Blogulblog's Blog

Eponime – eponyymit

Eponime – eponyymit

.

Eponim.

Eponyymi tarkoittaa joko kuvitteellisen hahmon tai todellisen henkilön nimeä, jonka mukaan jokin kansa, paikka tai muu asia on nimetty. Stiglerin laki* väittää eponyymien olevan harvoin todenperäisiä – useimmiten asiat on nimetty jonkun muun kuin niiden oikean keksijän tai löytäjän mukaan.

Antiikin Kreikassa korkea-arvoinen henkilö antoi kokovuoden nimensä. Ilmiö on jo antiikin Assyrian ajalta 2000–612 eaa ja siellä kutsuttiin limmu. Limmu oli korkea-arvoinen virkamies, joka antoi nimensä vuodelle, jolloin hän esiintyi.

Eponyymi-sana tulee kreikan sanoista ἐπ(ί) ep(i) („päällä, jäljessä”) ja ὄνομα/ὄνυμα onoma/onyma („nimi”) – ἐπώνυμος („nimen antava”).

Eponyymeistä nimensä ovat saaneet esimerkiksi

Vuosia on nimetty poliittisten eponyymien perusteella

  • Ateenassa antiikin Kreikan aikana vuosittain valitun hallitsevan arkontin mukaan
  • Antiikin Roomassa kahden hallitsevan konsulin mukaan[1]

Sandwich = John Montagu, 4. jaarli Sandwich, oli intohimoinen korttipelaaja, joka pelin aikana tuskin olisi lähtenyt syömään. Eräänä päivänä hän oli pyytänyt palvelijalta paistia kahden leipääviipaleiden välillä. Niin oli välttänyt sormien likaantumista rasvalla. Ystävät ja vieraat ihailivat välipala niin paljon, että tilasivat nekin ”samaa kuin Sandwich”, ja idea on levinnyt muuallekin.

.

*Esimerkkejä Stiglerin laista (lista lui Stigler cuprinde eponime acordate greșit altor persoane decât celor îndrituite)

.

BD21512_.

  1. The name of a real or fictitious person whose name has, or is thought to have, given rise to the name of a particular item.

Romulus is the eponym of Rome.

  1. A word formed from a real or fictive person’s name.

Rome is an eponym of Romulus.

Alzheimer’s diseaseboycottColumbiastentoriansandwich and Victorian are examples of eponyms.

.

An eponym is a person or thing for whom something is named, or believed to be named, or the name itself. For example, Elizabeth I of England is the eponym of the Elizabethan era.

Genericized trademarks such as aspirin, heroin and thermos may also become eponyms.

The derivative adjectives eponymous and eponymic refer to the person or thing for whom something is named, as in „the eponymous founder of the Ford Motor Company”. Recent usage, especially in the recorded-music industry, also allows eponymous to mean „named for its creator or central character”.

.

BD21512_.

Eponim este un cuvânt folosit în terminologia lingvistică cu trei înțelesuri:

  1. personaje ale căror nume proprii ajung să desemneze o altă entitate decât cea pe care au numit-o inițial;
  2. numele proprii devenite nume comune;
  3. substantivele comune care își au sursa în nume proprii.

Eponim (de la gr. Eponymos – cel care dă numele):

  1. cuvint derivat de la nume proprii – persoane, locuri geografice, personaje literare, mitologice etc
  2. substantive inițial proprii, care au devenit termeni comuni, desemnând clase de obiecte: atlas, algoritm, badminton, barem, cadran, joben, macadam, Watt; dintre prăjituri și dulciuri savarina, joffre, madeleine, charlotte; pralină
  3. magistrat care în antichitate dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului
  4. termen pentru desemnarea unei stațiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială și care, ca urmare, a dat numele culturii: cultura Cucuteni
  5. semne, sindroame, boli care poartă patronimul personalităților științifice (în general) care le-au realizat, observat, descris primele: boala Alzheimer
  6. care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc.: Atena

.

Conform dicţionarelor, cuvântul eponim – pe care limba română l-a preluat din franceză – îşi are originea în limba greacă : ἐπώνυμος, ἐπι epi „lângă“ + ὄνομα „nume“

EPONIM, -Ă, eponimi, -e, s.m., adj.

  1. S.m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului.
  2. Adj. Care dă numele său unui oraş, unei regiuni etc.. – Din fr. Éponyme. (DEX)

ÉPONYME . 1755, du grec eponumos, de epi, sur, et onuma nom, désigne celui qui donne son nom à quelque chose. (Dictionnaire étymologique – Larousse )

ÉPONYME [epónim] adj. – Didact. (antiq. grecque). Qui donne son nom à. L’archonte, l’éphore éponyme : le magistrat qui donnait son nom à l’année. Ancêtre* éponyme. Le dieu, le héros éponyme d’une cité. Athéna, déesse éponyme d’Athènes. (Le Robert électronique)

Definiţia este cât se poate de clară : e vorba de personaje ale căror nume proprii ajung să desemneze o altă entitate decât cea pe care au numit-o iniţial (oraşul Atena a luat numele zeiţei Atena) sau care au căpătat valori comune şi servesc la desemnarea unor clase de obiecte : atlas, algoritm, badminton, barem, cardan, macadam, watt etc.

Legat de folosirea acestui termen lingvistic se ridică o problemă interesantă, care cel puţin deocamdată, nu pare să fi fost soluţionată în mod satisfăcător. În terminologia lingvistică eponim este folosit cu trei înţelesuri : în primul rând cel indicat de definiţia oferită de dicţionare (a). Apoi termenul mai este folosit pentru a desemna numele proprii devenite nume comune (b), dar şi substantivele comune (c) care îşi au sursa în nume proprii.

Foarte puţini autori utilizează termenul cu primul sens (a), deşi citează, uneori, definiţia dată de dicţionare. Cei mai mulţi se referă la cuvinte – şi nu la persoane / personaje – uneori la numele proprii, alteori la cele comune.

O importantă resursă terminologică – numele proprii

Onomastica si terminologie

.

eponime: vezi „Dictionarul cuvintelor derivate de la nume proprii” – persoane, locuri geografice, personaje literare, personaje mitologice

.

Exemple de eponime la pagina de mai jos care este extrem de bine făcută cu un tabel exhaustiv.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Eponim

Eponime suedeze la pagina

https://sv.wikipedia.org/wiki/Lista_%C3%B6ver_eponymer

Din păcate, o pagină cu eponime finlandeze nu există.

.

Introdus / lisätty 9.12.2015

.

 

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: