Blogulblog's Blog

Mihail Eminescu – Viimeinen romantikko

Mihail Eminescu

Viimeinen romantikko

.

.

În 1995, la Editura Littera din Helsinki, a văzut lumina tiparului prima selecție din poezia lui Mihai Eminescu în limba finlandeză, Runoja, traducerea Liisa Ryömä, cu o prefață de Marjo Cosma.

Studiul introductiv, intitulat Viimeinen romantikko (Ultimul romantic, p. 5-17) oferă cititorului finlandez o privire sintetică asupra vieții și operei marelui poet român, insistând asupra unor detalii biografice: copilăria la Ipotești, studiile la Cernăuți, Viena şi Berlin, debutul la „Familia” lui Iosif Vulcan, perioada ieșeană şi bucureșteană, boala şi dispariția sa tragică. Un loc aparte îl ocupă datele despre viața sentimentală a poetului, care pare a-şi găsi ecoul în creația sa. De asemenea, fără a tinde la o exegeză originală, în prefață se află suficiente considerații despre universul poeziei eminesciene, despre raporturile lui cu marea poezie europeană, despre locul său în în evoluția lirismului românesc. De reținut sunt apropierile dintre Eminescu şi Aleksis Kivi, întemeietorul literaturii finlandeze modeme (p. 10).

Cele 65 de pagini ale volumului cuprind șaisprezece poezii, antume și postume, aranjate într-o ordine aleatorie, începând cu postuma Dintre sute de catarge/Sadat purret satamasta, datată 1880, și sfârșind cu Scrisoarea II/II Kirje, din 1881. Între acestea, La steaua/ Tahdelle (1886), Și dacă…/Jos (1883), Crăiasa din povești/Haltiatar (1876), Sara pe deal/Ilta kukkulalla (1872), Somnoroase păsărele/Unisina pienet linnut (1883), Lacul/Metsalampi (1876), lar lira-mi geme și suspină-un cânt /Kun sua kaipaan (ultima parte) (1875-76), O, mamă/Oi aiti (1880), Ce te legeni…/Miksi metsa kohahtelet (1883), Mai am un singur dor/En toivo enempaa (1883), Revedere/Tapaaminen (1879), Luceafărul/ Tahtijumala (1883) (fragmente), Eu nu cred nici în lehova/En usko Jehovaan (1876), În zădar în colbul școlii /Suotta ravaat (1881).

Salutând cu căldură această premieră editorială care îl aduce pe Eminescu mai aproape de sufletele cititorilor de limbă finlandeză, am adresat Doamnelor Liisa Ryömä, traducătoare poeziilor din prezentul volum, şi Marjo Cosma, autoarea studiului introductiv, câteva întrebări la care  Domniile-Lor au avut amabilitatea să răspundă.

1. Când, cu ce ocazie ați făcut cunoştinţă cu literatura română în general şi cu poezia lui Mihai Eminescu în special?

Liisa Ryömä: „Încă în copilărie am citit Să nu uiți, Darie! de Zaharia Stancu, carte tradusă de mama mea. Mi s-a părut o carte minunată, care mi-a trezit interesul pentru România şi pentru cultura ei. Cu poezia lui Eminescu am făcut cunoștință abia în timpul studiilor, în România, dar a fost o cunoaștere tangențială, nu foarte adâncă.

Ulterior, am tradus eu însămi Costandina şi Pădurea nebună de Zaharia Stancu, piese de teatru de Marin Sorescu – lona, Matca, Răceala – jucate, cu excepția celei din urmă, la teatre din Finlanda. Tot dintre dramaturgi am tradus un clasic – I.L. Caragiale, o scrisoare pierdută, și un  contemporan – Matei Vișniec Angajare de clovn (care s-a jucat la Teatrul Municipal din Turku, stagiunea 1993/94 – n. n. N.C.).

De asemenea, în revista Asociației Finlanda-România am publicat traduceri din diverși poeți contemporani” (Să notăm că unele dintre acestea, precum Cine/Kuka, Melcul/Simpukka, Sinucidere/Itsemurha de Marin Sorescu au apărut în Antologie de poezie românească/ Valikoima Romanian Runoja. Alcătuită și îngrijită de Ion Stăvăruș, Turku, 1986, p. 98-9, 102-3).

Marjo Cosma: „Am făcut cunoștință cu literatura română în timpul studiilor de limba română, cu profesorul Petru Gorcea, la Universitatea din Helsinki. Mai târziu, cu ocazia celei de a doua vizite în România, fără să ştiu prea bine limba, am cumpărat primele cărți românești, între care și un volum de Eminescu. Apoi, în timpul studiilor la Facultatea de Filologie din București, am ‘consumat’ Eminescu din obligație, o pâine neagră, de secară, pe care a trebuit să o mănânc, pregătindu-mi examenele de an. Mi se părea dificil, o poezie intangibilă, prea plină de sensuri, prea greu de pătruns …aproape inaccesibilă… nici n-am îndrăznit să citesc prea mult, deși am multe cărți de și despre Eminescu, aici în Finlanda. De fapt, un nevorbitor nativ de limba română nici nu poate înțelege în adâncime limbajul poeziei sale. Trebuie să trăiești în România, să faci cunoștință cu peisajul eminescian, cu „lacul cel albastru”, cu „codrii de aramă”, locuri pe care am avut ocazia să le vedem, cu Liisa, în 1991.

Proiectul acestei traduceri m-a obligat să citesc mai mult, mai atent, să mă apropii mai mult de universul poeziei lui Eminescu, de care stătusem departe, din teamă, aş putea spune.

În timpul studiilor se vorbea mult şi elogios despre „poetul naţional” şi mărturisesc că nu înțelegeam, atunci, de ce îl preţuiesc atât de mult românii pe Eminescu. Acum, după ce am recitit Viaţa lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, îl simt pe poet ca pe un om viu şi realizez dimensiunea şi profunzimea operei sale.

2. Care au fost criteriile de selecție a poeziilor incluse în volumul Runoja (Poezii) din 1995?

L.R.: „Motivele alegerii sunt greu de explicat; ne-am gândit la poezii mai cunoscute, dar un cuvânt greu de spus a avut și traductibiliatea textelor, căci nu toate poemele lui Eminescu pot fi transpuse într-o altă limbă fără a pierde ceva din sensul lor adânc, inexprimabil…”

M. C.: „Liisa a lăsat o bună parte din răspunderea pentru alegerea poeziilor pe seama mea, pentru că, într-un fel, aveam mai multe contacte cu poezia românească, cu literatura română în general.

Au intrat în calcul şi unele constrângeri editoriale – colecția aceasta, publicată de Editura Littera Oy, este o colecție de mici dimensiuni, cu un  număr restrâns de pagini, destinată unui cerc de adevărați iubitori de poezie. Am avut în vedere traducerile în alte limbi sau edițiile bilingve, pentru a reține ce s-a tradus mai mult, dar am avut în minte şi pe potențialul cititor finlandez, ce l-ar putea atrage pe acesta … Poporul nostru este un popor melancolic, romantic, care nu-şi arată sentimentele în public, dar adoră poezia de dragoste. Dintr-o listă inițială mai amplă, am ajuns la 16 titluri. Luceafărul, de exemplu, trebuia să figureze în antologie, dar din cauza spațiului tipografic limitat n-am putut da tot poemul; dintre Scrisori ne-am oprit la Scrisoarea II, preferința lui Liisa. Reținusem și Glossa, care în cele din urmă tot nu a intrat în volum. Oricum, nimeni nu ar fi putu să facă o traducere mai bună decât Liisa Ryömä, ea însăși o poetă înzestrată, traducătoare experimentată, familiarizată cu poezia italiană, suedeză, germană.

Ați remarcat că sunt aici şi antume şi postume; deși nepublicate în timpul vieții autorului, postumele îşi păstrează valoarea, rezistă la timp. De fapt, nu cred că trebuie să absolutizăm distincția antume/postume; multe dintre poeziile rămase în manuscrise sunt la fel de valoroase ca poeziile publicate de Eminescu în timpul vieții. Să nu uităm că poetul nu și-a publicat el însuși volumul și nu putem ști care ar fi fost opțiunea lui dacă ar fi ajuns să o facă”

 3. Care sunt dificultățile pe care le întâmpină traducerea poeziei lui Eminescu în limba finlandeză?

L R.: „În primul rând faptul că sunt scrise într-o formă clasică. cu ritm, rimă, şi rima, este destul de constrângătoare, ca ΄΄i metrica, de altfel, o dificultate pe care o resimt traducând din orice limbă”

4. Ce aspecte din poezia lui Eminescu ar putea să-l atragă în mod special pe cititorul finlandez de astăzi?

L. R.: „Înainte de orice, sinceritatea trăirilor; poeziile lui Eminescu sunt foarte aproape de natură, de natura umană şi de natura înconjurătoare, Apoi ele sunt frumoase în sine, extrem de melodioase, au o muzică interioară specifică (Să notăm că acest aspect este reliefat și de o noutate absolută: câteva texte eminesciene – Dintre sute de catarge, Și dacă…, Sara pe deal – sunt însoțite, în acest volum, de partiturile cântecelor semnate de compozitorul finlandez Aleksi Ahoniemi – n. n. N. C.). În afară de aceasta, să nu uităm, romantismul are întotdeauna prieteni, admiratori, indiferent de secol… Și, pe alocuri, am reținut note de umor, de imine, de satiră, care de asemenea atrag”.

M. C.: „Poezia, fie ea modernă sau clasică, nu e chiar pentru toată lumea; e un fel de delicatesă, pe care numai unii o gustă. Chiar dacă cititorii adevărați de poezie nu sunt foarte mulți, merită să facem, pentru ei, efortul de a li-l aduce pe Eminescu mai aproape. Totuși, așa cum am spus, am avut în vedere și accesibilitatea unora dintre poeziile selectate, care se adresează, astfel, unui cerc mai larg de cititori decât cei specializați sau fini degustători de artă. În plus, poate că și melodiile compuse de Aleksi Ahoniemi vor contribui la răspândirea poeziei lui Eminescu în țara noastră, știut fiind că finlandezii sunt mari amatori de muzică, mai ales lirică, sentimentală.

În prefața mea am încercat să prezint biografia poetului, Eminescu-omul conducându-mă către Eminescu-poetul. Dacă am reușit, rămâne de văzut…”

Am mulțumit Doamnelor Liisa Ryömä și Marjo Cosma pentru interviurile acordate și le-am urat succes în viitoarele încercări de face  cunoscute publicului finlandez valorile culturii și literaturii române.

A consemnat Dr. Nicolae CONSTANTINESCU

COLUMNA

.

Liisa Merike Ryömä (2. tammikuuta 1947 Helsinki – 9. toukokuuta 2017 Loviisa) oli suomentaja, joka käänsi kirjallisuuden ja runojen ohella laulutekstejä. Vuonna 2013 Ryömä sai monipuolisesta käännöstyöstään kirjallisuuden valtionpalkinnon. fi.wiki

 

Liisa Ryömä, împreună cu prietena sa Marjo Cosma au luat cunoștință de literatura română la cursurile Universității din București. De fapt, studiul limbii române începuse deja la Universitatea din Helsinki cu profesorul Petru Gorcea. Liisa Ryömä a făcut treducerile și împreună, cele două sufletiste, au purces la publicarea volumului de față.

 

Este lesne de înțeles de ce volumul este modest, în ciuda conținutului bogat. Este vorba de o editură mică, în redactare proprie, cu o desfacere nesigură. Editarea s-a făcut pe spezele Suomen Kirjasäätiö – Fundația Cărții, Finlanda.

 

Intruducerea semnată de Marjo Cosma o găsim la pagina Discovering Eminescu.

Pagina face parte din colecția „Mihai Eminescu, the last romantic of Europe

Mihai Eminescu  

.

Înaintea lor, Valfrid Hedman (1872 – 1939) scriitor și traducător care a tradus Ciulinii Bărăganului (Panait Istrati : Baraganin takkiaiset. Karisto 1936 (alkuteos Les chardons du Baragan), în lucrarea „Itämaalaisia haaveiluja”. Kustannusyhtiö Osmo (Ventola ja Kumpp.), Helsinki 1906 l-a inclus și pe Eminescu din care avem o mostră pusă în paralel cu traducerea modernă a Liisei Ryömä și cu originalul.

.

Kun oksat akkunahan lyö… (Valfrid Hedman Suomennos rumaniankielestä) Kirjoittanut Mihai Eminescu

Kun oksat akkunahan lyö
ja poppelit sen alla
jo verhoo vaipallansa yö,
oon miellä oottavalla.

Kun tahdin väikkyy virran vuo
ja järven tyyni pinta,
sä silloin saavu kultas luo
ja rauhoita sen rinta!

Kun kuuhut pilven lomasta
jo pilkistääpi esiin,
mun valtaa kaiho tunnelma
ja silmät käyvät vesiin.

Jos (în traducerea Liisei Ryömä)

Jos oksat ruutuun koputtaa
ja tuuli tuutii puita,
vain sinut mieleeni se saa,
en ejatele muita.

Jos metsälammen pinnasta
kimmelää öiset tähdet,
niin tuska lientyy rinnusta.
on säteet lohdun lähde.

Jos väisyy pilvet pimeät,
kun hohdettansa valaa,
niin lausun sinun nimeäs,
se aina mieleen palaa.

Și dacă …

Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Și dacă norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntodeauna.

.

Revenind la traducerile Liisei Ryömä mai găsim și

Unisina pienet linnut 

Unisina pienet linnut
palaa kotiin illan myötä
pesäpuiden lehvistöihin.
Hyvää yötä!

Lähteet hiljaa solisevat,
nukkuu puutarhoissa kukat,
mustat metsät vaikenevat.
Nuku hyvin!

Joutsen veden pintaa pitkin
lipuu lepopoukamaan.
Untas suojaa enkelitkin.
Nuku vaan!

Hiiskumatta yöhön lauhaan
katsoo kuulaskasvo kuu.
Kaikki vaipuu unen rauhaan.
Hyvää yötä.

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund în rămurele ‑
Noapte buna!

Doar izvoarele suspina,
Pe cind codrul negru tace;
Dorm si florile‑n gradina ‑
Dormi in pace!

Trece lebada pe ape
Între trestii sa se culce ‑
Fie‑ti ingerii aproape,
Somnul dulce!

Peste‑a noptii feerie
Se ridica mindra luna,
Totu‑i vis si armonie ‑
Noapte bună!

.

(fragmentul de mai jos din postuma In liră-mi geme şi suspin-un cânt, în Opere alese II. Ediţie îngrijită şi prefaţată de Perpessicius, Editura Minerva, 1973, p. 268) În liră-mi geme și suspin-un cânt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.
Prin minte-un stol de negre gânduri trec:
Spre casa cea din patru scânduri plec,
Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sân,
Scăpare caut în zădar de chin…
Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde ­ vin!

Kun sua kaipaan, laulan hiljaa hiljaa
Ja pääni painan maahan hiljaa hiljaa.
Niin nousee huuliltani huokaus
kuin tuulen voihke hiljaa hiljaa.
Jokaisen toiveen, kaikki unelmat
unohdin, tukahdutin hiljaa hiljaa.
Vain julman rakkauden nuolen
sydämen lihaan painan hiljaa hiljaa.
Sen jähmettävä myrkky leviää
Vereni syke sammuu hiljaa hiljaa.
Ja halki tihenevän murheen kuuluu
vain haudan kutsu hiljaa hiljaa.
Când te doresc eu cânt încet-încet:
Plec capul la pământ încet-încet
Și glasul meu răsună tânguios
Ca tristul glas de vânt încet-încet.
Și orice vis, orice dorinț-a mea
Eu singur le-am înfrânt încet-încet.
Săgeata doar a crudului amor
În suflet mi-o împlânt încet-încet
Și simt veninul pătrunzând adânc…
Cu sângele-l frământ încet-încet
Și nu-mi rămâne decât să pornesc
Spre al meu trist mormânt încet-încet.

.

Tähdelle

Kun tähti tuikkeen sinkoaa
On sillä pitkä tie,
Ennen kuin meidän tavoittaa
Se tuhat vuotta vie.

Se on jo ammoin himmennyt
Pimeys nieli sen,
Ja silti näkee vasta nyt
Sen valon ihminen.

Niin sammunutta tähteä
Me katselemme täällä,
Vain harhakuvaa etäistä
Sykkivää päämme päällä.

Ja samoin kerran rakkaus
Valaisi sielun yötä.
Se sammui, sentään kimallus
On matkallamme myötä.

La steaua

 La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Miksi metsä kohahtelet

Miksi metsä kohahtelet,
sadetta ja viimaa vailla
oksiasi ojentelet?
Totta huojun tällä lailla
hetkeni kun hupenevat,
päivä hiipuu, ilta saapuu,
puista lehdet putoilevat.
Vaippana ne peittää maata,
lauluja en kuulla saata.
Hallatuulten ratsastajat
loitommalle suven ajaa.
Kaikkosivat linnutkin,
oksat paljaat ojensin.
Pääskyparvet silkkisiivin
lentää yli latvusteni,
autioittaa aatokseni,
ilonikin myötään meni.
Havinansa tavoittaa
taivaanranta tummuvaa,
siiveniskut katoaa,
kesää takaisin en saa…
Ankea ja alaston
aika edessäni on.
Suru kumppani on öiden,
päivät itken ikävöiden.

Ce te legeni?

– Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
– De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă –
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte –
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!

.

Desigur că n-ar trebui să lipsească de aici Luceafărul. Problema traducătoarei a fost lungimea poemului, față de spațiul alocat în volum. Din acest motiv, Liisa Ryömä a fost nevoită să aleagă doar unele strofe, lucru care afectează ușor înțelegerea poemului. Dar și așa, bine că avem un început de traducere, restul se pare că a rămas, ca moștenire soțului, kirjailija Daniel Katz. Poate că-ntr-o bună zi vom vedea tot poemul publicat, așa cum au făcut-o suedezii. (Aici să se bucure și minoritatea de 6%!)

.

Luceafărul

Tähtijumala

(lyhennelmä) Liisa Ryömä

Hesperos

översatt av Jon Milos

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Syntyipä sukuun kuninkaan
tyttönen ainokainen
Ja varttui, kasvoi varreltaan
ihana nuori nainen.
Det var en gång, berättas det,
I sagorna besjungen
En prinsessa som alla vet
Som gåva fötts till kungen.
.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Niin vanhemmilleen lohdun toi
ilon ja toivon lähde,
ja kaikki häntä jumaloi
kuin kuuta palvoo tähdet.
Hans enda barn och gunstling fin
Den fagraste av tärnor
Jungfruglig uti tärnors ring
Som månen ibland stjärnor.
.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Iltaisin kulki ikkunaan
holvien varjostoista
katsomaan aina uudestaan,
kun Iltatähti loistaa.
Från slottgemaket ses hon gå
Var kväll hon stegen vänder
Mot fönstret dit Hesperos då
Sin mörka skuggbild sänder.
.
Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe mișcătoarele cărări
Corăbii negre duce.
Se meren yllä kimaltaa
kun taivas on jo musta,
aavoille laivat kaikkoaa
kaivaten opastusta.
Han över havet svävar ner
Och sprider sina strålars glans
Där svarta skeppen sig beger
Över vågor någonstans.
.
Îl vede azi, îl vede mâini,
Astfel dorința-i gata;
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade draga fată.
Niin tähteänsä ikävöi
ja pimeyttä vuotti.
Kun taivassulhon näki öin
se lemmen rintaan tuotti.
Var natt hans stjärna lyser klar
Av längtan själen fylles
Och kärlek het blir Hesperos svar
När månens sken förgylles.
.
Cum ea pe coate-și răzima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui și inima
Și sufletu-i se împle.
Ja samoin tunsi tähtikin.
Kun saapui illan tullen
hän heitti sätein hohtavin
viestiä kaivatulle.
Sitt huvud stilla lutar hon
Mot snövit hand i drömmar
Oss ljuvt förvillar kärlekstron
Till hennes själ den strömmar.
.
Și cât de viu s-aprinde el
În orișicare sară,
Spre umbra negrului castel
Când ea o să-i apară.
Hän kietoi neidon valollaan
kuin kylmään lemmen ansaan
ja katsoi kuinka vuoteessaan
tuo hymys unissansa.
Var afton så hans stjärna klar
Till prinsessan kommer in
I fönstret syns, och hon så rar
I hans öga blickar in.

* * * *

* * * *

* * * *

Și pas cu pas pe urma ei
Alunecă-n odaie,
Țesând cu recile-i scântei
O mreajă de văpaie.
Han följer jungfrun steg för steg
Till hennes viloläger
I glitter höjes så hans väg
Och kärleken hon äger.
.
Și când în pat se-ntinde drept
Copila să se culce,
I-atinge mâinile pe piept,
I-nchide geana dulce;
Nu sömnens vila söker hon
Han får betrakta henne
Hans blickar smeker henne ömt
Ej lämnar hennes änne.
.
Și din oglindă luminiș
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închiși
Pe fața ei întoarsă.
Tavoitti peilin pinnassa
neitonsa kauniin kuvan
ja sydämensä rinnassa
hän tunsi pakahtuvan.
Från spegeln glider strålen fram
Över ansiktet det bleka
Ljus över ögonen sprider han
Vill varsamt kroppen smeka.
.
Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
 

 

Hon leende i spegeln såg
Hesperos skälvande blick
Till bädden där i sömn hon låg
Nu hans heta önskan gick.
.
Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
– O, dulce-al nopții mele domn,
De ce nu vii tu? Vină!
Tytön ja Tähtijumalan
toisiinsa liitti uni.
Hän kuuli neidon kuiskaavan:
Oi saavu, kaivattuni.
Hon suckar och i sömnen ber
Så stilla med tyst längtan:
„Herre kär, kom till jorden ner
Det är min enda trängtan.
.
Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!
Jos korkeasta kodistas
valona luokse uisit,
niin oveni ja sieluni
sinulle avautuisi.
Kom Hesperos, kom ned och giv
Min varma önskan lisa
Lys upp min kammare, mitt liv
Gör mina tankar visa.”
. * * * *
El asculta tremurător,
Se aprindea mai tare
Și s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;
Han lycklig blir av hennes tal
Allt klarare hans ljus
Han kastar sig i havets dal
Och in i vågors brus.
.
Și apa unde-au fost căzut
În cercuri se rotește,
Și din adânc necunoscut
Un mândru tânăr crește.
I vattnet just på denna plats
Sprids många stora ringar
Och nu en ståtlig prins tar sats
Han sig ur havet svingar.
.
Ușor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Și ține-n mână un toiag
Încununat cu trestii.
Genom fönstret så han träder in
Dit nu han flugit lätt
Med sävprydd stav i handen sin
Som ledsagat honom rätt.
.
Părea un tânăr voievod
Cu păr de aur moale,
Un vânăt giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
En ung vojvod framträder här
Med mjukt och gyllne hår
Hans kalla axlar bara är
I purpurmantel han står.
.
Iar umbra feței străvezii
E albă ca de ceară –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.
Med blekt anlete kallt och vitt
Ej levande, ej död
Men ögonen dock blickar fritt
Och med en sällsam glöd.
.
– Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.
– Sun kutsuasi noudattain
laskeuduin korkealta.
Mä alun taivahalta sain
ja synnyin vetten alta.
„Jag kommit från en himmelsk sfär
Att uppfylla din bön
Ty himlen är min fader kär
Och havet moder skön.
.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.
Niin päästäkseni huoneesees
ja aivan vierellesi
jäi taakse ikitaivas sees
ja merten kuulas vesi.
Att vara när dig, mild och god
Så jag ditt anlet ser
Jag stigit har ur mörkan flod
Från ljusets höjder ner.
.
O, vin’! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
Nyt rinnalleni tulla saat
ja maailmasi jättää.
Sä tähden kanssa taivaan jaat,
mä pyydän sinun kättäs.
O, kom min kära! Lämna nu
Det liv du levt på jorden
Ty Hesperos är jag och du
Min sköna brud är vorden.
.
Colo-n palate de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Și toată lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
Voit vetten valtakunnassa
vuostuhansia olla
ja merten kansa valtava
sua palvoo suosiolla.
I vackra slottet av korall
En boning kan du få
Och havets värld där nere skall
I vördnad vid porten stå.”
.
– O, ești frumos, cum numa-n vis
Un înger se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată;
– On hahmo tähtiruhtinaan
ihana ylen sulla,
vaan kerallasi kulkemaan
en koskaan saata tulla.
„Så skön du är, en himmelsk gud
Lik änglar i en dröm
Men ej jag lyder dessa bud
Från främling het och öm.
.
Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață.
On kalvaat sinun kätesi
ja sanas oudot kuulla,
ei lämpöä luo säteesi,
sua kuolleeksi voisi luulla.
Du kom ifrån en okänd värld
Med främmande tal och skick
Jag lever dock, men du är död
Jag isas av din blick.”

* * * *

* * * *

* * * *

Trecu o zi, trecură trei
Și iarăși, noaptea, vine
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Så vänder dagarna sin bild
Och åter, alltid åter
Kom Hesperos och lyste mild
Upp molnens dunkla gåtor.
.
Ea trebui de el în somn
Aminte să-și aducă
Și dor de-al valurilor domn
De inim-o apucă:
På drömmens vägar sig beger
En tanke fylld av smärta
Och åtrån efter Hesperos
Nu tänds i hennes hjärta:
.
– Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!
„Kom Hesperos, kom ner och giv
Min varma önskan lisa
Lys upp min kammare, mitt liv
Gör mina tankar visa.”
.
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde piere;
I höjden hör han hennes röst
Då slocknar stjärneljuset
Förtvivlan fyller nu hans bröst
Av stormar hör man bruset.
.
În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a chaosului văi
Un mândru chip se-ncheagă;
Och himlarna gungande tiger
Ty världen står i lågor
En ståtlig prins uppstiger
Ur Kaos svallande vågor.
.
Pe negre vițele-i de păr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare.
På hans sköna och lockiga hår
En krona av eld man ser
Han svävar i solens spår
Sina himlar överger.
.
Din negru giulgi se desfășor
Marmoreele brațe,
El vine trist și gânditor
Și palid e la față;
I tankar ser han på sin brud
Som kärlekslågan fick
Hans anlet vaxblekt mot svart skrud
Av skuggor fylls hans blick.
.
Dar ochii mari și minunați
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saț
Și pline de-ntuneric.
Hans ögon underbara
I kärleks flamma blöder
Två lidelser ostillbara
I djupet sakta glöder.
.
– Din sfera mea venii cu greu
Ca să te-ascult ș-acuma,
Și soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;
„Det var mig svårt att rymden stor
Försaka, till dig fly
Den mörka natten är min mor
Min far är högan sky.
.
O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
O, kom min kära, lämna nu
Den värld vari du dvaldes
Ty jag är Hesperos och du
Till brud åt mig utvaldes.
.
O, vin’, în părul tău bălai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri să răsai
Mai mândră decât ele.
O kom, o kom – ditt blonda hår
Med stjärnekrans jag kröner
Från mina himlar till dig når
Mer ljus än jorden röner.”
.
– O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!
„O, skön du är, en dröm du är
En stark demon – ändå
Den väg som till ditt rike bär
Jag likväl ej skall gå.
.
Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde.
Din kärleks grymma andedräkt
Mitt arma hjärta sårar
Ditt ögas lågor oförtäckt
Förbränner mig i tårar.”
.
– Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești muritoare?
– Sun kaltaisesi ole en,
on osas erilainen.
Minähän olen ikuinen
ja sinä kuolevainen.
„Men hur vill du att jag ska gå ner?
Förstår du inte,
Eftersom jag är odödlig,
Men du är odödlig inte?”
.
– Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe –
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;
– Sointuihin suurten sanojen
mun taitoni ei riitä,
sun sanojas kun kuuntelen,
en ymmärtää voi niitä.
„Utsökta ord jag känner ej
Vet hur svaren lyder
Om än du talat klart till mig
Ditt språk jag inte tyder.
.
Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.
Vaan rakkaudesta suuresta
jotta ei mitään puutu,
maan päälle tulla uskalla
ja ihmiseksi muutu.
Om du i sanning vill att jag
Din älskade skall vara
Fly hit till jorden denna dag
Med kärlek skall jag svara.”
.
– Tu-mi cei chiar nemurirea mea
În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să știi asemenea
Cât te iubesc de tare;
– On kuolemattomuuteni
korkea lemmen hinta,
ja sentään rakkautesi
on kaikkein kallehinta.
„Jag offra skall ett evigt liv
för kyssen du mig skänker
och hemska kval jag lider nu
ty blott på dig jag tänker.
.
Da, mă voi naște din păcat,
Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege.
Siis saavun luokses päälle maan
lakien alle maisten,
synnissä siinnyt olla saan
joukossa kuolevaisten.
I synd jag återfödas skall
Och få en annan tro
Min evighet skall offras då
Och jorden jag bebo.”
.
Și se tot duce… S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.
Niin vuoksi neidon rakkauden
pitkälle tielleen lähti,
ja monta päivää matkaten
taivaalta syöksyi tähti.
I höjden stiger Hesperos
Han himlavalvet lämnar
Av kärlek blir hans hjärta stumt
Han sig till jorden ämnar.

* * * *

* * * *

* * * *

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,
Vid denna tid page Catalin
En listig sven och fager
Vid varje slottsbankett slår upp
Av viner i sitt lager.
.
Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori și de pripas,
Dar îndrăzneț cu ochii,
Sin drottning alltid följer han
Och hennes släp bär upp
En slug och djärv bastard han är
Och stolt liksom en tupp.
.
Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furișează pânditor
Privind la Cătălina.
Han ser på flickan skön i smyg
Till Catalina går
Han inte är särdeles blyg,
Hon vacker som en vår.
.
Dar ce frumoasă se făcu
Și mândră, arz-o focul;
Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-ți încerci norocul.
Nu skön hon blivit som en dag
En blomma klar att plocka
Vår Catalin har lovat dyrt
Att hennes kärlek locka.
.
Și-n treacăt o cuprinse lin
Într-un ungher degrabă.
– Da’ ce vrei, mări Cătălin?
Ia du-t’ de-ți vezi de treabă.
In i en vrå han henne drar
Till bröstet henne trycker.
„Vad vill du Catalin, du har
Förvirrat mig med nycker.”
.
– Ce voi? Aș vrea să nu mai stai
Pe gânduri totdeauna,
Să râzi mai bine și să-mi dai
O gură, numai una.
„Vad jag vill? Kan du ej förstå –
Vi älskar ju varandra!
Min kyss skall dina läppar nå,
Den följs av många andra.”
.
– Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri,
Dă-mi pace, fugi departe –
O, de luceafărul din cer
M-a prins un dor de moarte.
„Jag vet ej vad du vill med mig,
Mig lämna, gå nu bort!
Jag dödligt kär är ej i dig –
I Hesperos, helt kort!”
.
– Dacă nu știi, ți-aș arăta
Din bob în bob amorul,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binișorul.
„Du ingenting förstår! Jag svär
Jag vet och kan dig visa,
Var bara lugn, vad kärlek är
Skall jag nu strax bevisa.
.
Cum vânătoru-ntinde-n crâng
La păsărele lațul,
Când ți-oi întinde brațul stâng
Să mă cuprinzi cu brațul;
Jag läger armarna om dig
Lägg dina om min hals
Kärleken skall betvinga dig
Du ångrar intet alls.
.
Și ochii tăi nemișcători
Sub ochii mei rămâie…
De te înalț de subsuori
Te-nalță din călcâie;
När jag i dina ögon ser
Betrakta mig helt stilla
Jag böjer huvudet mot dig ner
Res dig på tå, min lilla.
.
Când fața mea se pleacă-n jos,
În sus rămâi cu fața,
Să ne privim nesățios
Și dulce toată viața;
Vänd upp ditt ansikte mot mig
Och blicka i mig in
Tills du i mig förälskar dig
För evigt sen blir min.
.
Și ca să-ți fie pe deplin
Iubirea cunoscută,
Când sărutându-te mă-nclin,
Tu iarăși mă sărută.
Om kärlek allt får du lära
Dess poetiska magik
Och när jag håller dig nära
Dina kyssar gör mig rik.”
.
Ea-l asculta pe copilaș
Uimită și distrasă,
Și rușinos și drăgălaș,
Mai nu vrea, mai se lasă,
Hon lyssnade stilla därpå
Och fängslades av hans röst
Än villig, ovillig så
Hon gömde hans ord i sitt bröst.
.
Și-i zice-ncet: – Încă de mic
Te cunoșteam pe tine,
Și guraliv și de nimic,
Te-ai potrivi cu mine…
„Jag kände dig redan som barn”,
hon viskade med låg stämma.
„Och du var vild, ett riktigt skarn,
dig kunde ingen hämma.
.
Dar un luceafăr, răsărit
Din liniștea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării;
Men aftonstjärnan visar sig
Dyker upp ur havets våg
Min Hesperos som älskar mig
På himlen jag åter såg.
.
Și tainic genele le plec,
Căci mi le umple plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;
Jag ögonfransar sänker
Och fäller en hemlig tår
När havet skummar och blänker
Och upp till hans boning når.
.
Lucește c-un amor nespus,
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalță tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Han lyser klar med kärleksglöd
För att så smärtan lindra
Nu stiger han mot månen röd
Mot stjärnorna som tindra.
.
Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte…
În veci îl voi iubi și-n veci
Va rămânea departe…
„Ett kyligt sken oss sorgset når
Från världen ovan jorden
Han är mig kär, en känsla ren
Men är mig fjärran vorden…
.
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niște stepe,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.
Och dagen därför är så lång
Och torr som öknens sand
Men natten helig lycka bär
Till mig i drömmens land.”
.
– Tu ești copilă, asta e…
Hai ș-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Și nu ne-or ști de nume,
„Du är ett barn, tid att vi går,
vi flyr till fjärran hamn…
snart man förlorar våra spår
och glömmer våra namn.
.
Căci amândoi vom fi cuminți,
Vom fi voioși și teferi,
Vei pierde dorul de părinți
Și visul de luceferi.
Vi leva skall på mänskosätt
Ett stilla fridfullt liv,
Att glömma hemmet är din rätt
Och Hesperos fördriv.”

* * * *

* * * *

* * * *

Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.
Hän valosiivin valtavin
avaruutta halkoi,
vuostuhansia, minuutin,
ja toinen hetki alkoi.
Då Hesperos sin himmel når
Allt högre vingen slog –
Och myriader år försvann
När från vår jord han drog.
.
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger ne’ntrerupt
Rătăcitor prin ele.
Kun tähtiusva ajaton
yllänsä taivaan kattaa,
on alla taivas rajaton
yhäti matkaamatta.
Från stjärnehimlen längre ner
Mot stjärnorna i höjden
En blixt som ljungar nu man ser
Som namnet över nejden.
. * * * *
Și din a chaosului văi,
Jur împrejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentâi,
Cum izvorau lumine;
 

 

Långt bort från jorden i ett slag
Mot rymdens ljus han höjes
Liksom på världens första dag
På himlen ljuset röjes.
.
Cum izvorând îl înconjor
Ca niște mări, de-a-notul…
El zboară, gând purtat de dor,
Pân’ piere totul, totul;
En ocean av ljus man ser
Sig överallt nu sprida
Men Hesperos upp sig beger
Han vill ej mer här bida.
.
Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaște,
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște.
Ty flykten visste ingen gräns
Som av oss kan beskådas
I Kaos tidens gång ej känns
Den likväl vill bebådas.
.
Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe.
Det intet finns, men finns ändå
I rymden dock han svävar
Av längtan fylles nu hans själ
Han ser dess djup, och bävar.
.
– De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Și lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;
– Oi Isä, kuolemattomuutta en
mä enää jaksa kantaa,
en kestä ikuisuutta, sen
takaisin tahdon antaa.
„Från mörkrets tunga evighet
Befria mig, min Gud,
Jag prisa vill Din helighet
Och lyda Dina bud.
.
O, cere-mi, Doamne, orice preț
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor ești de vieți
Și dătător de moarte;
Jos taakan poistat hirveän
muun kaiken otan vastaan.
Sinähän annat elämän
ja päätät kuolemasta.
Allt lämnar jag för ett nytt liv
Så trött på det jag har
O Herre, hör min bön, förbliv
Du dödens upphov, livets svar.
.
Reia-mi al nemuririi nimb
Și focul din privire,
Și pentru toate dă-mi în schimb
O oră de iubire…
Iäisyys, polte sielustain
pois osaltani ota
mä niistä luovun, kaipaan vain
rakkauden tuokiota.
Men återta mitt eviga liv
Och evig eld som bränner,
En kärlekstimma nu mig giv
Jag sådan längtan känner.
.
Din chaos, Doamne,-am apărut
Și m-aș întoarce-n chaos…
Și din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
Kun kaaoksesta alun sain
ja kaaokseen myös palaan,
nyt rauhaan, lepoon halun sain
ja ikilepoon halaan.
Ur Kaos har jag, Herre, fötts,
Dit vill jag återvända
Av jordens frid jag nu har mötts,
Låt detta, Fader, hända.”
.
– Hyperion, ce din genuni
Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne și minuni
Care n-au chip și nume;
– Sait tyhjyydestä syntyä
ja omat lakis laadit,
ihmeitä vailla nimeä
nyt minulta sä vaadit.
„Hyperion, du på jorden var.
Där nere, djupt i fjärran.
Jag intet under ger som svar,
Förgäves blir din längtan.
.
Tu vrei un om să te socoți
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toți,
S-ar naște iarăși oameni.
Siis hetken elää haluat
ihmisten asunnoissa;
he tuokiossa katoovat
ja iäks ovat poissa.
Jag ej till människa dig gör
Gestaltad som en man
Ty mänskligheten om den dör
Dock återfödas kan.
.
Ei numai doar durează-n vânt
Deșerte idealuri –
Când valuri află un mormânt,
Răsar în urmă valuri;
Saat multa purtta tuhannen
ja merta, maata, rantaa.
Ne annan kaikki, mutta en
voi kuolemaasi antaa.
Ack, mänskolivet är så kort
En illusion i drömmar
Från vågor som har flutit bort
Nu nya mot oss strömmar.
.
Ei doar au stele cu noroc
Și prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc
Și nu cunoaștem moarte.
Jos ikielon taivaisen
sä jätät, mitä saisit?
Näät ihmiselon vaivaisen:
se sua odottaisi.
Om lyckan är oss än så blid
Fördärv är deras öden
Vi vet ej rum, vi vet ej tid
För oss ej känd är döden.
. * * * *
Din sânul vecinicului ieri
Trăiește azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăși soare;
I evighetens gamla spår
Allt levande finns till
Om solens bana slutet når
En ny sol komma vill.
.
Părând pe veci a răsări,
Din urmă moartea-l paște,
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.
Allt levande av döden följs
Som ett pinande törnesting
Av dödens skugga livet döljs
Men återföds i ring.
.
Iar tu, Hyperion, rămâi
Oriunde ai apune…
Cere-mi cuvântul meu dentâi –
Să-ți dau înțelepciune?
Hyperion, finn ditt revir
I höjdens ljusa ort
Din rätta boning här förblir
Vid himlens höga port.
.
Vrei să dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munții cu păduri
Și insulele-n mare?
Jag ber dig: tag och höj din röst
Och sjung en ljuvlig sång
Om bergen och om skogens tröst
Om havets ö och tång.
.
Vrei poate-n faptă să arăți
Dreptate și tărie?
Ți-aș da pământul în bucăți
Să-l faci împărăție.
Ditt värde visa med ett dåd
Att man ej dig styra kan
En värld jag ger dig utan nåd –
Regera den som man!
.
Îți dau catarg lângă catarg,
Oștiri spre a străbate
Pământu-n lung și marea-n larg,
Dar moartea nu se poate…
Du kan få fartyg, mast vid mast
Och härar land från land
Far över haven utan rast
Från dödens kalla hand.
.
Și pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre-acel pământ rătăcitor
Și vezi ce te așteaptă.
För vem ger du ett evigt liv?
Har värdet du förstått?
Om du på jordens rund förblir –
Vad faller på din lott?”

* * * *

* * * *

* * * *

În locul lui menit din cer
Hyperion se-ntoarse
Și, ca și-n ziua cea de ieri,
Lumina și-o revarsă.
Niin ammoiselle sijalleen
taas Iltatähti palaa
ja tuttuun paikkaan entiseen
se säteitänsä valaa.
Hyperion i sitt eget land
Dess härskare nu är
Han ljuset sprider med sin hand
Så som han städse plär.
.
Căci este sara-n asfințit
Și noaptea o să-nceapă;
Răsare luna liniștit
Și tremurând din apă
On ilta, taivas tummentuu
ja varjot pitenevät,
hopeiset kuvajaiset kuun
aalloilla väreilevät.
Se, sol och skymning stå i strid,
I mörkret natten tiger.
På nytt för månen är det tid,
Ur havets djup den stiger.
.
Și umple cu-ale ei scântei
Cărările din crânguri.
Sub șirul lung de mândri tei
Ședeau doi tineri singuri:
Saa hohteen polku salainen
valosta kalpeasta.
Rinnakkain alla lehmuksen
on kaksi ihmislasta.
Se gnistors guld i kvällens vind
Allt över stig och mark.
Vi ser här under högan lind
Två älskande i en park.
.
– O, lasă-mi capul meu pe sân,
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Și negrăit de dulce;
„Lägg nu ditt huvud mot min bröst,
kära, låt det vila så!
I skydd av himlen, mig till tröst
Av kärlek jag suckar då.
.
Cu farmecul luminii reci
Gândirile străbate-mi,
Revarsă liniște de veci
Pe noaptea mea de patimi.
Din kärlek låt ej sina nu
Ge oss din milda tröst,
Skänk i passionens pina du
Oss lugnet i ditt bröst.
.
Și de asupra mea rămâi
Durerea mea de-o curmă,
Căci ești iubirea mea dentâi
Și visul meu din urmă.
Min levnad övervaka
Och lindra sorg så stor.
Jag kärlek må försaka,
Ty hoppet hos dig bor.”
.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor față:
Abia un braț pe gât i-a pus
Și ea l-a prins în brațe…
Ja tähden katse tavoittaa
kasvoiltaan ihmetystä.
Ei nuoret kylliksensä saa
hellästä syleilystä.
Hyperion från himlens höjd
Ser deras undran ökas.
Se, hur i kärleks ljuva fröjd
De i ett famntag mötas!
.
Miroase florile-argintii
Și cad, o dulce ploaie,
Pe creștetele-a doi copii
Cu plete lungi, bălaie.
Lehmuksen kukat leijuen
sateena valkeana
peittävät kutrit lapsosten
huntuna hohtavana.
Två huvuden med lingult hår
Bland blommorna på marken.
Från träden som i lövskrud står
Blad svävar ner i parken.
.
Ea, îmbătată de amor,
Ridică ochii. Vede
Luceafărul. Și-ncetișor
Dorințele-i încrede:
Utuisen katseen neito luo
ja tutun tähden huomaa.
Hän kuiskaa vanhat sanat nuo
huulille kaipuun tuomat:
I kärlek höjer hon sin blick,
Ser aftonstjärnan röd.
Han hennes åtrå veta fick,
Ser hennes kärleksnöd.
.
– Cobori în jos, luceafăr blând,
Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n codru și în gând,
Norocu-mi luminează!
Jos korkeasta kodistas
valona luokse uisit
niin onneni, rakkauteni
sinulle paljastui!
„Kom till mig ner, du Hesperos mild,
På månstrålen far ned.
I mina tankar finns din bild,
Kom, lycka mig bered.”
.
El tremură ca alte dăți
În codri și pe dealuri,
Călăuzind singurătăți
De mișcătoare valuri;
Ja tähden valo ylsi taas
laaksoihin, kukkuloille.
Sen leikki elon väreet kaas
aalloille autioille.
Som förr han svävar mången gång
Och skådar skog och slätter,
Begrundar intighetens prång
I rymdens ljusa nätter.
.
Dar nu mai cade ca-n trecut
În mări din tot înaltul:
– Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?
Ei enää sentään kiiruhtain
käy lähemmäksi maata:
– Sä olet tomuhiukka vain,
tomuksi jäädä saatat!
Men likväl ej från himlens höjd
Han vill till jorden åter:
„O, kvinna av förgängligt stoft,
du allas kyss tillåter.
.
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.
Te ahtaan saitte asunnon,
onnenne tovin kesti.
Mun maailmani kylmä on
ja elän ikuisesti.
I jordisk trånghet lever ni,
Dess lycka möta skall.
Jag lever själv i himmelsk frid,
Är odödlig och kall.”

.

.

Eminescu, Mihai: Runoja [Finnish] (ISBN: 951-9356-21-5) / Ryömä, Liisa / Espoo: Littera [Finland], 1995. 65 s., nuott. [Romanian]

.

Menționare finlandeză

*Runoja. Suomentanut Liisa Ryömä 1992. Laulut säveltänyt Aleksi Ahoniemi. [Espoo], Littera, 1995, 65 p., note muzicale. Cuprinde: Sadat purret satamasta; Tähdelle; Jos; Haltiatar; Unisina pienet linnut; Miksi metsä kohahtelet; En toivo enempää; Tapaaminen; Tähtijumala.

*BN – Bucureşti CONSTANTINESCU, NICOLAE: Mihai Eminescu în… Finlanda. „România literară”, Buc., 1996, nr. 4, 31 ian.-6 febr., p. 15. Interviu cu Liisa Ryömä şi Marjo Cosma, traducătoarea şi, respectiv, prefaţatoarea vol. de mai sus, despre criteriile de selecţie a poeziilor şi dificultăţile transpunerii lui M.E. în finlandeză. „…câteva texte eminesciene – Dintre sute de catarge, Şi dacă…, Sara pe deal sunt însoţite, în acest volum, de partiturile cântecelor semnate de compozitorul finlandez Aleksi Ahoniemi.”

.

Eminescu pe  Wikipedia.fi

.

Introdus / lisätty 11.11.2019

.

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: