Blogulblog's Blog

Despre numele finlandeze – suomalaisten nimet

Despre numele finlandeze – Suomalaisten nimet

.

.

Jokaisella ihmisellä tulee olla etu- ja sukunimi.

.

Dacă la pagina de geografie am pomenit ceva despre toponimia finlandeză aici am considerat că este cazul să mă ocup puțin de onomastica finlandeză privindu-i pe finlandezi. Așa cum am văzut în introducere, la generalități, onomastica are un câmp mult mai larg de cercetare, numele de persoane fiind doar o parte din ea.

Legat de nume voi pomeni și de almanakka ● calendar ■ almanacka; kalender; niciun finlandez nu se încumetă să înceapă o nouă zi fără să-și consulte almankka.

.

sukunimi ●  nume de famulie ■ efternamn, familjenamn (myös Ruots oik); släktnamn (myös Suom oik); (yleisk myös) tillnamn

etunimi ● prenume; nume de botez  ■ förnamn

.

Să vedem lucrurile mai de-aproape, adică ce zice Lege privind numele finlandezilor.

Nimilaki 9.8.1985/694

Eduskunnan päätöksen mukaisesti säädetään:

1 LUKU

Yleiset säännökset

1 § (8.2.1991/253)
Nimivelvoite

Jokaisella tulee olla sukunimi ja etunimi.

Henkilö, jolla ei ole sukunimeä, on velvollinen sen ottamaan. Sukunimen ottamisesta on soveltuvin osin voimassa, mitä 4 luvussa säädetään sukunimen muuttamisesta uudeksi sukunimeksi.

Henkilö, jolla ei ole etunimeä, on velvollinen sen ottamaan siten kuin 6 a luvussa säädetään.

.

Așa dar, în Finlanda, o persoană trebuie să aibă un nume de familie şi unul până la trei prenume. Numele de familie sunt, de obicei,  moștenite de la părinți, în timp ce prenumele sunt, de obicei, alese de către părinţi.

Aluksi on syytä tarkastella, mikä on sukunimen luonne. On kiinnitetty monestikin huomiota siihen, että sana sukunimi on kansankielessä nuori. Ensimmäinen kirjallinen merkintä siitä on peräisin vuodelta 1680, ja vanhoissa sanakirjoissa se esiintyy vasta Gananderilla 1787.

Murteissa on käytetty sanoja liikanimi, lisänimi, huutonimi, kölli tai költti. Sana huutonimi viittaa nimen viralliseen käyttöön: pitäjänkokouksissa tai kinkereillä on kutsuttu esiin eli ”huudettu” vuorollaan kunkin talon tai perheen edustajat. Deci la adunarea locuitorilor  participanții erau „strigați” pe nume, cel mai adesea numele parcelei de pământ sau al conacului: casa lui Jussi, la Jussi, Jussilla cu forma Jussila (un singur „l”) care a devenit apoi chiar nume de familie. Altfel, ca și în România pe vremuri sau în Islanda zilelor noastre se folosea numele tatălui, băiatul lui Ion sau fata Mariei. Prin Moldova e frecvent numele Ababei. În Italia nume cu del’ sau della indică, de obicei, copii bastarzi, cu tată necunoscut.

Sanat liika- ja lisänimi sisältävät ajatuksen, että nimi on vain toisen lisänä, tarkentamassa sitä. Ainoa varsinaisesti yksilöivä nimi on etunimi. Professori Eero Kiviniemi onkin nimittänyt sitä kirjassaan ”Rakkaan lapsen monet nimet” (1982) päänimeksi. Sukunimen tehtävä ei ole yksilöidä, vaan osoittaa kuuluminen johonkin yhteisöön: talon väkeen, perheeseen, sukuun. Nykysuomalaisen kielitajun mukaan sana ”perhenimi” olisikin osuvampi (vrt. ruotsin familjenamn, saksan Familienname). Apud Pirjo Mikkonen.

.

Altfel spus, mai întâi a fost numele persoanei legat de unele trăsături specifice. Despre nume de botez putem vorbi abia după creștinare, despre patronim, nume de familie, provenit cel mai adesea din numele tatălui, după numele casei sau, după prevederile legii din 1921, nume luat din natură. Din punct de vedere religios, numele legate de casă, de moșie, au fost considerate nume păgâne, abia după creștinare numele căpătate prin botez au fost de origine biblică. De reținut că prima religie creștină a Finlandei a fost catolicismul.

Numele finlandeze provin dintr-o varietate de tradiții diferite care au fost consolidate doar în secolul al 20-lea. Prima lege a numelui a intrat în vigoare în 1921 și a făcut numele de familie obligatoriu. Înainte de 1930 nu era necesar ca, în urma căsătoriei, soția să ia numele soțului dar între anii 1930 și 1985, tradiția occidentală finlandeză a învins și, prin lege, a devenit obligatoriu.

Vanhat sukunimemme ovat vähitellen vakiintuneet erilaisisista lisänimistä. Kaikki vanhat lisänimityypit ovat mahdollisia myös sukuniminä. Sukunimen perustana voi olla 1) talonnimi (tai kylännimi – de fapt numele proprietarului lotului de pământ care putea cuprinde doar o gospodărie sau mai multe; asta ar vrea să fie „kylä – sat”), 2) isännimi, 3) liikanimi, 4) ammattinimitys.

Deși mai întâi a fost prenumele, pentru început am să mă ocup de patronime, de numele de familie.

În multe privințe Finlanda se împarte între vestul tributar obiceiurilor suedeze și estul tributar tradițiilor slave. Până pe la începutul secolului trecut, Finlanda a fost o societate predominant agrară și patronimele finlandezilor din vest, numite și patronime agrare, legate de o fermă, s-au bazat pe asocierea lor cu o anumită zonă, fermă, sau gospodărie, de exemplu, Jaakko Jussila (”Jaakko de la ferma lui Jussi”) unde sufixul-la echivalează cu românescul „la” urmat de un numele proprietarului. Dacă numele descrie locul (de exemplu, Isoaho „luminiș mare, loc defrișat”), iar dacă persoana schimba locul, își putea schimba și numele după noul loc. De exemplu, în romanul „Şapte frați” (Aleksis Kivi, 1870) personajul Juhani este numit Juhani Juhanin-poika Jukola, Toukolan kylästä, „Juhani, fiul lui Juhani, de la ferma Juko[la], din satul Toukola”.  În 1921, numele de familie a devenit obligatoriu pentru toți finlandezii. La acest punct, numele agrare au fost adoptate, de obicei, ca nume de familie. O caracteristică tipică a unor astfel de nume este adăugarea de prefixe Ala-(sub-, de jos, din vale) sau Ylä-(-sus, de sus, din deal), indicând amplasarea locului de-a  lungul unei căi navigabile (de exemplu, Yli-Ojanperä, Ala-Verronen). În Pohjanmaa, sunt similare cu prefixele Rinta-„în aval” și Latva– „în amonte”.

Pe de altă parte avem tradiția estică unde numele de familie datează din secolul al 13-lea. Savonezii practicau agricultura de tipul arderii miriștilor după recoltare, ceea ce presupunea multe deplasări în timpul vieții unei persoane. Aceasta, la rândul său, cerea familiilor să aibă un nume de familie, necesar mai ales pentru colectarea impozitelor. Până la mijlocul secolului al 16-lea, numele de familie de estul Finlandei au devenit ereditare. Numele cele mai vechi din estul țării sunt Ikävalko, Termonen, Pentikäinen. În secolele următoare, până prin secolul, 18 s-au format nume noi, cel mai adesea, prin adăugarea la numele locului a sufixului –lainen care desemnează calitatea, felul, soiul (de exemplu, Puumalainen din Puumala). Potrivit tradiției est-finlandeze, femeile păstrau numele de familie al părinților lor la forma feminină (de exemplu, Puumalatar provenit din Puumalainen). Datorită influențelor vest-europene, prin secolul al 19-lea, această practică a căzut în desuetudine.

În general în Finlanda sufixele comune sunt

  1. un sufix diminutiv –nen (în formă oblică la genitiv –se-, de exemplu, Miettinen – Miettisen „Miettinen a lui” sau „micuțul Mielitty” – prenume antic finlandez) prefixul a căpătat mai târziu și semnificația „fiul”, „fiica” sau membru al familiei numite, şi
  2. la/-, un sufix locativ, de obicei, ceea ce înseamnă „loc de”, „de felul lui din”. Primele trei nume cele mai comune sunt Virtanen (vezi semnificațiile în tabelul de la pagina Nume de familie).

O a treia tradiție, externă, a numelui de familie a fost introdusă în Finlanda în funcție de clasele de limbă suedeză de sus şi de mijloc care a folosit nume de familie tipic germane şi suedeze. De obicei, toate persoanele vorbitoare de limbă finlandeză, care aveau posibilitatea de a obține o poziție mai înaltă, un statut în societatea urbană sau intelectuală, și-au schimbat numele finlandeze cu nume suedeze, germane sau (în cazul clerului) latine. În timpul administrației suedeze, limba oficială era suedeza. În mediul rural, funcționarii și clerul erau sau suedezi sau finlandezi vorbitori de suedeză, înregistrarea se făcea, cel mai adesea suedizând numele finlandeze, pentru că așa dădea bine.

Diversificarea patronimelor a fost absolut necesară, din punct de vedere al impozitelor dar mai ales din punct de vedere militar; în Suedia unde erau sute de mii de Andessoni, cum să-i deosebești. Astfel a apărut numele de soldat, un fenomen tipic suedez. http://fi.wikipedia.org/wiki/Sotilasnimi http://www.genealogia.fi/nimet/nimi32s.htm

Un efect al industrializării a fost că un număr mare de oameni s-au mutat la orașe și au avut nevoie să adopte un nume de familie. Dacă nu aveau un nume de familie moștenit, a trebuit inventat unul. Inițial, acesta a fost în limba suedeză şi pentru că nu au fost foarte stabile, oamenii le-au numit „nume de prisos” (liikanimi) astfel că o persoană putea schimba oricând mai multe nume. Mai târziu, finlandeza a devenit limba preferată și temele pentru formarea patronimelor au fost luate din natură. Unele dintre cele mai frecvente exemple de acest tip sunt Laine „val”, Vainio „teren”, Nurmi „păşune”, şi Salo „pustiu”. Prin adăugarea sufixelor –nen  sau –la/- se formau nume precum Koskinen „prag de apă+nen”.

Jo 1600-luvulla koulutettujen ihmisten kuten pastorit alkoivat käyttää etunimiä ja sukunimiä (patronyymiä), mutta käytettiin latinan muodossa Henricus Petri (Henrik Pettersson). Koulutetut ihmiset joskus ottivat sukunimiä jotka liittyvät kotikaupunkiin. Nimet olivat tyypillisesti päättyen-us, -ius, -ensis (latinaa) tai -ander (kreikan). Niin Kalajoki → Calamnius (joki = râu = amnis latinaksi), Wegelius (wegg = seinä, vanhan ruotsin oikeinkirjoituksen, omaksuttu joen Seinäjoen Pohjanmaalla, Seinä = perete, mal înalt), Kekkonen → Kekoni, Kettunen → Alopaeus (Kettu = Kettu = alopex latinaksi – vulpe), Savisaari → Argillander (Savi = savi = argilă latinaksi) jne.

Jotkut ovat suoria käännöksiä, kun taas muut ovat nerokkaita keksintöjä. Esimerkkejä: Hornborg → Sarvilinna (torvi = Sarvi = corn, borg = linna = castel), Helin → Urjanheimo (seurakunnan nimi Urjala), Stenius → Korpijaakko (suvun vanhan perinne), Tengen → Tenkanen (takaisin alkuperäiseen sukunimeen), Wessman → Vesama (sună aproape la fel) jne.

Pentru obținerea unor nume de familie diversificate, „personificate”, familiile nobile suedeze au folosit elementele din stema, sigiliul sau steagul de familie, de exemplu, cu Svärd (sued.: „sabie”), Kurki / Kurck (fin.: „cocor”) şi Kirves (fin.: „topor”). Familii de origine germană au folosit sufixul tradițional von, de exemplu, von Wright.

Principalele caracteristici ale naturii, cu terminațiile –o sau –ö, –nen (Meriö din Meri „mare”, Nieminen din Niemi „peninsulă”) sunt nume tipice din această perioadă, precum și traduceri mai mult sau mai puțin directe de nume suedeze (Helleranta din Hällstrand). De exemplu, bunicul lui Martti Ahtisaari a fost Adolfsen din Norvegia. Cu toate acestea, finlandizarea numelor nu era încă obligatorie și prin urmare, este obișnuit să găsim finlandezi vorbitori de  suedeză cu nume de familie finlandez, dar și invers, familii cu nume suedez care nu implica faptul că ar fi suedezi de origine.

La sfârșitul secolului 19 și la începutul celui de al douăzecilea, procesul de modernizare generală și, în special, mișcarea politică a refinlandizării (sensul vechi: revenirea la forma finlandeză) a provocat o mișcare fennomană pentru adoptarea numelor de familie finlandeze. La acea vreme, multe persoane cu nume de familie suedez sau străin și-au schimbat numele lor de familie într-unul finlandez. În ciuda finlandizării numelui de familie, asimilarea culturală nu s-a produs, cultura finlandezilor de limbă suedeză se păstrează nealterată.

http://en.wikipedia.org/wiki/Fennicization, http://fi.wikipedia.org/wiki/Nimien_suomalaistaminen

O primă fază a fost în 1906 iar o a doua prin anii ’30, mai activ în 1935.

Kun vuonna 1906 suuri joukko suomalaisti nimensä Snellmanin syntymän satavuotispäivän kunniaksi, ilmoitti 25 000 henkeä tästä Virallisen lehden erikoisnumerossa. Koska tässä lehti-ilmoituksessa usein oli mainittu vain perheenisä, on arveltu että perheenjäsenet mukaan lukien nimensä muuttaneita oli tosiasiassa noin 100 000.

Siis J. V. Snellmanin syntymän satavuotispäivän yhteydessä vuonna 1906 kirjailija Johannes Linnankoski kehotti suomalaistamaan vierasperäiset sukunimet. Toukokuun 12. päivänä 1906 julkaistussa Suomalaisen Virallisen Lehden lisälehdessä noin 24 800 henkilöä ilmoitti suomalaistaneensa nimensä. Samana päivänä perustettiin myös Suomalaisuuden liitto. Kaikkiaan vuosien 1906 ja 1907 aikana noin 70 000 suomalaista suomensi sukunimensä.

Lista numelor schimbate se găsește aici http://fi.wikipedia.org/wiki/Luettelo_suomalaistetuista_sukunimist%C3%A4

.

Utilizarea numelui și a prenumelui.

Ca și în cultura europeană, în general, numele de familie este considerat ca fiind mai formal și prenumele mai puțin formal. Străinii folosesc cu precădere numele de familie dar copiii folosesc prenumele. Cu toate acestea, în multe locuri de muncă familiaritatea între personal presupune folosirea curentă a prenumelui însoțit de tutuit. Ordinea obișnuită este prenume urmat de nume, Martti Ahtisaari.

În contrast cu tradiţia europeană de prin alte părți, utilizarea de titluri, cum ar fi tohtori „doctorul”, cu numele de familie nu este foarte frecventă și se găsește numai în contexte extrem de formale, sau este considerat de modă veche. Titlurile echivalente cu domnul, doamna și domnișoara sunt herrarouva şi neiti (acum desuet). Astfel, de exemplu, în contexte formale, Matti Juhani Saari poate fi menționat ca herra Saari, Saaren Matti sau Matti Saari herra, în cazul în care sunt prezenți mai multe Saari.

În ciuda acestui fapt, caracteristicile adresării formale finlandeze cu titluri diferite cum ar fi presidenttivuorineuvos sau  ministeri se păstrează. Vezi Cum ne adresăm folosind titlurile finlandeze.

.

Mitä laki sanoo henkilönnimistä

Henkilönnimien valintaa, käyttöä ja muuttamista ohjaa 1.11.1991 voimaan astunut ja viimeksi vuonna 1999 täydennetty nimilaki. Se

  • suojaa käytössä olevat sukunimet
  • pyrkii eriyttämään etu- ja sukunimet toisistaan
  • pyrkii eriyttämään naisten ja miesten etunimet
  • pyrkii ohjaamaan sopivien etunimien antoa lapsen edun perusteella
  • edellyttää, että uudeksi sukunimeksi valittava nimi noudattaa muodoltaan ja kirjoitusasultaan kotimaista nimikäytäntöä
  • asettaa puolisot avioliittoa solmittaessa tasa-arvoiseen asemaan sukunimen valinnassa
  • edellyttää, että sisaruksille annetaan sama sukunimi
  • edellyttää, että niin avio- kuin avosuhteessa syntyneen lapsen sukunimi voi määräytyä samoin perustein.

Millainen etunimi voi olla?

Etunimiä saa olla enintään kolme. Lapselle annetut etunimet on ilmoitettava väestörekisterinpitäjälle silloin, kun lapsi ilmoitetaan väestörekisteriin. Ilmoitus tehdään joko maistraatille tai evankelis-luterilaisen kirkon tai ortodoksisen kirkkokunnan seurakunnalle.

Etunimeksi ei voi antaa merkitykseltään sopimatonta nimeä eikä pojalle tytönnimeä tai tytölle pojannimeä. Etunimenä ei myöskään voi olla ilman erityistä syytä nimi, joka ei muodoltaan tai kirjoitustavaltaan vastaa kotimaista nimikäytäntöä. Myös sukunimen antaminen etunimeksi on kielletty. Lapselle ei saa myöskään antaa ensimmäiseksi etunimeksi samaa nimeä kuin tämän sisaruksella tai sisaruspuolella jo on.

 Miten lapsen sukunimi määräytyy?

  • Lapsi saa vanhempien yhteisen sukunimen, jos heillä on sellainen lapsen syntyessä.
  • Jos vanhemmilla ei ole yhteistä sukunimeä, lapsi saa toisen vanhemman sukunimen vanhempien ilmoituksen mukaan.
  • Jos mitään nimeä ei ole ilmoitettu tai isyyttä ei ole vahvistettu, lapsi saa sen nimen, joka äidillä on lasta rekisteriin merkittäessä.
  • Jos lapsen isyys on tunnustettu ja vanhemmilla ei ole yhteistä sukunimeä, lapsen sukunimen tulee olla sama kuin muilla vanhempien yhteisessä huollossa olevilla yhteisillä lapsilla.

Apud

http://www.kotus.fi/index.phtml?s=451

.

KOTUS Nimistö

http://www.kotus.fi/index.phtml?s=4

Nimiasetus 8.2.1991/254

http://www.finlex.fi/fi/laki/ajantasa/1991/19910254

http://www.genealogia.fi/nimet/nimi0254s.htm

Namnförordning 8.2.1991/254

http://www.finlex.fi/sv/laki/ajantasa/1991/19910254

Nume de familie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nume_de_familie

Prenume

http://ro.wikipedia.org/wiki/Prenume

Sukunimi

http://fi.wikipedia.org/wiki/Sukunimi

Etunimi

http://fi.wikipedia.org/wiki/Etunimi

Efternamn

http://sv.wikipedia.org/wiki/Efternamn

Förnamn

http://sv.wikipedia.org/wiki/F%C3%B6rnamn

Suvuista ja sukunimistä

http://www.genealogia.fi/nimet/nimi98s.htm

http://www.genealogia.fi/nimet/nimi97s.htm

http://www.kotus.fi/index.phtml?s=1990

http://www.kolumbus.fi/bjorn.corander/historia/nimilista.htm

.

Introdus  / lisätty 30.6.2012

Actualizat / päivitetty 6.8.2012

.

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: