Blogulblog's Blog

Rădăcinile cazurilor – vartalot

Rădăcinile cazurilor – vartalot

.

.

Bietul străin, oripilat de faptul că trebuie să învețe pe dinafară teminațiile cazurilor nominale finlandeze, se consolează și se apucă de treabă. Abia învățate, dă să le aplice dar ceva nu se leagă, nu reușește pentru că a neglijat să le studieze rădăcinile. Cazurile finlandeze sunt năzuroase, pretind anumite rădăcini la care vin adăugate desinețele de caz, rădăcini care pot fi tari sau moi, în vocală sau în consoană.

Nyrkkisääntö: grad moale înseamnă vocală iar grad tare înseamnă consoană;

grad moale înseamnă două consoane alăturate de același fel iar grad tare înseamnă două consoane diferite alăturate.

O bună cunoaștere a alternanței consonantice și a alternanței vocalelor este indispensabilă.

Astevaihtelutaulukko kielitoimiston sanakirjan mukaan

.

Forma de bază – rădăcina de bază

Forma de bază a cuvântului este aceea cu care apare în dicționar. Adesea rădăcina genitivului arată la fel cu rădăcina de bază.

.

forma de bază talo lapsi nainen
rădăcina genitivului talo- lapse- naise-
partitiv singular talo- las- nais-

.

Rădăcina nominativului

Rădăcina nominativului este forma de bază a numelor gramaticale finlandeze, a infinitivelor și a participiilor.

1   Formare

Rădăcina nominativului este ușor de format – este nominativul însuși, adică forma de bază.

2   Intrebuințare

Rădăcina nominativului se întrebuințează la formarea nominativului singular, a formei scurte a acuzativului singular și uneori a genitivului plural. Este, de asemnea, întrebuințată și la formarea altor rădăcini inflexionale.

The following example shows, how case endings are attached to the nominative stem.

caz cuvânt traducere
nominativ sg jalka picior, piciorul
acuzativ II sg (scurt) jalka pe picior, pe piciorul
genitiv pl jalkain al piciorului

.

Rădăcina genitivului

Fiind o rădăcină bogată are pagină proprie. În mare putem spune că rădăcina genitivului este necesară pentru formarea singularului cazurilor genitiv, acuzativ (forma lungă), translativ, inesiv, elativ, adesiv, ablativ, alativ, abesiv și instructiv dar și pentru formarea rădăcinii pluralului cazurilor nominativ, acuzativ, partitiv și esiv.

.

Rădăcina esivului

Şi rădăcina esivului are capitolul ei la pagina esivului. Rădăcina esivului este un fel de combinație a rădăcinilor genitivului și partitivului. Se termină întotdeauna într-o vocală și cere rădăcina în gradul tare. Rădăcina esivului se formează cu ajutorul rădăcinilor genitivului și partitivului. În exemplele de mai jos desinențele genitivului, partitivului și esivului au fost separate de rădăcină printr-o linioară.

.

Rădăcina partitivului

Are pagină proprie și rădăcina partitivului. Rădăcina partitivului, împreună cu rădăcina genitivului sunt două rădăcini importante ale numelor gramaticale, ale  infinitevelor și ale participiilor. Diferența principală dintre cele două rădăcini este alternanța consonantică. Rădăcina partitivului este la gradul tare atunci când rădăcina genitivului este în grad moale și invers. Rădăcina partitivului se întrebuințează la formarea partitivului singular și a genitivului plural. Nu toate cuvintele pot forma genitivul plutal din rădăcina partitivului, există excepții pe care le vom vedea mai departe. Tot din rădăcina partitivului se formează și rădăcina esivului.

.

Rădăcina pluralului

De rădăcina pluralului avem nevoie la formarea pluralului translativului, inesivului, elativului, adesivului, ablativului, alativului, abesivului și instructivuluiAici avem rădăcina pluralului în general adică rădăcina moale și rădăcina tare a pluralului.

.

Rădăcina cuvântului

Rădăcina este acea parte a cuvântului care rămâne după ce eliminăm sufixele și desinențele. Vezi definițiile românești pe Sanan rakenne.

Cunoașterea rădăcinii este inevitabilă pentru a putea inflecta cuvintele. În dicționare găsim cuvântul la forma lui de nominativ, pentru numele gramaticale și de infinitiv pentru verbe, dar acestea nu sunt rădăcina cuvântului!

Cele mai multe cuvinte finlandeze au o dublă rădăcină, una în vocală și alta în consoană, iar pentru inflectarea cuvintelor sunt necesare, după caz, una sau alta dintre rădăcini. Ex. rikas: rikas+ta : rikkaa+n; pestä: pese+n : pes+köön;

.

Rădăcina în vocală

Toate cuvintele au o rădăcina în vocală și cel mai adesea aceasta este unica rădăcină a cuvântului.
Rădăcina în vocală a numelor gramaticale se obține din genitivul singular omițând desinența -n.

.

nominativ sing.

genitiv sing.

rădăcina în vocală

exemplu de declinare

talo casă talon talo- talo-sta (elat.)
järvi lac järven järve- järve-llä (ades.)
kone mașină koneen konee- konee-ssa (ines.)
suuri mare suuren suure- suure-lle (alat.)
puhelin telefon puhelimen puhelime- puhelime-ssa (ines.)
kysymys întrebare kysymyksen kysymykse- kysymykset (nom. plur.)

.

Aici se mai complică puțin lucrurile. E foarte important de notat că rădăcina în vocală poate avea două  forme diverse sau grade, altfel spus cuvintele pot avea o rădăcina în vocală la gradul tare și o alta la gradul moale și asta depinde de alternanța consonantică. Din fericire, doar cuvintele care suferă alternanța consonantică au ambele grade la rădăcina în vocală, altfel rădăcina în vocală are doar o formă.

.

nominativ sing.

genitiv sing.

rădăcina în vocală

exemplu de declinare

grad moale grad tare grad moale grad tare
kauppa kaupan kaupa- kauppa- kaupalla kauppana
kaupunki kaupungin kaupungi- kaupunki- kaupungiksi kaupunkina
lahti lahden lahde- lahte- lahdesta lahteen
maito maidon maido- maito- maidossa maitoon
ranta rannan ranna- ranta- rannat rantana
uusi uuden uude- uute- uudelle uutena

.

Și verbele au o rădăcina în vocală cu două grade, moale și tare, tot din cauza alternanței consonantice.
Rădăcina în vocală la gradul moale se obține de la prima persoană singular a indicativului prezent eliminând desinența personală -n.
Rădăcina în vocală la gradul tare se obține se obține eliminând desinența personală -vAt de la perosoana a treia plural a indicativului prezent.
Dacă nu este necesară alternanța consonantică  rădăcina vocalică are, evident, doar un grad unic.

.

infinitiv

indicativ prezent, pers 1-a sg. și a 3-a pl.

rădăcina în vocală

grad moale grad tare
sanoa (minä) sanon sano-
(he) sanovat
voida (minä) voin voi-
(he) voivat
lähteä (minä) lähden  lähde-  lähte-
(he) lähtevät
oppia (minä) opin opi-  oppi-
(he) oppivat

.

Rădăcina în consoană

Sunt cuvinte finlandeze care, în afara rădăcinii în vocală au și o a doua  rădăcină, rădăcina în consoană.

Este vorba de numele gramaticale care se termină la nominativ singular cu:

1) o consoană;

2) în vocala -i, dar la rădăcina în vocală se termină cu vocala -e.

Rădăcina în consoană se obține din partitivul singular eliminând desinența -tA.

Aici, HyväYstävä, ai să observi că lucrurile se învârt într-un cerc vicios – kehämääritelmä (definiție circulară). Nu degeaba am spus că finlandeza este ceva rotund pe care n-ai de unde să-l apuci, așa că nu are importanță de unde începi. Ca să elimini desinența –tA de la partitiv trebuie să știi din ce rădăcină se formează partitivul!

nominativ sing.

genitiv sing.

rădăcina în vocală

partitiv sing.

rădăcina în consoană

avain avaimen avaime- avainta avain-
valmis valmiin valmii- valmista valmis-
ihminen ihmisen ihmise- ihmistä ihmis-
pieni pienen piene- pientä pien-
lapsi lapsen lapse- lasta las-

Dacă un nume gramatical are și rădăcina în consoană aceasta se obține de la partitivul singular (ex.: lun-ta) și uneori de la genitivul plural (ex.: las-ten).

La verbe rădăcina în consoană se obține de la persoana a 3-a singular a imperativului eliminând desinența -kOOn. Au o rădăcina în consoană verbele care au:

1) rădăcina în vocală cu două sau trei silabe care se termină cu -AA sau o vocală plus -A;

2) rădăcina în vocală cu două silabe care se termină în -e, înaintea consoanelor -l-, -n-, -r- și -s-);

3) rădăcina în vocală cu mai mult de două silabe care se termină în -e.

.

infinitiv

rădăcina în vocală

imperativ pers. 3-a sing.

rădăcina în consoană

tavata tapaa- tavatkoon tavat-
kadota katoa- kadotkoon kadot-
tulla tule- tulkoon tul-
mennä mene menköön men-
nousta nouse- nouskoon nous-
tarvita tarvitse- tarvitkoon tarvit-

.

Rădăcina pluralului

Vezi și Rădăcina pluralului

Numele gramaticale au și o rădăcină a pluralului care se obșine de la partitivul plural eliminând desinenza -A / -tA.
În czul în care intervine alternanța consonantică, aceasta afectează și rădăcina pluralului care, altfel se poate obține din rădăcina în vocală adăugând caracteristica pluralului -i- și adăugând-o la rădăcina cuvântului ținând cont și de regulile alternanței vocalice.

nominativ sing.

rădăcina în vocală

partitiv plur.

rădăcina pluralului

grad moale grad tare grad moale grad tare
katu kadu- katu- katuja kadui- katui-
luu luu- luita lui-
työ työ- töi töi-
lahti lahde- lahte- lahtia lahdi- lahti-
bändi bändi- bändejä bändei-
määrä määrä- määriä määri-
kala kala- kaloja kaloi-
koira koira- koiria koiri-
peruna peruna- perunoita perunoi-
sanoma sanoma- sanomia sanomi-

.

Următorul capitol este reluat de pe pagina Sanan rakenne

.

Sanavartalot – rădăcinile cuvântului 

.

Yleistä

Sanojen taivutusmuodot rakentuvat suomessa siten, että tunnukset ja päätteet liittyvät sanan vartaloon. Vartalo jää jäljelle, kun taivutetusta sanasta erotetaan päätteet ja mahdolliset tunnukset. Esim. hylly+llä, pata+an, saappaa+seen, sano+t, putoa+a, katu+i+vat. Kaikilla suomen sanoilla on vokaaliloppuinen vartalo eli vokaalivartalo. Osalla sanoista on myös konsonanttiloppuinen vartalo eli konsonanttivartalo. Tällaisia sanoja sanotaan kaksivartaloisiksi.

.

Vokaalivartalo

Kaikilla suomen sanoilla on vokaaliloppuinen vartalo eli vokaalivartalo. Vokaalivartalot ovat vahvoja tai heikkoja, jos ne sisältävät astevaihtelullisen konsonantin. Nominien vahva vokaalivartalo saadaan esim. yksikön essiivistä, heikko esim. yksikön genetiivistä. Verbien vahva vokaalivartalo saadaan esim. indikatiivin preesensin monikon 3. persoonasta, heikko esim. yksikön 1. persoonasta. Esimerkkejä:

.

vahva vokaalivartalo

heikko vokaalivartalo

nominit luku+na luvu+n
pata+na pada+n
apu+na avu+n
hirte+nä hirre+n
verbit anta+vat anna+n
lähte+vät lähde+n
rype+vät ryve+n
hake+vat hae+n

.

Konsonanttivartalo

Vokaalivartalon lisäksi joillakin sanoilla on konsonanttivartalo, eli vartalo päättyy eräissä taivutusmuodoissa konsonanttiin. Tällaisia sanotaankaksivartaloisiksi sanoiksi. – Kaksivartaloisuus selviää nominien yksikön partitiivista, esim. saar+ta (vrt. saare+n), ja verbien imperatiivin preesensin yksikön 3. persoonasta, esim. tul+koon (vrt. tule+n). Jos siis nämä kriteerimuodot ovat konsonanttivartaloisia, sanat ovat kaksivartaloisia.

Konsonanttivartalo on aina heikkoasteinen, mikäli vartalossa on yleensä astevaihtelua, esim.

kannel+ta (vrt. kantele+n)

tytär+tä (vrt. tyttäre+n)

rikas+ta (vrt. rikkaa+n)

paet+koon (vrt. pakene+vat)

pudot+koon (vrt. putoa+vat)

maat+koon (vrt. makaa+vat)

.

Kaksivartaloiset nominit

Jos sanalla on vokaalivartalon lisäksi konsonanttivartalo, sana on kaksivartaloinen, esim. rikas : rikas+ta : rikkaa+n; avata : avaa+n : avat+koon.

Nomineista ovat nykykielessä kaksivartaloisia ne, joiden yksikön nominatiivi loppuu 1) konsonanttiin, 2) jäännöslopukkeeseen, 3) i:hin, mutta sanavartalossa on -e (edellä h, l, m, n, r, s tai t):

1) Yksikön nominatiivin lopussa on konsonantti (l, n, r, s, t), esim.

askel   : askel+ta,   sävel  : sävel+tä

avain   : avain+ta,   laskin : laskin+ta

manner  : manner+ta,  askar  : askar+ta

allas   : allas+ta,   varis  : varis+ta

neitsyt : neitsyt+tä, ollut  : ollut+ta

2) Yksikön nominatiivin lopussa on jäännöslopuke ( merkitty x:llä):

kastex : kastet+ta, manterex : manteret+ta

Poikkeus: kolmex (t. kolme) ja itsex ovat yksivartaloisia

3) Yksikön nominatiivin lopussa on i mutta sanavartalossa on e ja sen edellä h, l, m, n, r, s tai t, esim.

vuohi : vuohe+n : vuoh+ta

tuli  : tule+n  : tul+ta

lumi  : lume+n  : lun+ta

sieni : siene+n : sien+tä

saari : saare+n : saar+ta

lapsi : lapse+n : las+ta

susi  : sute+na : sut+ta

Konsonanttivartalo tavataan kaksivartaloisten nominien yksikön partitiivissa, esim. mies+tä, ja osin monikon genetiivissä, esim. mies+ten, joskus myös yksikön essiivissä, esim. vuon+na.

Jos sanalla on konsonanttivartalo, yksikön partitiivi muodostetaan tavallisesti siitä. On vain harvoja sellaisia tapauksia, joissa partitiivi horjuu konsonantti- ja vokaalivartalon välillä, esim. loimea – lointa, toimea – tointa, taimea – tainta. Konsonanttivartaloisten monikon genetiivien rinnalla on vokaalivartaloinen muoto aina mahdollinen, esim. käsien – kätten, jäniksien – jänisten, lapsien – lasten jne.

.

Kaksivartaloiset verbit

Verbeistä ovat nykykielessä kaksivartaloisia ne, joiden

1) vokaalivartalo on kaksi- tai kolmitavuinen ja loppuu AA:han tai VA:han (vokaaliin ja A:han; ns. supistumaverbit*), esim.

tervaa+n : tervat+koon

pelkää+n : pelät+köön

katoa+n  : kadot+koon

lankea+n : langet+koon

2) vokaalivartalo on kaksitavuinen ja loppuu e:hen, jonka edellä on l, n, r tai s, esim.

tule+n : tul+koon; olla, tuulla, kuulla, nuolla, niellä

mene+n : men+köön; panna

pure+n : pur+koon; surra

pese+n : pes+köön; juosta, nousta, piestä

3) vokaalivartalo on useampi- kuin kaksitavuinen ja päättyy e:hen, esim.

alene+e      : alet+koon; vaieta, huveta, pimetä

tuomitse+e   : tuomit+koon; valita, keritä, havaita

naureskele+e : naureskel+koon; autoilla, laulella

helise+e     : helis+köön; vapista, kutista, supista

rankaise+e   : rangais+koon; hutaista, vetäistä

Konsonanttivartaloon perustuvat seuraavat verbinmuodot:

  • Aktiivin potentiaalin preesensmuodot, esim. men+ne+n, tul+le+e, sur+re+mme, juos+se+tte.
  • Imperatiivin preesensin yks. 3. persoonan ja monikon muodot, esim. tul+koon, tul+kaa, tul+koot.
  • Passiivimuodot, esim. tul+laan, juos+taisiin, vatkat+taneen.
  • Ensimmäisen ja toisen infinitiivin muodot, esim. tul+la, tul+lessa, juos+ta, men+nen.
  • Toisen partisiipin muodot, esim. tul+lut, tul+tuaan, juos+tu, huoman+nut, valin+neista.

.

Konsonanttivartaloiden yleisyys

Konsonanttivartalot ovat olleet ennen nykyistä yleisempiä. Vanhasta kirjallisuudesta ja nykyisestä yleiskielestäkin tapaa esim. seuraavanlaisia konsonanttivartaloisia muotoja: yösydännä, nuorra miessä, lassa – lasna (lapsena); joutessa, jouten (joutaa), taiten (taitaa), tieten, tietty, tiettävä (tietää), tuttu, tuttava (tuntea).

Konsonanttivartaloiden vähenemiseen vaikuttaa pyrkimys yhtenäisempään paradigmaan sekä sijamuotojen yhtenäisyyteen.

.

Introdus  / lisätty 30.8.2010

Actualizat / päivitetty 3.7.2011

.

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: