Blogulblog's Blog

Diminutivul, deminutiivi

Diminutivul, deminutiivi

Image published without permission. That’s generally permitted for non-profit and educational purposes.

.

deminutiivi, diminutiivi, vähennyssana, hellittelysana, pienennysliite† ● diminutiv ■ diminutiv

.

DIMINUTÍV, -Ă, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.

DIMINUTÍV, -Ă adj. 1. (Rar) Care micșorează, scade. 2. Derivat cu ajutorul unui sufix diminutival. // s.n. 1. Cuvânt (de obicei derivat printr-un sufix) care exprimă în general o micșorare a sensului noțiunii exprimate de cuvântul de bază, adăugându-i uneori o nuanță afectivă sau peiorativă. 2. Scurtare familiară a unui nume de persoană; nume de persoană format cu un sufix diminutival. [Cf. fr. diminutif, lat. deminutivus].

.

deminutiivi (taivutus: deminutiivi/a, -lla jne.) (rinn. diminutiivi) kiel. deminutiivinen sana, muoto.

diminutiivi (taivutus: diminutiivi/a, -lla jne.) kiel. = deminutiivi

Deminutiivi (myös diminutiivi) tarkoittaa vähennysmuotoa tai johdosta, hellittelymuotoa. Ilmaisu on peräisin latinan sanasta deminuere, jota käytetään merkityksessä „pienentää”.

Deminutiiveja ei käytetä vain appellatiiveista (yleisnimistä), vaan usein myös propreista (erisnimistä), kuten etunimistä. Deminutiivit ovat yleisiä ainakin useimmissa romaanisissa, germaanisissa ja slaavilaisissa kielissä.

Eri kielissä deminutiiveillä on erilaiset päätteet. Suomessa deminutiiveja käytetään melko harvoin ja nykykielessä yhä harvemmin.

Lastenkulttuurissa deminutiivit esiintyvät melko usein. Esimerkiksi tähti-sanan deminutiivi esiintyy lastenlaulussa Tuiki, tuiki tähtönen.

Pääsääntöisesti deminutiivin pääte on suomen kielessä -nen. (vanha pienennysliite oli –oi).

.

.

În ciuda definiției oficiale, diminutivul finlandez are mai multe terminații, așa cum reiese din cele de mai jos.

Cuvintele finlandeze din listă sunt în mare parte forme de bază, traducerea lor în română cu diminutive (neoficiale) s-a făcut exclusiv în scopuri didactice, pentru a înțelege mai bine cum se formează cuvintele finlandeze.

Traducerile din paranteze sunt traducerile diminutivelor.

.

.

-eli

hauveli < hau, hau (V.M. Sanojen synty)

hommeli < homma ark. puuha, puuhailu, askare, touhu, työ, hommeli; asia.

honkkeli < hontelo ark. kömpelöstä, yksinkertaiselta vaikuttavasta ihmisestä, hölmö, höntti, pitkästä ja hontelosta ihmisestä.

huppeli < hupi, huvi ark. humala, hutikka, kekkuli, hiprakka. Oli aika huppelissa.

härveli < (se.: harvel – vârtelniță) ark. vehje, vekotin, vempele, rakkine, häkkyrä.

kaheli < kahjo ark. hölmö, höperö, kaistapäinen, sekopäinen.

kikkeli < kikki (puță)

mummeli < mummo (bunicuță)

pippeli < pip (no.: penis; germ. inf.: puță)

Tytteli < tyttö (Fetița)

.

-nen (-lainen este exclus referindu-se la laji, laatu)

eukkonen < eukko (käytössä vain muoto eukkoseni) vaimosta käytettävä, leik. puhuttelusana.

herranen < herra 1. subst., leik., iron. puhuttelusanana. Kuulepas nyt, herraseni! cf domnișor

hevonen < hepoi < hepo (căluț)

hiukkanen < hiukka (puțintel; firișorel; particuliță)

hitunen < hitu (puțintel)

ihminen < ihme (pieni ihme, minunăție)

kaunoinen < kaunis (frumușel, frumușică)

kirjanen < kirja (cărticică)

kukkanen < kukka (floricică)

kukkonen < kukko (cocoșel)

kärpänen < k’ärb, kärbes, kärmi, karvo, karme (în limbile surori)

leipänen < leipä (pâinișoară)

lintunen < lintu (păsărică)

miekkonen < mies; leik., halv. mies. Millainen miekkonen hän oikein on?

murunen < muru (fărămiță)

naikkonen < nainen & naida (femeiușcă)

olunen < olut (berică) Joivat muutaman olusen.

pallonen < pallo (balonaș)

Pekkanen (Pekka cel mic, ăla mic al lui Pekka)

pienoinen < pieni (micuț)

Pitkänen < pitkä (Lunguțu)

poikanen < poika (pui)

rahtunen < rahtu (puțintel)

satanen < sata (sutică)

siskonen < sisko (surioară)

sulhanen < sulho (mirișor)

tuhannen < tuhat (miuță, miișoară)

tähtönen < tähti (steluță)

tuopponen < tuoppi (hălbuță, un țap) Käydäänpä nappaamassa tuopposet. Tuopponen olutta.

tyttönen < tyttö (fetiță)

töppönen < töpöttää (a merge cu pași mici) < töpö (obiect scurt) pehmeistä sisäjalkineista, tohveli, tossu; leik. yl. jalkineista. Neuloa vauvalle töppöset. Hyppää töppösiin, niin lähdetään! Kuv. Liikettä töppösiin, pojat! Siirrellä töppöstä toisen eteen kävelystä t. juoksusta.

ukkonen < ukko (zeul fulgerului la carelieni, echivalentul lui Jupiter și al lui Perun din vechea mitologie slavă de răsărit) 1. salamoina ja jyrähdyksinä ilmeneviä ilmakehän sähkönpurkauksia; ukonilma; salama. Kova ukkonen. Ukkonen jyrisee. On, käy ukkonen. Kuului ukkosen jyrähdys, jyrinää. Ukkosen sytyttämä tulipalo. Näyttää nousevan, tulevan ukkonen. Ukkosella [= ukkosilman aikana] on paras pysytellä sisällä. Ilmassa on ukkosta ilmassa on lähestyvän ukonilman tuntua; kuv. ilmapiiri on jännittynyt, sähköinen. 2. (käytössä vain muoto ukkoseni) aviomiehestä käytettävä vars. leik. puhuttelusana.

virtanen < virta (curent în general) leik. sähkövirrasta. Patronim Virtanen fiul lui Virta. Tot așa se construiesc toate patronimele finlandeze terminate în –nen.

Declinarea lui -nen

.

singular plural
nominativ -nen -set
genitiv -sen -sten
partitiv -stA -sien
acusativ -nen -siA
inesiv -sen -set
elativ -sessA -sissA
ilativ -sestA -sistA
adesiv -seen -siin
ablativ -sellA -sillA
alativ -selta -silta
esiv -selle -sille
translativ -senA -sinA
instructiv -seksi -siksi
abesiv -sin
comitativ -settA -sittA

.

-kkA (sanan tai nimen viimeinen vokaali voi muuttua)

ötökkä < otus (animăluț)

Subgrupele lui -kka

1. -(U)kkA (cel mai adesea substantive)

kännykkä < ”känny” < kenkä (pantofior)

lehdykkä < lehti (frunzuliță)

Marjukka < Marja (ca nume aprox. Mărioara, deși Mărioara ar cere Maria și nu Marja)

möykkä < möly (gălăgioară)

nenukka < nenä (năsuc)

nypykkä < nyppy (bobocel; vârfuleț)

pallukka < pallo (balonaș)

pyörykkä  < pyöreä (rotunjor)

pyörykkä < pyöreä < pyörylä (rotunjor)

ressukka < ressu (sărmănuțul)

sopukka < soppi (colțișor)

2. -(i)kkA (cel mai adesea substantive)

hanikka < hana (robinețel)

kannikka < kanta (colțișor de pâine)

lutikka < lude (ploșnițioară)

matikka < made (somnișor)

matikka < matematiikka (matematicuță)

mustikka < musta (negrișor, negrișoară)

nulikka < nulkki (golănaș)

penikka < peni (cățeluș)

ratikka < raitsikka < raitiovaunu (trămvăiuț)

vasikka < vasa (vițeluș)

3. -(A)kkA (cel mai adesea adjective)

kalvakka < kalpea (păliduț, gălbejor)

nujakka < nuija (păruială)

piirakka < piiras (plăcințică, turtiță)

punakka < puna, punainen  (roșcovănel, roșiuț)

rivakka < ripeä (rapiduș, viguroșel)

.

Tupladiminutiivi (-kka + -nen; un -k se pierde):

kaunokainen < kaunis (frumușică)

lapsukainen < lapsi (copilaș)

neitokainen < neiti < neito (domnișorică)

pienokainen < pieni (micuț, micuțul, micuță, micuța)

.

-hko

isohko < iso (măricel)

kalpeahko < kalpea, kalvakka (gălbejor)

kirjahko < kirja (broșură, cărticică)

ohuehko < ohut (subțirel)

paksuhko < paksu (grosișor)

matalahko < matala (scunduț)

suurehko < suuri (măricel)

vanhahko < vanha (bătrânel, bătrânică)

viehko < viehkeä (șirețel)

vihko (caiet) < cuvânt neatestat rudă cu vihta; au comun fie că sunt legate, fie că au foi, frunze.

vihko (buchet) < cuvânt neatestat rudă cu vihta; au comun fie că sunt legate, fie că au foi, frunze.

.

-kko

emakko < sikaemo (scroafușoară)

eukko < emo (animăluț de parte feminină)

veikko < veli (frățior)

lammikko < lampi (băltuță)

suukko < suu (guriță)

.

-ke

eläke < elää (viețișoară)

haarake < haara (rămurică)

huoneke < huone (cămăruță)

kaareke < kaare (curbuliță)

kannike < kantaa (mânerel, breteluță)

kieleke < uloke, kieli, läppä (limbuță)

lahdeke < lahti (golfuleț)

lauseke < lause (propozițioară; formuliță)

linnake < linna (casteluț)

lisäke < lisä (garniturică)

mureke < murea (frăgezel)

niemeke < niemi (peninsuliță)

nimeke < nimi (titluleț)

parveke < parvi (balconaș, ceva care este sus)

polveke < polvi (genunchel; curbuliță a drumului, râului etc.)

rahake < raha (jeton; bănuț)

ranneke < ranne (brățărică)

saareke < saari (insuliță)

salmeke < salmi (strâmtorică)

sarveke < sarvi (cornișor)

seinäke < seinä (paravan, perețel)

seläke < selkä (felioară de carne)

siiveke < siipi (aripioară)

silmäke < silmä (ochișor, ochiuleț de apă de ex.)

vannike < (vol-au-ventuț (sic!), fursecuț)

viileke < viilu (breteluță)

.

– cu terminația vocalică -O sau -U

O

emo < emä

jänö < jänis (iepuraș)

tyttö < tytär

koto < koti; kota

iso < isä

U

kisu < kissa

kultu < kulta

känny < käsi

massu < maha

nenu < nenä

peukku < peukalo

piru < perkele < përkele (drăcușor)

poju < poika

possu < porsas

pottu < potaatti

simmu < silmä

adjective

pikku < pieni

virkku < virkeä

heppa < hevonen

varppi < varvas

fără terminație specifică

.

La toate astea ar mai fi de adăugat diminutivele numelor care în finlandeză se numesc lempinimi, cu semnificație mai largă care include și poreclele, și alintările drăgăstoase.

lempinimi hellittelynimi, hyväilynimi, puhuttelunimi. Matti, lempinimeltä Masa. Opettajien lempinimet.  Harmonikalla on monta lempinimeä.

Jorma → Jorkka, Tapani → Tapsa, Taisto → Tampi, Aleksanteri → Samppa, Pentti → Pentsa jne.

.

.

Nici româna nu-i ușoară! Pentru că veni vorba de diminutive, se pare că, dintre toate limbile romanice, doar româna abundă în diminutive, chiar dacă nici cu italiana nu mi-e rușine.

Cândva o traducătoare de limba română mi se plângea cât de greu este să traducă un meniu sau o rețetă gastronomică. Meniurile abundă de diminutive, ciorbiță de văcuță, mămăliguță cu brânzică și smântânică, chifteluțe cu sosuleț de tarhon, (nu de tarhonel?, se miră traducătoarea) sărmăluțe, tocăniță de văcuță și cartofiori noi, ciulama de ciupercuțe, (m-a-ntrebat ciulama n-are diminutiv? Păcat!).

Mă întreba cum poate să crescă untișorul pe câmp dacă este diminutivul de la unt; ouăle de găinușă sunt niște ouă mai mici? Dacă porumbul este cultivat pe câmp cum poate porumbelul să zboare? Dacă găina are puișori, de unde vine puișor de pernă? Dar părul (de pe cap?) → perișor, cum e cu perișoarele? Dacă perișoarele vin de la pere, de ce sunt rotunde?

Cu pana și penița s-a lămurit cel mai repede dar necazul rămâne că din diminutiv nu știe cum să găsească forma de bază. PAnă – PEniță, PIAtră – PIEtriciă, VAcă – VĂcuță, SArma – SĂrmăluță, VAs – VĂsuleț etc.

Lăsând diminutivele la o parte, constata ea că e cam tot așa de greu cu rețetele culinare românești, unde aproximația este măsura universală.

Se ia un văsuleț în care se sparg trei oușoare, se adaugă un prăfuleț de sare, puțin piper, o cepușoară tocată mărunt și, eventual, un cartofior ras. Se mai adaugă o mână de făină și un vârf de cuțit de zahăr, o ceșcuță de lapte și un păhărel de apă. Se încinge o linguriță de ulei într-o tigăiță și se prăjește la foc mic. Rezultă un diminutivuț prăjit!

.

.

măslinuțe cu brânzică, roșioare și cep’șoară verde

țuiculiță

mămăliguță cu brânzică


ciorbiță de văcuță cu perișoare

ciorbiță de burtică cu iaurțel

sărmăluțe-n foi de viță cu smântânică

chifteluțe cu sosuleț de ciupercuțe

dovlecei umpluți și pâinișoare de casă

tocăniță de purcel cu cartofiori noi

mititei

cârnâciori de casă

fleiculiță flambată

vinișorul casei: tămâiță

prăjiturele

plăcințică

colțunași

puțișoare

cafeluță gingirlie

.

Image published without permission. That’s generally permitted for non-profit and educational purposes.

.

Diminutives in finnish child-directed and child speech: morphopragmatic and morphophonemic aspects

.

Augmentatiivi

augmentatiivi, suurentava ● augmentativ ■ augmentativ, förstorande

Cuvântul nu este străin lingviștilor finlandezi, deși nu-l înțeleg prea bine pentru că în finlandeză nu există. Augmentativul este antonimul diminutivului.

AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s.n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază sau o creștere a gradului însușirilor lui. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1).

Exemple:

  • casă (f.) → căsoi (n.), căsoaie (f.)
  • piatră (f.) → pietroi (n.)
  • băiat (m.) → băieţoi (m.)
  • băiat (m.) → băietan (m.)
  • fată (f.) → fătoi (f.)
  • broască (f.) → broscoi (m.)

În acest caz, finlandeza, ca și suedeza, folosește doar cuvinte sau prefixe care desemnează mărimea (iso-, suuri-, suur-, jätti-, väljä, leveä, pitkä, laaja, paljo, runsas, rikas, aimo, aika, huikea, valtava, kookas, mittava, tilava, avara, raju, hurja, ylevä ym.); (mai vezi restul la sinonime!).

Un alt mod de a exprima augmentativul este folosirea cuvintelor sau prefixelor care denotă superioritatea (nu mărimea!) precum yli-, yle-, yllä- toate având ca antonime prefixele de inferioritate ala-, ali-, alle-, ale-.

Lăsând la o parte formulările de mai sus, finlandeza – limbă bogată, își permite cuvinte diferite pentru diverse mărimi ale aceluiași obiect. Astfel kivi – piatră, dacă e mică e sora – pietricică, dacă e o bucată de piatră se numește lohkare, murikka, kivensiru; pietroi, stâncă mică kiven suurehko kappale, kimpale, möhkäle, järkäle, möykky.

Toate, la un loc, explică de ce finlandeza nu are nevoie de augmentative.

.

Introdus  / lisätty 17.7.2010

Actualizat / päivitetty 14.9.2010

Actualizat / päivitetty 17.9.2012

Actualizat / päivitetty 17.6.2015

Actualizat / päivitetty 6.10.2017

.

Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: