totul

Răspunsul pare curios dar finlandeza este grea și pentru ei; depinde mult de…

… keskeinen ymmärtävyys on monista seikoista kiinni:

• ikä (vârsta interlocutorilor)
• koulutus (școlarizarea)
• paikkakunta (zona geografică)
• ajan teksti, nykyainainen, vanha (text contemporan sau text vechi)
• ammattimiehet ja muu kansa (jargoanele profesionale)

Cei de vârste apropiate se înțeleg mai ușor între ei. Bătrânii nu înțeleg limbajul tineretului și invers; chiar dacă nu este vorba de slang, construcțiile lingvistice sunt acum diferite.

Akateemisesti koulutettu, adică cel cu un titlu academic, nu înțelege limbajul muncitorului manual sau al agricultorului dar și reversul e valabil.

Finlanda este o țară întinsă şi dialectele locale sunt numeroase. Localnicul gândește în dialectul local și încercă să „traducă” interlocutorului într-o limbă cât mai „literară”. Cine lucrează într-o zonă dar este, de fel, din altă zonă îi înțelege cu greu pe localnici când vorbesc între ei.

Contemporanii înțeleg bine un text contemporan dar se izbesc de dificultăți dacă citesc un text de epocă. Un text de Agricola, de exemple, dă multă bătaie de cap pentru a fi înțeles cât de cât datorită cuvintelor și expresiilor învechite folosite dar și datorită construcției deosebite a frazei.

Jargoanele profesionale sunt, după părerea majorității finezilor, răul „de toate zilele” care face limba de neînțeles. Ammattislangi on yleinen viestinnän kompastuskivi. Necazul și mai mare este faptul că profesioniștii nu se pot dezbăra de jargonul lor. Chiar atunci când încearcă să vorbească pe înțelesul poporului, profesionistul folosește, inevitabil, termeni care nu pot fi traduși iar explicarea lor ar presupune cunoștințe de specialitate. Astfel juristul îi vorbește clientului care stă cu gura căscată, dă din cap și spune: mata știi mai bine. La bancă sau la biroul de impozite, la poliție sau la judecătorie, la medic sau cu politicienii la Parlament situația se repetă la nesfârșit. S-a convenit ca diagnosticele să nu mai fie puse în limba latină ci în finlandeză sau, după caz, în suedeză. Există o carte de coduri universale ale bolilor astfel încât diagnosticul să fie înțeles pe tot globul. Da, dar ce ne facem cu traducerea care a fost făcută deficitar.

De exemplu medicul nu-i mai spune pacientului că suferă de „pityriasis versicolor” ci de ”savipuoli”. Da? Și ”savipuoli” ce-nseamnă? Ca formă cuvântul, inventat prin 1940, este finlandez dar ca noțiune și sens, doar Dumnezeu știe, că poporul tot nu-l înțelege. Dintr-un prospect de Burana, care mi-a căzut în mână, citez: …ibuprofenul este un non-steroidinen anti-inflammatorinen aine joka vaikuttaa prostaglandinien kautta …s.a.m.d. De la doctor plecă amețit la jurist care-i citește legea cum că ”oli syyntakeinen” ja ”törkeä tuottamus, korvausvelvollisuus, annuiteetti, auktoriteetti, pariteetti, kausaliteetti ja nulliteetti, katsoa kohtuulliseksi, vastikkeeton tahi alle käypää arvoa tapahtuva luovuttaminen, katsotaan tapahtuneen, jollei muuta näytetä, sikäli mikäli … ”

Ajatellaanpa tilannetta, jossa joku ostaa auton. Rivimies kuvailee sitä näin: Se osti auton. Asiamies kuvailee sitä näin: Luonnollisen henkilön taholta suoritettiin itsekantavalla korilla varustetun ajoneuvon hankinta. Vorba clientului : Mata știi mai bine.

Aici un eșantion de o singură frază dintr-un proiect de lege:

Perustetaan Euroopan puolustusmateriaali-, tutkimus- ja sotilasvoimavaravirasto, joka määrittää operatiiviset vaatimukset, myötävaikuttaa niiden täyttämistä edistäviin toimiin, pyrkii osaltaan määrittämään ja tarvittaessa toteuttamaan kaikki tarvittavat toimenpiteet puolustusalan teollisen ja teknologisen perustan vahvistamiseksi, osallistuu voimavaroja ja puolustusmateriaalia koskevan eurooppalaisen politiikan määrittelyyn sekä avustaa ministerineuvostoa sotilaallisten voimavarojen parantamisen arvioinnissa.

Și încă ăsta-i simplu ca bună ziua. Doar 45 de cuvinte. Și ce dacă. Doar cine nu vrea, nu înțelege.

Toate astea când profesionistul se adresează clientului dar abia atunci să te ferească sfântul când profesioniștii conversează între ei de față cu clientul. Vorba cântecului:

„Maailmassa monta, on ihmeellistä asiaa, ne hämmästyttää kummastuttaa, pientä kulkijaa”

.

.

Adăugat 25.4.2010

Finlanda are o poziție de tampon între două lumi, între Occident, Suedia la Vest și Norvegia la Nord și Orient (!) Rusia la Sud-Est cu care are o frontieră comună de peste 1300 km. Istoria zbuciumată a Finlandei sub alternantă dominație suedeză/rusă a lăsat o amprentă marcată atât în viața, în mentalitatea cât și în limba lor. O limbă care, încă de la origini, era deosebită ca structură, s-a complicat și mai mult în contactul cu limbile vecine. Unele cuvinte au putut fi adaptate la vechea structură, altele au cerut o structură deosebită, europeană, și astfel au apărut cuvintele „radicale” „civilizate” sivistyssanat cuvânt în care prima parte sivistys- desemnează „civilizație”.

.

„Limba finlandeză este un puzzle mare”^[1]

Se pare că cel mai mare puzzle din lume ar avea 1.141.800 de piese dar cel mai mare „de uz casnic” ar avea doar 24.000 de piese. Consideră, HyväYstävä, că ai pe masă „puzzle X” cu 24.000 de piese care ar reprezenta esențialul limbii finlandeze, adică ceea ce trebuie să știe învățăcelul începător. Spre deosebire de puzzle-ul adevărat, unde ai o imagine de referință și posibilități de verificare a reușitei, la studiul finezei nu știi imaginea care trebuie să-ți rezulte; verificarea rezultatelor strădaniei tale o faci doar cu cei din jurul tău. Nici studiul finlandezei și nici puzzle nu au un punct din care să începi. Poți începe de oriunde, poți începe chiar din mai multe locuri astfel încât imaginile parțiale obținute să se poată asocia la sfârșit. Nu te bucura prea mult când ai rezolvat „puzzle X” pentru că imediat vine „puzle X partea II-a” cu continuare la detalii, pe o floare pui un fluture, pe casă se cuvine o barză, pe cer un avion și-n ogradă un Ferrari. Apoi urmează „partea III-a – ∞” pentru că studiul finlandezei nu se termină niciodată.

^[1]Auzită cândva în tramvaiul 3T

Limba finlandeză este un balon mare, lucios și alunecos care nu poate fi apucat de niciunde. Din fericire, balonul are pori prin care, românul/străinul se poate strecura înăuntru; prin cât mai mulți pori odată. Abia odată pătruns în balon îți poți da seama de toată splendoarea limbii și poți începe învățarea ei. Cum n-are nici cap nici coadă, finlandeza n-are­­­-nceput și nici sfârșit*, este indiferent de unde poți începe studiul ei. Comparând-o cu un joc, am putea spune că limba finlandeză este un puzzle mare dar, spre deosebire de acesta unde ai toate piesele în față și poți alege de unde să începi, finlandeza este mai curând un Tetris care te obligă să combini corect între ele piesele care-ți vin la mână. Este o limbă forte bine structurată, aproape computerizabilă.

*Considerând natalitatea, ritmul de îmbătrânire și mortalitatea, demografii și lingviștii finlandezi au estimat că ultimul vorbitor NATIV de finlandeză din Finlanda se va stinge în jurul anului 2100. Așa ca cei care se așază acum să învețe finlandeza trebuie să se gândească bine dacă merită.

.

Foarte important este să fii la fața locului, să faci „baie de limbă” ascultând dar și vorbind. Trebuie înfrântă reținerea de a vorbi de frică să nu faci greșeli. Nu se bătătorește poteca dacă nu umbli pe ea. Greșelile inerente începutului se corectează pe parcurs, dacă vorbitorul nu se culcă pe lauri. Muista! Kun savolainen puhuu, vastuu siirtyy kuulijalle sau vorba francezului: à bon entendeur salut. Cine are urechi de auzit să audă. Cine vrea înțelege. Nu te stresa pe chestia asta!

Pentru finlandezi, limba lor este un soi de Lego din ale cărui piese poți alcătui orice. Din Lego s-au făcut case de locuit, portrete, statui etc. Tot așa, combinând formele și culorile potrivite ale Logo-ului lingvistic finez, poți obține o infinitate de noțiuni, mai obișnuite sau mai stranii.

Limba finlandeză este un monolit care, deși pare format din părți componente, nu funcționează decât ca un tot, părțile luate separat sunt inutile. Cineva spunea despre utilitatea unui ghid de conversație finlandez că doar ajută turistul să găsească repede un veceu; în rest este inutil. Frazele-model sunt, în general, stupide și greoaie; necunoscând regulile nu le poți modifica sau adapata nicicum. Interlocutorul finlandez dacă vede că-i stâlcești limba, trece rapid pe engleză.

.

.

Deja de la bun început trebuie să deosebim părțile bune și îmbucurătoare al limbii, elementele care o apropie de limbile europene, partea de vocabular cu corespondente directe în aceste limbi, expresiile comune finlandezei și limbilor europene.

De partea cealaltă stau dificultățile limbii, adică trăsăturile opuse celor enumerate mai sus, gramatica structurată altfel, vocabularul clasic din fondul de cuvinte fino-ugric specific limbii, cel mai adesea fără corespondent direct în alte limbi, care presupune sau explicarea noțiunii sau multiple exemplificări de uz și din care fiecare trage o concluzie și-și face o traducere proprie. Nu în ultimul rând trebuie menționate realitățile vieții finlandeze care nu se regăsesc aiurea și felul de a gândi lucrurile, cel mai adesea pe dos decât în alte limbi europene. În privința vocabularului poate fi ușor de remarcat că finlandezii au nume pentru noțiuni pentru care românii nu le au dar și invers, multe noțiuni/cuvinte comune în română nu-și găsesc corespondent în finlandeză. Dar încetul cu-ncetul se face oțetul, zice românul.

.

.

Din păcate, noțiunile și regulile limbii sunt interdependente și nu prea poți înțelege ușor una fără alta. Pentru un străin, învățatul limbii finlandeze, odată început, nu se termină niciodată. Doar timpul le rezolvă pe toate și Harjoitus tekee mestarin.

Nu-i vorbă că nici finlandezul nativ nu-i specialist în lingvistică finlandeză, este doar vorbitor automat de finlandeză, cel mai adesea vorbitor al dialectului local, așa că nu orice corectare a lui olisi pantava korvan taakse (panna korvan taakse, painaa mieleen, ottaa opikseen) înainte de a fi verificată.

Pentru cel care este în trecere prin Finlanda, nu are importanță cât de bine știe limba, mai ales dacă lucrează în mediu în care se vorbește curent o limbă de circulație. În schimb pentru cel care on tullut jäädäkseen, a venit ca să rămână definitiv în Finlanda, cunoașterea limbii, cât se poate mai bine, este vitală. Este o condiție pentru obținerea cetățeniei. Răbdare și perseverență că toate vin la vremea lor. Începutul poate fi descurajant dar nu ai de ales, trebuie să mergi înainte cu orice preț.

În primul rând consider că planul de acțiune ar cuprinde următoarele reguli care sunt toate reguli de prim rang:

• notarea zilnică a cuvintelor dificile auzite, scrisul trebuie să meargă mână în mână cu vorbitul, (ai să vezi, HyväYstävä, mai târziu de ce)
• legarea cuvintelor noi la familia de cuvinte de care aparțin, (presupune lucrul zilnic cu dicționarul),
• recunoașterea părților componente ale cuvintelor compuse, combinarea și decombinarea lor în vorbirea curentă,
• legarea noțiunilor noi de alte noțiuni mai ușor de amintit,
• exersarea tuturor formelor inflexionale ale cuvântului și, nu în ultimul rând,
• aflarea etimologiei cuvântului pentru a fi mai ușor de reținut și mai lesne de înțeles.

Când folosești, HyväYstävä, un cuvânt nou pentru prima oară trebuie să-ți fie limpede înțelesul său pentru a nu da naștere la interpretări greșite. [Vezi toate caricaturile Fingerpori cu jocuri de cuvinte] Când ai ajuns să vorbești curgător, de la tine se așteaptă mai mult și regula DE AUR este: Nu folosi niciodată, în nicio limbă, un termen prins din zbor al cărui sens nu îți este ție foarte clar.

.

Introdus  / syötetty 31.1.2010

Actualizat / päivitetty 25.4.2010

Actualizat / päivitetty 8.6.2017

Actualizat / päivitetty 29.1.2020

.