Blogulblog's Blog

Polisemia, omonime, omografe, omofone

Polisemia, omonime, omografe, omofone

.

Polisemia, omonime, omografe, omofone

.

Pagină coroborată cu pagina mamă

Despre Sinonime, Antonime, Omonine Etc. – Synonyymeistä Ym.

.

polysemia ● polisemie ■ polysemi

Definiție: tietyssä kielessä esiintyvä nimitysten ja käsitteiden välinen suhde, jossa yksi nimitys viittaa kahteen tai useampaan käsitteeseen, joilla on tiettyjä yhteisiä käsitepiirteitä (TSK36)

Explicație: Polyseemisessä suhteessa olevia nimityksiä kutsutaan polyseemeiksi. Esimerkiksi lehti (kasvin lehti tai kirjan lehti).

.

Prin forța lucrurilor pe pagina asta vor fi menționate trei categorii care au un element comun, polisemia. Cuvântul poate fi spus sau scris. Dacă el are mai multe semnificații se numește, în general, omonin. Un cuvânt care se scrie la fel, dar are mai multe pronunții se numește omograf iar cuvântul care se pronunță la fel dar cu mai multe semnificații se numște omofon.

În finlandeză toate cele trei menționate mai sus se contopesc pentru că un omonim se scrie și se pronunță la fel și este  deci, totodată și omograf și omofon .

Pentru o mai bună înțelegere a expresiilor, vom folosi în paralel situațiile din limba română și din limba finlandeză.

.

homonyymi ● omonim ■ homonym

homonymia ● omonimie ■ homonymy

.

Homonymia tarkoittaa sitä, että kaksi sanaa on ikään kuin sattumalta samanasuisia. Esimerkkejä homonymiasta ovat vaikkapa sanaparit vuori ‘takin’ – vuori ‘maankohouma’ ja kuusi ‘puu’ – kuusi ‘numero’.

.

homonyymi5 (taivutus: homonyymi/ä t. ‑a, ‑ssä t. ‑ssa jne.) kiel. toisen sanan kanssa samoin ääntyvä mutta erimerkityksinen sana. Puunnimi ”kuusi” ja lukusana ”kuusi” ovat homonyymejä.

.

homonyymi

  1. (kielitiede) sana, joka on kirjoitettu samoin kuin jokin toinen sana

Luku kuusi on puun kuusi homonyymi.

  1. (kielitiede) homofoni; sana, joka äännetään suunnilleen samoin kuin jokin toinen sana

tavallisesti eri alkuperää olevista, erimerkityksisistä äänne- tai kirjoitusasultaan identtisistä (haku)sanoista

 

Homonyymi

Homonymia on kielitieteessä sanojen rakenteellista monitulkintaisuutta tarkoittava ilmaus. Kreikkalaisperäinen sivistyssana tarkoittaa suomeksi samannimistä. Sanat ovat keskenään homonyymejä, jos ne kirjoitetaan tai äännetään samalla tavalla, mutta niillä ei ole muuten mitään tekemistä toistensa kanssa. Jos kyseessä on nimenomaan kirjoitusmuotojen yhteneväisyydestä, puhutaan homografiasta, ja samoin äännettyjä sanotaan kutsutaan homofoneiksi riippumatta kirjoitusasusta. Kirjoitusmuodoltaan yhteneväisiä, mutta äänneasultaan erilaisia sanoja kutsutaan myös heteronyymeiksi.

Koska suomen kirjoitus on suhteellisen uskollinen fonologialle, ovat suomen kielen homonyymit yleensä sekä homografeja että homofoneja. Joissain yhteyksissä tämä ei kuitenkaan pidä paikkansa. Puhekielessä sanat kuin ja kun saatetaan molemmat lausua [ku(n)], mutta jos ne silti kirjoitetaan eri tavalla, ne ovat homofoneja olematta samalla homografeja. Esimerkiksi englannin kirjoitusjärjestelmän idiosynkrasia tarjoaa enemmän mahdollisuuksia. Sanat two, to ja too ovat homofoneja, mutteivät homografeja ‑ to saatetaan tosin nopeassa puheessa ääntää lyhyempänä ja käyttäen neutraalivokaalia. Lead merkityksessä ‘johtaa’ ja lead ‘lyijy’ taas ovat homografeja, mutteivät homofoneja ([li:d] vs. [l?d]).

Suomen kielen tyypillisiä homonyymejä ovat esimerkiksi sanat viini (nuolikoteloa tarkoittava sana viini taipuu viini ‑ viinen ‑ viintä kun taas juoman taivutus on viini ‑ viinin ‑ viiniä), kuusi (taivutukset kuutta ja kuusta erottavat jälleen eri sanat) ja juuri, jolla on konkreettisen puun juuren lisäksi myös abstraktinen merkitys @äsken, hetki sitten@. Kahdesta käsitteestä käytetään siis samaa sanaa.

Näitä sanoja on pidettävä eri lekseemeinä vaikka ne sekä fonologisen että kirjoitusasunsa puolesta ovat samanlaisia. Homonymian ja polysemian välinen raja on kuitenkin usein hankala määrittää.

Käänteisessä tapauksessa, kun usea sana tarkoittaa yhtä ja samaa asiaa, puhutaan synonyymeistä.

.

Homonymian asteita

Täydellisestä homonymiasta puhutaan, kun molempien homonymiasuhteen jäsenten kaikki taivutusmuodot ovat samanlaisia. Tällaisten parien osuus kielessä jää yllättävän pieneksi, sillä yleensä ymmärtämisen kannalta on tärkeää, että edes jokin muoto sanasta voidaan osoittaa erottamaan sanat eri lekseemeiksi. Käytännössä homonymia aiheuttaa synnynnäisille kielenpuhujille kuitenkin erittäin harvoin ongelmia.

Luokkien sisäisestä homonymiasta puhutaan silloin, kun jokin tietty muoto, esimerkiksi jokin sijamuoto, saa kaksi eri sanaa muistuttamaan sattumalta toisiaan. Esimerkiksi paloissa voi olla monikon inessiivi sanoista palo, pala tai palko. Tällöin on oleellista, että homonyymit kohtaavat juuri saman taivutusluokan sisällä. Mikäli kaksi sanaa taivutettaessa muistuttavat toisiaan, mutta eivät saman taivutusluokan sisällä puhutaan luokkien välisestä homonymiasta. Esimerkiksi kuusta voi olla partitiivimuoto sanasta kuusi tai elatiivimuoto sanasta kuu.

.

Mitä on huomonymia ja polysemia?

Homonymia ja polysemia ovat ilmiöitä, jotka sijoittuvat kielitieteessä semantiikan eli merkitysopin alueelle. Ne ovat lähekkäin toisiaan, ja joskus jopa mahdottomia erottaa toisistaan.

Homonymia

Homonyymejä ovat sellaiset sanat, jotka kirjoitetaan ja äännetään samalla tavalla, mutta sanojen merkitys on eri. Homonymiassa on siis kyse muotojen samanlaisuudesta, mutta merkitysten erilaisuudesta. Tällaisia sanoja suomen kielessä ovat esim. kuusi (puu) ja kuusi (6), vasta (vihta) ja vasta (äsken, vain). Homonymiaa on eritasoista, täydellinen homonymia tarkoittaa, että molemmat sanat taipuvatkin samoin. Näin ei ole esimerkiksi sanaparissa (puu) kuusi;kuusen, (6) kuusi;kuuden.

Homonymiassa on historiallisesti kyse kahdesta eri sanasta, eli alun perin ei ole ollut yhtä kantasanaa kuusi, josta kaksi eri merkitystä olisi eriytynyt. Syy sanojen samankaltaisuuteen on usein sanojen lainautumisessa ja äänteenmuutoksissa. Homonymiasta ei ole kyse, kun sanoilla on vain joitakin samoja taivutusmuotoja. Esim. sana voi (huudahdus) ja voi (yksikön 3. persoona sanasta voida) eivät ole homonyymejä.

Polysemia

Polysemia tarkoittaa sanaa, jolla on yksi muoto, mutta erilaisia merkityksiä. Historiallisesti siis kyse on yhdestä sanasta, jolle on eriytynyt käytön kautta erilaisia merkityksiä. Suomen kielen sanoista esim. laskea -sanalla on monia eri merkityksiä: laskea rahaa, laskea mäkeä, laskea joku pois. Polyseemit taipuvat aina samalla tavalla.

Usein voi olla vaikea erottaa homonymiaa ja polysemiaa. Polyseemeistä voi myös ajan myötä tulla homonyymejä. Näiden ilmiön erottelu on vaikeaa varsinkin tilanteessa, jossa ei tiedetä sanojen historiallista kehittymistä. Usein eronteossa voi luottaa kielenpuhujan intuitioon siitä, onko jokin sana sama kuin toinen, vai onko kyseessä kaksi erillistä sanaa.

.

cuvânt prima semnificație a doua semnificație a treia semnificație
aika subst.: timp adverb: relativ; mai degrabă adjectiv: destul de
alpakka subst.: alpaca (animal) subst.: alpaca (metal)
arkki subst.: foaie de hârtie; coliță subst.: Arca lui Noe subst.: chivotul legământului
aura subst.: aură subst.: plug subst.: râu la Turku; nume feminin
friisi subst.: friză subst.: limba friziană
haiku subst.: haiku, poezie japoneză subst.: fum / miros de tutun pufăit
haka subst.: zăvor subst.: pășune
halata verb: a îmbrățișa verb: a tânji
halli subst.: focă cenușie subst.: hală
harppu subst.: baborniță; baba cloanța subst.: harfă
hela adjectiv: întreg (doar idiomatic) subst.: mâner, prăsea
hitsi interjecție: fain! grozav! straşnic! la animale: dii! cea! hăis! subst.: sudură
jahti subst.: vânătoare subst.: iaht
junta subst.: juntă subst.: berbec, sonetă
juuri subst.: rădăcină adverb: tocmai, acum o clipă
juutti subst.: danez (uz curent) subst.: iută
kaira subst.: sfredel (pentru copcă) subst.: regiune izolată, pustie
kalkki subst.: potir, cupă subst.: var
kallistaa verb: a înclina verb: a scumpi
kangas subst.: pânză; stofă subst.: pădure de pini uscată
kani subst.: casă de amanet (uz curent) subst.: iepure de casă
kappa subst.: unitate de volum subst.: mantie, pardesiu, mantou subst.: tamburul roții bicicletei; perdea scurtă orizontală; litera κ grecească
karsta subst.: zgură subst.: cardă, darac de lână subst.: crusta unei răni; muc întărit
kasti subst.: castă subst.: sos (dialectal)
keksi subst.: biscuit subst.: țapină
keritä verb: a fi la timp verb: a tunde
kessu subst.: sergent (uz curent) subst.: țigară (uz curent)
kiire subst.: grabă subst.: creștetul capului
kilo subst.: kilo- (uz curent: kilogram) subst.: strălucire în soare
kilo- subst.: kilo- (uz curent: kilogram) subst: K, o mie; 2K două mii; kilowatt
kiltti adjectiv: cuminte subst.: kilt scoțian
kohta adverb: curând subst.: loc, punct
koi subst.: zori subst.: molie
koko subst.: mărime adverb: în întregime, pe de-a-ntregul
kola subst.: cola subst.: lopată mare pentru zăpadă
kolli subst.: colet subst.: motan
kontta subst.: gambă subst.: înghețat de frig
kontti subst.: rucsac din cojă de copac subst.: container metalic subst.: gambă, picior; tibia renului
koppi subst.: priză, apucare subst.: cotețul câinelui
korea adjectiv: decorativ subst.: limba coreană
koskea verb: a atinge subst.: (partiiv koskea) cascadă
kumina subst.: chimen subst.: sunet surd
kuori subst.: corul bisericii subst.: scoarță, coajă subst.: plic (kirjekuori)
kurkku subst.: castravete subst.: gât, gâtlej  
kuu subst.: Luna subst.: lună calendaristică subst.: grăsime (dialectal)
kuuro adjectiv: surd subst.: aversă de precipitații
kuusi numeral: șase subst.: brad, molid
laakeri subst.: rulment subst.: dafin
lahti subst.: golf (geografic) subst.: sacrificare
laituri subst.: cheu în port subst.: extremă
lakata verb: a înceta verb: a lăcui
laki subst.: lege subst.: creastă, coamă, culme, vârf
lakka subst.: mur pitic subst.: lac de lăcuit subst.: pigeon house; adăpost de vânt
lama subst.: recesiune economică subst.: lama (animal)
laputtaa subst.: a pune bilete subst.: a da o fugă (idiomatic)
laskea verb: a socoti; a număra verb: a lăsa (jos)
lauha adjectiv: blând (despre vreme) subst.: păiușul bălților, târsă mare Deschampsia cespitosa
laukka subst.: galop subst.: ceapă; cățel de usturoi subst.: saramură pentru carne sau pește
liivi subst.: limba livonă subst.: vestă
litsi subst.: fermoarul șlițului (de obicei la plural) subst.: litci (Litchi chinensis)
lonkero subst.: long drink subst.: tentacul
lukea verb: a citi verb: a învăța, a studia
lukematon

 

adjectiv: lukemattomia kirjoja: nenumărate cărți adjectiv: lukemattomia kirjoja: cărți necitite subst.: juliste kirjakaupan ikkunassa: kaupastanne löytyy lukemattomia kirjoja.
luode subst.: reflux subst.: nord-vest
luuttu subst.: lăută (instrument muzical) subst.: otreapă, cârpă de șters
läppä subst.: clapă, clapetă subst.: glumă (uz curent) subst.: limbă de clopot
lätti subst.: leton; limba letonă subst.: cocină
löpö subst.: benzină (uz curent) subst.: guraliv (uz curent)
lössi subst.: bandă, gașcă (uz curent) subst.: loess (geologie)
maali subst.: gol (sport) subst.: vopsea
maito subst.: lapte argou adjectiv: om simplu, prostuț
marski subst.: mlaștină subst.: mareșal
matikka subst.: matematică (uz curent) subst.: mihalț (uz curent)
matti adjectiv: lefter, fără bani subst.: mat (la șah) nume: Matti – Matei
mokka subst.: mocca subst.: piele de căprioară
mono subst.: mono [⇔ stereo] subst.: bocanci după schi
motti subst.: metru cub de lemn de foc subst.: nod, nodozitate subst.: încercuire (război); subst.: motor
muori subst.: bunică subst.: țărancă în vârstă, bătrână
murkku subst.: furnică (uz curent) subst.: adolescent (uz curent)
mutu subst.: „după părerea mea” subst.: plăiete, amar, boiștean, plevușcă
nakki subst.: cremvurșt subst.: cursă de șoareci subst.: joc de cărți; subst.: treabă, problemă
naskali subst.: sulă (de găurit) subst.: copil, puști, pici
norja adjectiv: flexibil subst.: limba norvegiană
okra adjectiv: ocru (culoare, argilă) subst.: bamă (legumă)
pakki subst.: apărător (sport, uz curent) subst.: port-bagaj la bicicletă subst.: marșarier (uz curent); răspuns negativ; trusă de scule; gamelă
palli subst.: testicol (de obicei la plural) subst.: taburet
parka subst.: hanorac subst.: cineva deplorabil, demn de milă
parkki subst.: coajă de copac ptr tăbăcit subst.: barc, velier cu trei catarge subst.: parcare; lumini de parcare; plătică argintie
parvi subst.: stol, cârd (păsări); banc (pește); cireadă, turmă, haită; grup, ceată, droaie, mulțime; trupe (pl. armată) subst.: galerie (teatru); mansardă, pod, fânărie, porumbar; partea de sus, laviâa de sus
passata verb: a servi; a răsfăța; a se potrivi; a pasa verb: a trec drept; a fi considerat verb: a pasa (la cărți: pas!)
passi subst.: paj subst.: pașaport
patruuna subst.: cartuș (de glonț) subst.: patron (industrie) subst.: patron, sfânt care patronează
patti subst.: cucui; nodul; umflătură subst.: pat (la șah)
pesijä subst.: care-și face cuibul subst.: spălător
pii subst.: siliciu, silicon subst.: dinte subst.: π (matematică); spin
piilevä adjectiv: ascuns subst.: diatomee
piisi subst.: piesă muzicală subst.: cuptor; aragaz
poka subst.: ramă subst.: client (uz curent); seducție subst.: încărcătură; captură; gig
pokata subst.: a se pleca subst.: a seduce
pollari subst.: babă de amarare, babă de cheu subst.: polițist (uz curent)
poro subst.: cenușă subst.: ren subst.: zaț (de obicei la plural)
povari subst.: ghicitor, ghicitoare (uz curent) subst.: buzunar la piept (uz curent)
puli subst.: alcoolic (uz curent] subst.: câine ciobănesc negru
puntti subst.: greutate a pendulului subst.: pachet de 10 bucăți subst.: manșetă
puola subst.: merișor de munte (dialectal) subst.: bobină, rolă; limba poloneză subst.: treaptă la scara de lemn
pyykki subst.: rufe de spălat subst.: piatră de hotar
pölistä verb: a flecări, a pălăvrăgi verb: a șterge praful
raaka adjectiv: crud, brutal subst.: vergă (a unei vele)
raita subst.: salcie căprească, plângătoare subst.: sos de iaurt cu legume subst.: bandă, fâșie; pistă audio
raja subst.: frontieră, graniță subst.: pantof uzat
rakuuna subst.: dragon (armată) subst.: tarhon
ralli subst.: grătar de șters încălțămintea subst.: raliu automobilistic subst.: cântec pe care-l reții ușor
rapata verb: a tencui verb: a pocni; a lovi; a plezni verb: a interpreta muzică rap
ratti subst.: volan (la automobil) subst.: pâlnie
rekka subst.: record (uz curent) subst.: TIR
riimu subst.: căpăstru subst.: rună (din scrierea runică) subst.: dungă; zgârietură
riisi subst.: top (de hârtie) subst.: orez
riittää verb: a fi suficient verb: a îngheța malurile
rikki adverb: stricat, defect subst.: sulf
risa adjectiv: ceva stricat subst.: glanda amigdală
riski adjectiv: puternic, viguros; mătăhălos subst.: risc
sihti subst.: țintire, ochire; năzuință subst.: sită
sihdata verb: a ținti, a ochi; a tinde, a năzui verb: a cerne
siippa subst.: soție subst.: liliac (animal)
sini subst.: bleu, albastru subst.: sinus subst.: sinusoidă
sireeni subst.: liliac (plantă) subst.: sirenă
sirkka subst.: cotiledon subst.: greier subst.: inel metalic întăritor al găurilor făcute în pânze, piei
speksi subst.: scheci studențesc; glumă, farsă subst.: mențiune, specificare, specificație (uz curent, de obicei la plural)
steppi subst.: stepă subst.: step (dans)
suoja subst.: protecție subst.: < suoda, cel care oferă, acceptă subst.: temperatură peste zero iarna
säkä subst.: coama animalului subst.: noroc, șansă, baftă (uz curent)
sääski subst.: țânțar subst.: vultur-pescar
tabu subst.: tabletă de drog (uz curent) subst.: tabu
tae subst.: garanție < vb. taata subst.: fier forjat < vb. takoa
talja subst.: piele de animal subst.: scripete
tammi subst.: dig (dialectal) subst.: stejar subst.: joc de dame
tattari subst.: hrișcă subst.: tătar
termiitti subst.: termită subst.: termit (tehnică)
topata verb: a matlasa; a tapița; a capitona; verb: a [se] opri (dialectal) verb: a împăia
toppi subst.: stop, sfârșit (dialectal) subst.: top, bluză fără mâneci, maiou
tuima adjectiv: sever, dur; violent furios adjectiv, adverb: sărat potroacă, tare, acru, amar, înțepător adjectiv, adverb: nesărat, fad
tukko subst.: blocaj, obstrucție subst.: smoc subst.: teanc de bancnote
turkki subst.: haină de blană subst.: limba turcă
turpa subst.: clean (pește) subst.: bot
tuuma subst.: idee, gând, intenție, decizie subst.: zol, țol (unitate de măsută)
tuurata verb: a înlocui pe cineva (uz curent) verb: a avea noroc verb: a folosi o toporișcă
tylli subst.: prundăraș (pasăre) subst.: tul (țesătură)
vaara subst.: pericol subst.: deal împădurit
vaari subst.: ottaa v. – a lua aminte, pitää v. – a ține seamă subst.: bunic subst.: bărbat în vârstă, bătrân
valssi subst.: valț subst.: vals (dans)
vasta subst.: mănunchi de crenguțe de mesteacăn pentru saună adverb: doar, numai adverb: abia (de curând)
véronalainen adjectiv: impozabil adjectiv: verònalainen – veronez
veto subst.: tracțiune subst.: curent de aer subst.: veto (drept de veto)
viini subst.: vin subst.: tolbă de săgeți subst.: freamăt, tremur
viitta subst.: pelerină subst.: indicator de direcție
vika adverb: defect (uz curent) subst.: greșeală
villa subst.: vilă subst.: lână
vippi subst.: pârghie, levier, maneră (dialectal) subst.: bani, mic împrumut (uz curent) subst.: VIP (uz curent)
virveli subst.: tobă mică subst.: undiță, lansetă
visiiri subst.: vizieră subst.: vizir
voi subst.: unt verb.: poate interj.: vai!
voltti subst.: tumbă subst.: volt (electricitate)
vuori subst.: munte subst.: căptușeală la haine
ässä subst.: as subst.: litera S, în formă de S echipă de hochei Ässät – Așii

.

Un bun exemplu complex poate fi cel de mai jos.

.

Kivi vs kives kivestä

kivi ● piatră ■ sten

kives ● testicul; greautate atașată vârșei ■ (anat) testikel; (verkon tms. paino) sänke

.

declinarea lui kivi declinarea lui kives
  singular plural singular plural
nominativ kivi kivet kives kivekset
acuzativ nom. kivi kivet kives kivekset
gen. kiven kiveksen
genitiv kiven kivien kiveksen kivesten, kiveksien
partitiv kiveä kiviä kivestä kiveksiä
inesiv kivessä kivissä kiveksessä kiveksissä
elativ kivestä kivistä kiveksestä kiveksistä
ilativ kiveen kiviin kivekseen kiveksiin
adesiv kivellä kivillä kiveksellä kiveksillä
ablativ kiveltä kiviltä kivekseltä kiveksiltä
alativ kivelle kiville kivekselle kiveksille
esiv kivenä kivinä kiveksenä kiveksinä
translativ kiveksi kiviksi kivekseksi kiveksiksi
instructiv kivin kiveksin
abesiv kivettä kivittä kiveksettä kiveksittä
comitativ kivineen kiveksineen

.

Observăm că, având la origine primul cuvânt, kivi – piatră, cel de al doilea s-a format prin înlocuirea i-ului final cu –es sau cu –kse-, iar la formele de plural având în plus particula –ksi-. Elativul singular al lui kivi, kivestä, este și partitivul singular al lui kives.

Lucrurile se mai complică atunci când apare și verbul kivestää53

  1. tuottaa vaikeuksia, olla esteenä, tehdä tiukkaa, kiikastaa. Kaikki meni hyvin, mikään ei kivestänyt. Mistä nyt kivestää?
  2. kiukuttaa, kismittää, sapettaa, harmittaa, kenkuttaa. Eniten tässä kivestää se, että – –.

kivestää ● a face greutăți, a obstrua, a obstacola, a pune piedici; a irita, a enerva ■ vålla svårigheter; vara på tok; (puhek) klicka

Aici găsim kivestä la

  1. Indicativul present forma negativă (6).
  2. Persoana doua singular imperative present, pozitiv și negativ (2).

.

conjugarea lui kivestää

modul indicativ

prezent

perfect

persoana pozitiv negativ persoana pozitiv

negativ

1. sing. kivestän en kivestä 1. sing. olen kivestänyt en ole kivestänyt
2. sing. kivestät et kivestä 2. sing. olet kivestänyt et ole kivestänyt
3. sing. kivestää ei kivestä 3. sing. on kivestänyt ei ole kivestänyt
1. plur. kivestämme emme kivestä 1. plur. olemme kivestäneet emme ole kivestäneet
2. plur. kivestätte ette kivestä 2. plur. olette kivestäneet ette ole kivestäneet
3. plur. kivestävät eivät kivestä 3. plur. ovat kivestäneet eivät ole kivestäneet
pasiv kivestetään ei kivestetä pasiv on kivestetty ei ole kivestetty

trecut

maimultcaperfect

persoana

pozitiv negativ persoana pozitiv

negativ

1. sing. kivestin en kivestänyt 1. sing. olin kivestänyt en ollut kivestänyt
2. sing. kivestit et kivestänyt 2. sing. olit kivestänyt et ollut kivestänyt
3. sing. kivesti ei kivestänyt 3. sing. oli kivestänyt ei ollut kivestänyt
1. plur. kivestimme emme kivestäneet 1. plur. olimme kivestäneet emme olleet kivestäneet
2. plur. kivestitte ette kivestäneet 2. plur. olitte kivestäneet ette olleet kivestäneet
3. plur. kivestivät eivät kivestäneet 3. plur. olivat kivestäneet eivät olleet kivestäneet
pasiv kivestettiin ei kivestetty pasiv oli kivestetty ei ollut kivestetty

modul condițional

prezent

perfect

persoana

pozitiv negativ persoana pozitiv

negativ

1. sing. kivestäisin en kivestäisi 1. sing. olisin kivestänyt en olisi kivestänyt
2. sing. kivestäisit et kivestäisi 2. sing. olisit kivestänyt et olisi kivestänyt
3. sing. kivestäisi ei kivestäisi 3. sing. olisi kivestänyt ei olisi kivestänyt
1. plur. kivestäisimme emme kivestäisi 1. plur. olisimme kivestäneet emme olisi kivestäneet
2. plur. kivestäisitte ette kivestäisi 2. plur. olisitte kivestäneet ette olisi kivestäneet
3. plur. kivestäisivät eivät kivestäisi 3. plur. olisivat kivestäneet eivät olisi kivestäneet
pasiv kivestettäisiin ei kivestettäisi pasiv olisi kivestetty ei olisi kivestetty

modul imperativ

prezent

perfect

persoana pozitiv negativ persoana pozitiv

negativ

1. sing. 1. sing.
2. sing. kivestä älä kivestä 2. sing. ole kivestänyt älä ole kivestänyt
3. sing. kivestäköön älköön kivestäkö 3. sing. olkoon kivestänyt älköön olko kivestänyt
1. plur. kivestäkäämme älkäämme kivestäkö 1. plur. olkaamme kivestäneet älkäämme olko kivestäneet
2. plur. kivestäkää älkää kivestäkö 2. plur. olkaa kivestäneet älkää olko kivestäneet
3. plur. kivestäkööt älkööt kivestäkö 3. plur. olkoot kivestäneet älkööt olko kivestäneet
pasiv kivestettäköön älköön kivestettäkö pasiv olkoon kivestetty älköön olko kivestetty

modul potential

prezent

perfect

persoana

pozitiv negativ persoana pozitiv

negativ

1. sing. kivestänen en kivestäne 1. sing. lienen kivestänyt en liene kivestänyt
2. sing. kivestänet et kivestäne 2. sing. lienet kivestänyt et liene kivestänyt
3. sing. kivestänee ei kivestäne 3. sing. lienee kivestänyt ei liene kivestänyt
1. plur. kivestänemme emme kivestäne 1. plur. lienemme kivestäneet emme liene kivestäneet
2. plur. kivestänette ette kivestäne 2. plur. lienette kivestäneet ette liene kivestäneet
3. plur. kivestänevät eivät kivestäne 3. plur. lienevät kivestäneet eivät liene kivestäneet
pasiv kivestettäneen ei kivestettäne pasiv lienee kivestetty ei liene kivestetty

forme nominale

infinitive

participii

activ

pasiv activ

pasiv

1. scurt kivestää prezent kivestävä kivestettävä
1. lung2 kivestääkseen trecut kivestänyt kivestetty
2. inesiv1 kivestäessä kivestettäessä agent1, 3 kivestämä
instructiv kivestäen negativ kivestämätön
3. inesiv kivestämässä 1) De obicei cu sufixul posesiv.

2) Doar cu sufixul posesiv; aici avem forma la persoana a 3-a singular și plural.
3) Nu există în cazul verbelor intranzitive. A nu se confunda cu numele gramaticale formate cu sufixul -ma!

elativ kivestämästä
ilativ kivestämään
adesiv kivestämällä
abesiv kivestämättä
instructiv kivestämän kivestettämän
4. nominativ kivestäminen
partitiv kivestämistä
5.2 kivestämäisillään

.

BD21315_

.

Despre omonime pe românește

Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine. Cuvânt asemănător ca formă (aspect grafic, pronunțare etc.) cu altul, dar deosebit ca înțeles.

.Panã1

.

Chiar dacă ne-am obișnuit să gândim în finlandeză despre realitățile finlandeze, fără a le mai trece prin românește, uneori ne împiedicăm de o noțiune pe care o cunoaștem din românește dar pe care nu am întâlnit-o în finlandeză; atunci se cere o traducere; pe pagina asta apar cuvinte românești cu aproape toate sensurile finlandeze.

 

PÁNĂ1, pene, s. f.

  1. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase). ◊ Expr. Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; p. ext. prost îmbrăcat, zdrențăros. Smuls de pene = rușinat, umilit [nöyryytetty]. A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva). [nuhdella] ◊ Compuse: pana-zburătorului [kuuruoho pana-zburătoruluiJudaspenningar] = plantă erbacee cu frunze păroase, și cu flori mari, violete sau albe, fără miros (Lunaria annua); pana-gâștei = specie de mușchi cu tulpina dreaptă, cu ramuri arcuite și inegale, formând tufe mari, verzi sau gălbui (Hylocomium triquetrum) [metsäkerrossammal]. ♦ Smoc de pene1 (I 1) sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești. [sulkasivellin]

 

sulka; höyhen ● pană ■ fjäder, fjäderpenna; (siiven) vingpenna; (pyrstön) stjärtpenna

höyhenenkevyt, höyhenenkeveä ● ușor ca o pană ■ lätt som en fjäder; fjäderlätt, dunlätt

pöyhistellä, pöyhkeillä ● a se umfla în pene ■ fjädra sig, brösta sig, slå sig för bröstet (sitt bröst), pösa, blåsa upp sig; (kehuskella) skryta (jllak med ngt); stoltsera med ngt, yvas över ngt

  1. (La pl.) Pene1 (I 1) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; p. ext. așternut (moale) de pat (cu pene), fulgi etc.).

höyhen ● pană; fulg ■ fjäder; (untuva) dun

  1. Pană1 (I 1) de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; p. gener. toc de scris, condei; ceea ce servește la scris. ♦ Fig. Scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; p. ext. scriitor.

sulkakynä ● pană de scris, condei ■ gåspenna

  1. Dispozitiv făcut din cotor de pană1 (I 1), care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
  2. Podoabă din pene1 (I 1), care se poartă la pălărie, în păr etc. ♦ (Pop.) Podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); p. restr. floare.

sulkakoriste, töyhtö ● panaș ■ tofs; (sirkushevosen tms.) plym

  1. (În sintagma) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 kg, luptătorii între 57 și 63 kg etc.

höyhensarja ● categoria pană ■ fjädervikt

PÁNĂ2, pene, s. f.

  1. 1. Piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc. [kiila] ♦ (Tipogr.) Piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația. ♦ Felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
  2. Partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf. ♦ Partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă. [lapa]
  3. Bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
  4. (În sintagma) Pana căpăstrului sau pană de căpăstru = ștreang sau curea cu care se priponește calul. [riimunsulka]
  5. Parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei. [lapa]
  6. Placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale. [plektra] ♦ Ancie (la un instrument muzical de suflat). [lehdykkä]
  7. (În sintagma) Pană de somn = carnea de la pântece sau de la coada somnului. [monnifileetä] [Var.: (înv. și reg.) peánă s. f.] – Lat. pinna.

PÁNĂ3, pene, s. f.

  1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne.

vika, käyttöhäiriö ● pană ■ fel; defekt; (vaurio) skada; driftstörning

bensiinin loppuminen ● pană de benzină ■ utarmning av bensin

rengasrikko ● pană de cauciuc ■ punktering

sähkökatkos ● pană de curent ■ elavbrott, strömavbrott

moottorivika ● pană de motor ■ motorfel; motorhaveri; (konevika) maskinfel

auto jätti minut tielle ● am rămas în pană ■ bilen lämnade mig i vägen

olen rahapulassa ● sunt în pană de bani ■ jag är fastspänd; jag är pank – sunt lefter

 

Homonymia

Homonyymit

http://dexonline.ro/definitie/pan%C4%83

http://www.dexx.ro/index.php?a=list&d=Dictionar+de+omonime&p=1

Minä sulle homonyymit näytän. Kielellinen leikittely Pertti Jarlan Fingerpori-sarjakuvassa

.

BD21315_

.

Omografe – homograafit

homografi ● omograf ■ omograf

 .

OMOGRÁF, -Ă, omografi, -e, adj., s. n. (Cuvânt) care se scrie la fel cu alt cuvânt, dar diferă de acesta (de obicei) din punct de vedere fonetic. – Din fr. homographe.

.

În lingvistică, un cuvânt se numește omograf dacă are aceeași formă scrisă ca şi alt cuvânt, dar diferă de acesta prin pronunție, ca de exemplu copii în sintagmele doi copii și două copii. Un exemplu finlandez poate fi ”teillä 1. la voi 2. pe drumuri”

Dacă şi pronunția este identică atunci avem de a face cu omonime.

.

kirjoituksen homonymia on tilanne, jossa sanoilla on sama kirjoitusasu mutta eri äänneasu ja eri merkitys, esim. englannin lead [liid] ‘johtaa’ ja lead [led] ‘lyijy’ taikka ruotsin tomten, joka voi olla joko tomt– tai tomte-sanan muoto, ja sävelkulun ero erottaa ne puheessa, joskaan ei ehkä suomalaisen korvissa

.

Homografer är två eller flera ord som stavas likadant men uttalas olika. De har oftast olika betydelser.

.

Spuneam mai sus că în finlandeză toate cele trei forme, omonime, omografe și omofone se contopesc pentru că un omonim se scrie și se pronunță la fel și este deci, totodată și omograf și omofon.

.

Câteva exemple:

vier
  • /viˈer/ (două silabe): viticultor; îngrijitor de vie
  • /vi̯er/ (o silabă): porc necastrat; mistreţ mascul
sufragiu
  • /suˈfra.giu̯/ (accentul pe a doua silabă): vot, drept de vot
  • /su.fraˈgiu̯/ (accentul pe a treia silabă): servitor la masă
haină
  • /ˈhai̯.nə/ (două silabe): îmbrăcăminte
  • /haˈi.nə/ (trei silabe): rea (femininul de la hain)

Omofone – homofonit

homofoni ● omofon ■ homofon

homofonia ● omofonie ■ homofoni

OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc.) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone.

.

homofoni (5)

  1. (kielitiedesana, joka ääntyysamalla tavalla toisen sanan kanssa, mutta jolla on eri merkitys.

Esim. bändi – bandy, lusia – lucia [deși aici au aceeași semnificație] ”teillä 1. la voi 2. pe drumuri”

.

homofoni 2. (kielitiede) homofoni; sana, joka äännetään suunnilleen samoin kuin jokin toinen sana

uttalas lika, men stavas olika och har olika betydelser.

.

În limba română, întrucît grafia urmărește îndeaproape pronunția, cuvintele omofone sînt relativ rare. Iată cîteva exemple:

  • pronumele ea și verbul ia
  • pronumele ele cu substantivul iele
  • pronumele ei (fie plural de la el, fie genitiv-dativ de la ea) cu verbul iei
  • aceeași și aceiași
  • chil (lichid fiziologic) și kil („kilogram”)
  • tocsine (plural de la tocsin, „clopot de alarmă”) și toxine (plural de la toxină, „substanță otrăvitoare”)
  • lacs (specie de pești) și lax („lejer”)
  • elementele de compunere kali- („potasiu”) și cali- („frumos”)

În schimb sînt frecvente situațiile cînd un grup de cuvinte intră în relație de omofonie cu un cuvînt sau cu un alt grup de cuvinte și deci în scris se pune problema intercalării spațiilor sau cratimelor în locurile potrivite:

  • numai și nu mai
  • delegat și de legat
  • a-și (a își) și ași (plural de la as)
  • deal, de-al și de-a-l
  • deschideți și deschide-ți

.

Mai multe exemple românești în Dictionarul de omofone unde se poate remarca faptul că multe dintre ele apar ca verbe precedate de particula „a” separată (a plecat) iar cel de al doilea termen apare cu „a” legat (aplecat). Altă grupă poate fi formată din particule legate cu linioară, cu corespondentul lor fără linioară: ț-oi – țoi. O ultimă categorie o constituie asocierile de cuvinte în sintagme: fac tură – factură.

.

Introdus  / lisätty 28.9.2015

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: