Blogulblog's Blog

Astevaihtelutaulukko Kielitoimiston sanakirjan mukaan

Kielitoimiston sanakirjan astevaihtelutaulukko


Armonia vocalică – vokaalisointu și alternanța vocalică 

 sunt adăugate la sfârșit

.

Alternanța consonantică este cea mai importantă și caracteristică alterare fonetică a limbii finlandeze. Fără ea nu se poate concepe flectarea numelor gramaticale sau a verbelor.

.
Alternanța consonantică se referă la consoanele p, t, k și la grupele de consoane care le conțin. Când aceste consoane apar în ultima silabă a rădăcinii unui cuvânt ele pot suferi modificări înainte de adăugarea unor sufixe sau desinențe.

.
Consoanele p, t, k au un grad tare e un grad moale. Prin urmare și rădăcina unui cuvânt poate avea atât un grad tare cât și un grad moale.
Consoanele în discuție p, t, k sunt în gradul moale când apar într-o silabă deschisă, adică se termină cu o vocală. În schimb, sunt în gradul tare când se găsesc într-o silabă închisă, adică silaba se termina cu o consoană. Vezi mai jos: Vahvan ja heikon asteen esiintyminen

.

Pentru a înțelege mai bine ce este această gradație / alternanță consonantică să vedem cum se numește în alte limbi:

astevaihtelu ● alternanța consonanticăstadieväxling

eng.: consonant gradation; germ.: Stufenwechsel; fr.: alternance consonantique; sp.: alternación / gradación de consonantes / vocales; it.: alternanza consonantica; ung.: fokváltakozás; rus.: чередование ступеней согласных.

.

Sanassa esiintyvä astevaihtelu on osoitettu sana-artikkelissa taivutustyyppiä osoittavan numeron jäljessä tähdellä ja kirjaimella. Seuraavassa on selitetty kirjainkoodien merkitykset ja annettu esimerkkejä kustakin astevaihtelutyypistä.

nyrkkisääntö ● regula empiricătumregel

a)      Consoanele b c f h q s w x z nu participă la joc. (pentru s vezi mai jos excepțiile la cuvintele kansi, kynsi, länsi, ponsi)

b)      Acolo unde apar alături două consoane, altele decât cele menționate la a), e motiv de mare atenție, pentru că se aplică regulile de mai jos.

c)      Jocul consoanelor respectă strict modelele din tabel.

d)     S-ar putea, cu excepția excepțiilor!, ca după două consoane să se ceară două vocale sau vocală existentă să se dubleze, dacă se mai constituie încă o silabă. Asta nu privește formele de bază, ci apare doar la formele inflectate sau derivate. Rădăcinile din stânga săgeților sunt rădăcini tari iar cele de după săgeți sunt rădăcini slabe sau prin extensie, rădăcinile nominativului sunt tari iar ale genitivului sunt slabe, unii le mai zic și moi.

Vezi mai jos: Vahvan ja heikon asteen esiintyminen + tavut: avotavu, umpitavu

.

cuvânt

rădăcină în grad moale

rădăcină în grad tare

rădăcină plural

kauppa

kaupa-

kauppa-

kauppoi-

ilta

illa-

ilta-

iltoi-

uusi

uude-

uusi-

uute-

.

Grupate după sistemul oficial și mai jos ordonate după frecvență

.

A

kk → k

takki → takin

liikkua → liikun

k → kk

hake → hakkeen

pakata → pakkaan

B

pp → p

kaappi → kaapin

hyppiä → hypin

p → pp

opas → oppaan

napata → nappaan

C

tt → t

tyttö → tytön

saattaa → saatan

t → tt

kate → katteen

mitata → mittaan

D

k → –

reikä → reiän

hakea → haen

– → k

aie → aikeen

maata → makaan

E

p → v

sopu → sovun

viipyä → viivyn

v → p

taive → taipeen

levätä → lepään

F

t → d

satu → sadun

pitää → pidän

d → t

keidas → keitaan

kohdata → kohtaan

G

nk → ng

aurinko → auringon

tunkea → tungen

ng → nk

rengas → renkaan

hangata → hankaan

H

mp → mm

kumpi → kumman

empiä → emmin

mm → mp

lumme → lumpeen

kammata → kampaan

I

lt → ll

ilta → illan

yltää → yllän

ll → lt

sivellin → siveltimen

vallata → valtaan

J

nt → nn

hento → hennon

myöntää → myönnän

nn → nt

vanne → vanteen

rynnätä → ryntään

K

rt → rr

virta → virran

kertoa → kerron

rr → rt

porras → portaan

verrata → vertaan

L

k → j

arki → arjen

särkeä → särjen

j → k

hylje → hylkeen

rohjeta → rohkenen

M

k → v

suku → suvun

.


Toate cele de mai sus alfabetic după prima consoană 
– Yhteenveto

k → –             – → k

kk → k          k → kk

k → j             j → k

k → v

lt → ll            ll → lt

mp → mm     mm → mp

nk → ng        ng → nk

nt → nn         nn → nt

ns → nn → nt

p → v            v → p

pp → p          p → pp

rt → rr           rr → rt

t → d            d → t

tt → t            t → tt

O consoană dublă rămâne singură sau invers, consoana singură devine dublă

kk → k          k → kk

pp → p          p → pp

tt → t            t → tt

O consoană singură se schimbă cu perechea ei și invers

k → j             j → k

p → v            v → p

t → d            d → t

Două consoane funcționează perechi și sunt interschimbabile

lt → ll            ll → lt

mp → mm     mm → mp

nk → ng        ng → nk

nt → nn         nn → nt

rt → rr           rr → rt

Consoana k se schimbă cu pereche ei v dar nu și invers

k → v

Consoana k dispare sau sau se interpune

k → –             – → k

Am putea spune același lucru privit din alt punct de vedere.

.

  • Alternanța consonantică afectează, în principal, următoarele litere:
    • k
    • p
    • t
  • Alternanța consonantică le afectează doar dacă sunt în ultima silabă a formei de bază a cuvântului, adică forma în care se găsește în dicționar.
  • Dacă k, p, sau t sunt duble devin simple:

kk ~ k-

takki

takin

pp ~ p-

lappu

lapun

tt ~ t-

pottu

potun

  • K este bătaia de cap atât a finlandezilor cât și a străinilor, motiv pentru care a fost numit k-ul diabolic în unele combinații consonantice sau dispare sau, nici măcar nu se schimbă. Mai jos, înainte de alternanța vocalică,  am adăugat o listă cu diverse situații în care k-ul se comportă diferit*. Mai jos sunt două exemple în care combinația consonantică –hk– se comportă diferit:

hk ~ hk-

lahko

lahkon

hk ~ h-

nahka

nahan

  • În asocierile de consoane, k se schimbă dacă este ultima literă a perechi consonantice cu excepțiile arătate mai jos:

sk ~ sk-

läski

läskin

tk ~ tk-

lätkä

lätkän

  • În asocierile de consoane, p și t se schimbă dacă sunt ultimele litere din perechea consonantică cu excepțiile arătate mai jos:

sp ~ sp-

piispa

piispan

st ~ st-

lasti

lastin

  • În anumite asocieri de consoane, consoana afectată de alternanța consonantică este cea de a doua consoană a perechii, prima învinge și se dublează:

mp ~ mm-

kampa

kamman

nt ~ nn-

ranta

rannan

rt ~ rr-

parta

parran

lt ~ ll-

silta

sillan

  • În cazurile menționate până acum consoanele care suferă alternanța consonantică sau dispar, sau se transformă, sau nu suferă nicio schimbare. (Nici că se putea mai simplu!) În aceste cazuri rădăcina de bază este considerată formă tare iar cea alternată formă moale.
  • Cuvintele care se termină în –e sau în –Vs suferă o alternanța consonantică inversă, adică se consideră că rădăcina lor de bază este moale dar forma alternată devine tare.

k ~ kk-

rikas
lääke

rikkaan
lääkkeen

p ~ pp-

saapas

saappaan

t ~ tt-

vaate
ratas

vaatteen
rattaan

mm ~ mp-

lammas

lampaan

nn ~ nt-

ranne
liikenne

ranteen
liikenteen

hd ~ ht-

tehdas
suhde

tehtaan
suhteen

rr ~ rt-

porras
murre

portaan
murteen

ll ~ lt-

allas

altaan

  • Cuvintele care se termină în –uku și –yky înlocuiesc pe k cu v:

uku ~ uvu-

suku

suvun

yky ~ yvy-

kyky

kyvyn

  • Cuvintele care se termină în –rki și –lki înlocuiesc pe k with j și schimbă vocala –i cu –e:

rki ~ rje-

kurki

kurjen

lki ~ lje-

jälki

jäljen

  • Cuvintele care se termină în –hje și –lje înlocuiesc pe j cu k:

hje ~ hke-

lahje

lahkeen

lje ~ lke-

hylje

hylkeen

.

ATENȚIE!. Cuvintele care se termină în –hje and –lje terminându-se în –e suferă o alternanță consonantică inversă, adică se consideră că rădăcina lor este în baza moale dar forma alternată este totuși tare.

Alte exemple:

.

tt

: t

katto

: katon

hattu

: hatun

ntt

: nt

kenttä

: kentän

tonttu

: tontun

ltt

: lt

teltta

: teltan

kiltti

: kiltin

rtt

: rt

kartta

: kartan

kortti

: kortin

t

: d

pata

: padan

sato

: sadon

nt

: nn

kanta

: kannan

tunti

: tunnin

lt

: ll

silta

: sillan

kulta

: kullan

rt

: rr

parta

: parran

kerta

: kerran

ht

: hd

lehto

: lehdon

kohta

: kohdan

pp

: p

happo

: hapon

keppi

: kepin

mpp

: mp

lamppu

: lampun

jumppa

: jumpan

lpp

: lp

tolppa

: tolpan

helppo

: helpon

rpp

: rp

kirppu

: kirpun

korppi

: korpin

p

: v

lupa

: luvan

kipu

: kivun

mp

: mm

sampo

: sammon

lämpö

: lämmön

lp

: lv

halpa

: halvan

kelpo

: kelvon

rp

: rv

arpa

: arvan

varpu

: varvun

kk

: k

kukko

: kukon

takki

: takin

ŋkk

: ŋk

kinkku

: kinkun

synkkä

: synkän

lkk

: lk

palkka

: palkan

salkku

: salkun

rkk

: rk

nurkka

: nurkan

korkki

: korkin

k

: –

koko

: koon

ikä

: iän

k

: v

puku

: puvun

kyky

: kyvyn

ŋk

: ŋŋ

kenkä

: kengän

onki

: ongin

lk

: l

jalka

: jalan

selkä

: selän

lk

: lj

olki

: oljen

kylki

: kyljen

rk

: r

märkä

: märän

Turku

: Turun

rk

: rj

kurki

: kurjen

järki

: järjen

hk

: h

uhka

: uhan

nahka

: nahan

hk

: hj

pohkeen

: pohje

rohkenee

: rohjeta

.

.

nume gramaticale

verbe

grad tare

grad moale

grad tare

grad moale

grad tare

grad moale

consoanele duble devin simple

pp

p

tt

t

kk

k

kaappi

kaapin

matto

maton

kukka

kukan

tappaa

tapan

saattavat

saatan

rikkovat

ikon

p, k, t sunt asimilate de consoanele n, m, l, r care le preced

nt

nn

mp

mm

nk

ng

lt

ll

rt

rr

ranta

rannan

kampa

kamman

kaupunki

kaupungin

ilta

illan

parta

parran

rakentevat

rakennan

ampuvat

ammun

tunkevat

tungen

kieltävät

kiellän

piirtävät

piirrän

t devine d dacă se găsește între două vocale sau urmează după h

t

d

ht

hd

katu

kadun

vihta

vihdan

kutovat

kudon

vaihtavat

vaihdan

p, k devin v, j în cazurile următoare

p

v

lp

lv

rp

rv

k

v

hk

hj

lk

lj

rk

rj

leipä

leivän

halpa

halvan

arpi

arve

luku

luvun

lahkeen

lahjetta

palkeen

paljetta

kärki

kärjen

saapuvat

saavun

kylpevät

kylven

tarpovat

tarvon

rohkenevat

rohjeta

kulkevat

kuljen

särkevät

särjen

k cade în cazurile următoare

k

lk

l

rk

r

joki

joen

jalka

jalan

härk

härän

kokevat

koen

alkavat

alan

purkavat

puran

.

În frazele de la începutul paginii se spune despre consoana snu participă la jocul alternanței consonantice. Asta este părerea grămăticilor finlandezi care au uitat să menționeze excepțiile (de care, altfel, gramatica finlandeză abundă). Astfel avem gruparea nsnnnt în cuvintele kansi, kynsi, länsi, ponsi.

.

yks.

nom.

kansi

kynsi

nsi

ponsi

gen.

kannen

kynnen

nnen

ponnen

part.

kantta

kyntta

nt

pontta

ill.

kanteen

kynteen

länteen

ponteen

mon.

nom.

kannet

kynnet

lännet

ponnet

gen.

kansien, kantten

kynsien, kyntten

länsien, läntten

ponsien, pontten

part.

kansia

kynsia

länsiä

ponsia

ill.

kansiin

kynsiin

länsiin

ponsiin

.

[Mai amintesc faptul că în cuvintele neaoșe finlandeze apar foarte rar, în formele de bază, trei consoane la rând dar ele pot apărea în formele inflectate, asta din motive tehnice de departajare a unor forme care ar putea crea confuzii. Aici avem kantta, kynttä, länttä, pontta]

.

O categorie restrânsă care, de asemenea, nu a făcut obiectul atenției grămăticilor finlandezi este alcătuită din alternarea grupurilor consonantice –ps– cu  –st-.

.

nominatiivi yks. partitiivi yks. genitiivi mon.
lapsi lasta lasten
hapsi hasta hasten
kypsi kystä kysten

.

 

.

Înainte de a trece la armonia vocalică, să dăm cuvântul și autorității în materie Iso suomen kielioppi

§ 41 Mitä astevaihtelu on? Astevaihtelun tyypit

Astevaihtelu on sanavartaloissa ilmenevää äännevaihtelua, joka koskee klusiileja p, t ja k (marginaalisesti myös b, g), silloin kun klusiilia edeltää soinnillinen äänne eli vokaali tai soinnillinen konsonantti. Astevaihtelussa varioi klusiilin pituus (tti : tin) tai laatu (koti : kodin), yksinäisklusiili k:n tapauksessa sen mukanaolo (näky : näyn).

Astevaihtelu on suhteellisen tavallinen ilmiö: taajuussanaston 1000 yleisimmästä sanasta vajaa kolmannes on astevaihtelusanoja. Eniten esiintyy t:n ja vähiten p:n astevaihtelua.

Astevaihtelulla on kaksi toteutumaa: vahva aste ja heikko aste. Niiden esiintyminen riippuu usein siitä, onko seuraava tavu avonainen vai umpinainen (» § 43). Ne klusiilit ja klusiililliset konsonanttiyhtymät, jotka muodostavat astevaihtelussa vahvan ja heikon asteen parin, on esitetty asetelmassa 14 (esimerkkisanoja ja yleisyystietoja » § 42 asetelma 15).

.

Asetelma 14: Astevaihtelun alaiset klusiilit ja konsonanttiyhtymät

Kvantitatiivinen astevaihtelu
1 pp : p tt : t kk : k
2 mpp : mp ntt : nt ŋkk : ŋk
3 lpp : lp ltt : lt lkk : lk
4 rpp : rp rtt : rt rkk : rk
5 bb : b gg : g
Kvalitatiivinen astevaihtelu
6 mp : mm nt : nn ŋk : ŋŋ
7 lp : lv lt : ll lk : l ~ lj
8 rp : rv rt : rr rk : r ~ rj
9 ht : hd hk : h ~ hj
10 p : v t : d k : – (~ v)

Geminaattaklusiilin vaihtelu yksinäisklusiilin kanssa on kvantitatiivista astevaihtelua. Siinä vaihtelevaa soinnitonta geminaattaa voi edeltää paitsi vokaali (1) myös nasaali (2) tai likvida (3, 4). Soinnillisten klusiilien vaihtelu gg : g, bb : b (5) toteutuu vain muutamissa sanoissa, esim. dig(g)ata : diggaan, lob(b)ata : lobbaan. Äänteiden laatuun vaikuttavaa astevaihtelua puolestaan kutsutaan kvalitatiiviseksi astevaihteluksi. Siinä vaihtelun alaisena on yksinäisklusiili, jota edeltää nasaali (6), likvida (7, 8), h (9) tai vokaali (10).

Nasaalin ja yksinäisklusiilin yhtymää vastaa heikossa asteessa geminaattanasaali (6). Likvidan ja yksinäisklusiilin yhtymien (7, 8) heikkoasteiset vastineet ovat seuraavanlaiset: t assimiloituu heikossa asteessa edeltävään likvidaan ja tuloksena on geminaattalikvida (ll, rr); p:n vastineena on heikossa asteessa v kuten vokaalien jäljessäkin; k:n vastine yhtymässä riippuu seuraavan vokaalin laadusta: jos jäljessä on i tai e, k:n heikkoasteinen vastine on j, muuten kato: kärjet, kuljin; halot, urut.

h:n jäljessä klusiileista esiintyvät t ja k (9). Yhtymä ht osallistuu poikkeuksetta kvalitatiiviseen astevaihteluun: klusiilin heikkoasteinen vastine on sama kuin vokaalien välissä, d. Yhtymä hk on osassa sanoja astevaihtelun alainen, osassa ei, ja osassa on tässä variaatiota (» § 44).

Vokaalien välissä t:n heikkoasteisena vastineena on d ja p:n vastineena on v (10). k:n vastineena heikossa asteessa on tavallisesti kato; ympäröivät vokaalit muodostavat diftongin tai vokaaliyhtymän. Murteittain näissä asemissa esiintyy myös puolivokaalisia siirtymä-äänteitä.

näke- : näin | hake- : haen (~ hämäläismurt. hajen) | auko- : auon (~ murt. auvon)

Yksinäis-k:lla on heikon asteen vastineena v silloin, kun sen molemmin puolin on sama lyhyt suppea pyöreä vokaali: luku : luvun, puku : puvun, suku : suvun, kyky : kyvyt, myky : myvyt.

Huom. 1. Murteissa d:n yleisimpiä vastineita ovat kato (itämurteissa sekä keski‑, pohjois- ja peräpohjalaisissa murteissa, ht-yhtymän vastineissa laajemminkin) ja yksi- (ɾ) tai monitäryinen r (länsimurteissa):

lähden ~ lähen ~ lähren ~ lähɾen ~ (vanh. hämäläismurteet) lählen | sadan ~ saan ~ sajan ~ saran | kadun ~ kavun ~ karun

Nyttemmin d on valtaamassa alaa ja tietyissä lekseemeissä kato, esim. yhen, lähen, mei(j)än.

Huom. 2. Suffiksaaliseksi astevaihteluksi nimitetään sellaista pääteainesten klusiilien vaihtelua, jossa painollisen tavun vokaalin jäljessä on alkuaan esiintynyt vahva-asteinen klusiili ja painottoman tavun jäljessä sen heikkoasteinen vastine.

-pA ~ -vA: syö-pä, ui-pa | teke-vä, sano-va
-tA ~ -A: maa-ta, yö-tä | talo-a, aamu-a | radio-ta, matala-ta, lakanoi-ta

Suffiksaaliset astevaihtelusuhteet ovat nykykielessä suurelta osin hävinneet analogisten yleistysten myötä, esim. uipauiva, matalatamatalaa.

.

§ 42 Suora ja käänteinen astevaihtelu

Astevaihtelun alaiset sanavartalot jakautuvat kahteen tyyppiin sen mukaan, onko sanan perusmuoto vahva-asteinen vai ei (vahva- ja heikkoasteisista vartaloista » § 56). Suorassa astevaihtelussa sanan perusmuoto on vahvassa asteessa ja heikkoasteisia muotoja ovat nomineilla esim. yksikön genetiivi, verbeillä esim. indikatiivin 1. ja 2. persoonan muodot. Käänteisessä astevaihtelussa perusmuoto on heikkoasteinen (tyypit tuote, rikas, ydin, työtön, hypätä, kuvitella) ja valtaosa muista, etenkin nominin, muodoista vahva-asteisia. Käänteisen astevaihtelun nomineilla heikkoasteinen on perusmuodon lisäksi yksikön partitiivi (tuotetta, rikasta), verbeillä passiivi (hypätään, hypättiin, hypätty), potentiaali (hypännee), monikon ja 3. persoonan imperatiivi (hypätkää, hypätköön) sekä NUT-partisiippi (hypännyt).

Suora astevaihtelu: kukka : kukan | kiertää : kierrän
Käänteinen astevaihtelu: rikas : rikkaan | helle : helteen | kerrata : kertaan | maata : makaan

.

În rezumat și pentru o mai bună înțelegere ce înseamnă vahvaaste și heikkoaste

Suora astevaihtelu [când se trece de la tare la moale] tarkoittaa sanavartalon viimeisellä tavunrajalla sijaitsevien klusiilien kvantitatiivista tai kvalitatiivista vaihtelua, jossa sanan perusmuoto on vahva– ja taivutusvartalo heikkoasteinen, esim. kukkakukan, ranta : rannan, myöntää : myönnän, heppuhepun, hypp : hypin (→ § 42). Päinvastainen tapaus on käänteinen astevaihtelu.

kukka (are doi kk între două vocale → este vahva) : kukan (are doar o consoană între două vocale → este heikko) 

kumpi (are două consoane diferite mp între două vocale → este vahva) : kumman (are două consoane la fel mm între două vocale → este heikko) 

Ușor de ținut minte:

însăși cuvintele vahva și heikko merg exact pe dos:

heikko are doi kk deci este o formă tare, dar înseamnă moale, vahva are doar un h este moale, dar înseamnă tare

.

Käänteinen astevaihtelu [când se trece de la moale la tare] tarkoittaa klusiilien kvantitatiivista tai kvalitatiivista vaihtelua sanavartalon viimeisellä tavunrajalla silloin, kun sanan perusmuoto on heikko– ja taivutusvartalo vahva-asteinen, esim. vaatevaatteen, helle : helteen, hakata : hakkaan, opasoppaan (→ § 42). Päinvastainen tapaus on suora astevaihtelu.

.

Asetelmasta 15 näkyvät suorassa ja käänteisessä astevaihtelussa olevien lekseemien määrät Perussanakirjassa klusiileittain ja konsonanttiyhtymittäin.

Asetelma 15: Astevaihtelutyyppien lekseemimäärät Perussanakirjassa

.

Suora astevaihtelu Käänteinen astevaihtelu Yht.
pp : p 274 karppi : karpin
hyppiä : hypin
p : pp 106 opas : oppaan
tampata : tamppaan
380
tt : t n. 2980 tonttu : tontun
saattaa : saatan
t : tt n. 1290 kate : katteen
mitata : mittaan
n. 4250
kk : k n. 1220 palkka : palkan
liikkua : liikun
k : kk n. 540 hake : hakkeen
kurkata : kurkkaan
n. 1750
mp : mm 25 kumpi : kumman
empiä : emmin
mm : mp 15 lumme : lumpeen
kammata : kampaan
40
nt : nn 1432 hento : hennon
myöntää : myönnän
nn : nt 114 vanne : vanteen
rynnätä : ryntään
n. 1550
ŋk : ŋŋ 120 aurinko : auringon
tunkea : tungen
ŋŋ : ŋk 17 rengas : renkaan
hangata : hankaan
n. 140
lp : lv 13 halpa : halvan lv : lp 5 kelvata : kelpaan 18
lt : ll 98 ilta : illan
yltää : yllän
ll : lt 32 sivellin : siveltimet
vallata : valtaan
130
lk : l 22 pelko : pelon l : lk 4 hylätä : hylkään 26
lk : lj 13 kulkea : kuljen lj : lk 16 palje : palkeet 29
rp : rv 12 turpa : turvan rv : rp 9 tarve : tarpeet 21
rt : rr 138 virta : virran
kertoa : kerron
rr : rt 67 vierre : vierteen
verrata : vertaan
n. 200
rk : r 23 korko : koron r : rk 6 perata : perkaan 29
rk : rj 6 kärki : kärjen rj : rk 5 tarjeta : tarkenen 11
ht : hd n. 520 lahti : lahden
lähteä : lähden
hd : ht n. 210 viihde : viihteen
kehdata : kehtaan
n. 730
hk : h 7 vihko : vihot
pyyhkiä : pyyhin
h : hk 3 pyyhe : pyyhkeen
uhata : uhkaan
10
hk : hj hj : hk 8 lahje : lahkeen
rohjeta : rohkenen
8
p : v 77 sopu : sovun
viipyä : viivyn
v : p n. 30 taive : taipeen
levätä : lepään
n. 110
t : d n. 910 satu : sadun
pitää : pidän
d : t n. 90 keidas : keitaan
kohdata : kohtaan
n. 1000
k : – 117 reikä : reiän
hakea : haen
– : k 57 aie : aikeen
maata : makaan
174
k : v 5 suku : suvun v : k 5

.

§ 43 Astevaihtelun yleisperiaate ja poikkeukset

Vahvan ja heikon asteen vaihtelu on yleensä sidoksissa seuraavan tavun laatuun siten, että vahva aste esiintyy avotavun edellä ja heikko aste umpitavun edellä. Tästä yleisperiaatteesta on kuitenkin monia poikkeuksia.

Suorassa astevaihtelussa umpitavun edellä esiintyy poikkeuksellisesti vahva aste nominien illatiivissa (takkiin, emäntiin; vrt. yleisperiaatteen mukaiset takin, emännillä). Verbeillä taas esiintyy avotavun edellä heikko aste passiivin indikatiivin preesensissä sekä yksikön 2. persoonan imperatiivissa ja indikatiivin kieltomuodossa: annetaan, anna.

Myös käänteisen astevaihtelun sanat esiintyvät monissa muodoissa astevaihtelun yleisperiaatteen vastaisessa asussa. Tällaisia ovat mm. tuote-tyypin nominit ja supistumaverbit, joissa vahva aste voi esiintyä pitkävokaalisen umpitavun edellä, esim. tuotteen, tuotteissa, hyppään.

Monitavuisten kvantitatiiviseen astevaihteluun osallistuvien nominien vartalo voi olla heikkoasteinen avotavun edellä monikon genetiivissä, partitiivissa, essiivissä, illatiivissa ja komitatiivissa. Näillä muodoilla on yleensä myös vahva-asteinen variantti, joka noudattaa astevaihtelun yleisperiaatetta. (Esiintymiseltään yleisempi variantti on seuraavassa kursivoitu.)

Vahva aste Heikko aste
mansikoiden (~ mansikoitten)
navettojen navetoiden
ulappoja ulapoita
yksikköinä yksiköinä
mansikkoihin mansikoihin
otsikkoineen otsikoineen

Toisaalta astevaihtelu on luonteeltaan lähinnä morfologisehtoinen siinä, että possessiivisuffiksin edellä on vahva aste riippumatta siitä, sulkeeko suffiksi astevaihtelun alaisen tavun vai ei (tak.kin.ne, tak.ki.ni), ja että passiivin indikatiivin preesens on heikkoasteinen niin suoran kuin käänteisenkin astevaihtelun sanoissa (otetaan, hypätään).

Huom. 1. Lounaisissa murteissa esiintyy heikkoa astetta paitsi yleiskielen mukaisissa asemissa myös i-loppuiseen diftongiin päättyvän avotavun edellä, esim. annoi ’antoi’, flikoi ’tyttöjä’. Ilmiö on väistyvä. Yleiskielessä sitä edustavat mm. sellaiset kivettyneet (i)nen-nominit kuin iäinen ja hevonen (pro ikäinen, heponen).

Huom. 2. Astevaihtelun alaisissa sanoissa on myös johdoksia. Johdosta taivutettaessa voi johdoksen kantavartalossa esiintyä samanlaatuista vahvan ja heikon asteen vaihtelua kuin johdoksen kantasanassakin, esim. tieto : tiedon (vrt. tietä- : tiedän), nide : niteen (vrt. nito- : nidon), kudin : kutimen (vrt. kuto- : kudon), kuvitella : kuvittelen (vrt. kuvitta- : kuvitan). Toisaalta on sellaisia monitavuisia johdostyyppejä, joissa johdoksen kantavartalo ei osallistu astevaihteluun, vaikka johdoksen taivuttaminen tuottaakin avo- ja umpitavun vaihtelua ja kyseinen kantasana omassa taivutuksessaan osallistuu astevaihteluun, esim. ko.di.ton : ko.dit.to.man (vrt. ko.ti : ko.din), sa.tut.taa : sa.tu.tan (vrt. sat.tu.a : sa.tun), tyt.tö.nen : tyt.tös.tä (vrt. tyt.tö : ty.tös.tä), i.sän.nöi.dä : i.sän.nöin (vrt. i.sän.tä : i.sän.nän).

.

§ 44 Astevaihtelun ulkopuolelle jääviä sanoja

Astevaihtelun ulkopuolelle jää erilaisia tapausryhmiä. Ensinnäkin niissä on kaksitavuisia sanoja, joissa on yksinäisklusiili vokaalien välissä. Nämä ovat yleensä nuorta sanastoa: lainasanoja, uudissanoja, slangi- tai deskriptiivisanoja tai nimiä.

k:n astevaihtelun ulkopuolisia sanoja

huki ’vuoro’, laku, leka, muki, naku, nuuka, paku ’pakettiauto’, säkä ’hyvä onni’; eka, toka, vika ’viimeinen’ | Nimiä: Aki, Riku, Veka, Jyrki, Marko, Jouko

p:n astevaihtelun ulkopuolisia sanoja

hoopo, mopo, nipo, opo, pipi, pupu, pöpö, söpö, tipu, töpö | Nimiä ja lyhenteitä: Sirpa, Virpi, Tupu, Supo, tupo, Upo, Alepa

t:n astevaihtelun ulkopuolisia sanoja

auto, peti, pirtu, toti, paraati, (puhutussa kielessä:) äiti (: äitin), täti, setä | Nimiä: Heta, Ilta, Outi, Satu (: Satun ~ Sadun), Arto, Ahti (: Ahdin ~ Ahtin), Aarre (: Aarren), Eetu, Malta, Nato

Astevaihteluttomuus on yleistymässä myös joihinkin tällaisten hahmoisiin mutta vanhempiin, alkuaan astevaihtelullisiin sanoihin. Tätä edustavat esim. seuraavat häkä– ja täky-sanojen genetiivimuodot: Pakokaasuissa on häkän lisäksi muita myrkyllisiä aineita, – – (E); täkyn sisään menevä lanka (E).

Yhtymä hk on yleensä astevaihtelun ulkopuolella, mutta joissakin sanoissa esiintyy vaihtelua hk : h joko säännöllisesti (pyyhe : pyyhkee-, pyyhin : pyyhkime-, uhata) tai vaihtelemattomuuden ohella (nahka : nahan ~ nahkan; vihko, uhka, vihkiä, lohkoa).

Astevaihteluttomuus on yleisempää yksinäisklusiilin sisältävissä kuin geminaatallisissa sanoissa. Geminaattaklusiilien noudattama kvantitatiivinen astevaihtelu onkin sillä tavalla produktiivinen ilmiö, että myös uudet laina- ja muut sanat yleensä noudattavat sitä, esim. bitti : bitin, Nykki : Nykissä ’New Yorkissa’.

Huom. Astevaihtelun ulkopuolelle voivat jäädä ts-yhtymää vastaava vaihtelematon tt-geminaatta osassa hämäläis- ja pohjalaismurteita ja muussakin puhutussa kielessä (mettässä, viittin), vieraskieliset geminaattaklusiililliset erisnimet ja sitaattilainat (Olivettin, Mississippissä, (cafe) latten), jotkin slangin erisnimet (Stokkan, Bottalle, Skattalla) sekä länsimurteissa geminaattaklusiililliset erisnimet (Sakken, Reettalle). Suuressa osassa hämäläismurteita myös yhtymä ŋk on vanhastaan ollut astevaihtelun ulkopuolella, esim. kaupuŋkilla, Helsiŋkisä.

.

Mai jos sunt două linkuri spre două tabele mai complicate dar mai moderne.

Nominien astevaihtelu eli konsonanttivaihtelu

Verbien astevaihtelu eli konsonanttivaihtelu

.

.

Gradația consonantică în Finlandeză

– adevarata poveste

Acum că ai crescut mare, HyväYstävä, a sosit momentul să afli adevărul crud despre așa-zisa gradație consonantică. Cred că ai observat că toate cele scrise mai sus sunt schematice și unele chiar se bat cap în cap. Le lipsește o unitate de vederi, pentru că fiecare autor a făcut cum a crezut de cuviință. Până acum, ți s-a spus că e bine să faci așa, fără să ți se explice de ce să faci așa, trebuia învățat totul pe de rost; aici ai toate explicațiile neceare, ca să poți înțelege fenomenul.

Există o mulțime de informații disponibile cu privire la gradația consonantică în limba finlandeză (în finlandeză: astevaihtelu), dar sunt în mare parte incomplete și chiar, parțial, incorecte. Un motiv este faptul că cele mai multe prezentări nu disting istoria fenomenului de natura sa în finlandeză modernă. Mai mult decât atât, convențiile ortografice pot fi înșelătoare; contrar afirmațiilor pe scară largă, ortografia finlandeză nu este pur fonemică, așa cum este descris în pagina mea finlandeză Onko Suomen kirjoitusjärjestelmä ihanteellinen?

Acest articol se concentrează pe gradația consonantică în finlandeză modernă, cea mai mare parte în finlandeza standard. Istoria ei este interesantă, dar este ușor să fim induși în eroare dacă analizăm prezentul prin trecutul istoric.

Definiția de bază

Gradația consonantică este un anumit tip de variație de formă a cuvântului, între alternativa numite gradul tare și gradul slab care implică și un stop (pe un sunet/o literă kp, sau t, sau foarte rar g sau b) care indică gradul tare. Gradul slab apare mai ales la începutul unei silabe închise (de exemplu, o silabă se termină cu o consoană, silaba terminată în vocală fiind o silabă deschisă). Gradația are loc doar în interiorul cuvântului, după o consoană sonoră.

De exemplu, cuvântul finlandez kuppi (cană) se termină cu o silabă deschisă, iar consoana dublă pp reprezintă gradul tare. Când sufixul pluralului t este anexat, consoana dublă pp este înlocuită cu consoana simplă p, devenind kupit.

Rețineți că, în finlandeză, diferența dintre pp și p nu este doar ortografică. O consoană dublă este pronunțată în mod clar mai mult decât o singură consoană. Se numește consoană dublă prin convenție; de fapt, în pronunție este pronunțată ceva mai apăsat (vezi mai jos) iar în scris dă posibilitatea despărțirii convenabile în silabe. Convențional, se spune că, în silabă, există o limită între cele două consoane duble, așa cum reflectă și normele de despărțire în silabe: despărțire în silabe recomandată este kup-pi.

Românul nu este obișnuit cu pronunțarea vocalelor sau consoanelor duble. Puține, câte sunt în limba română, trec neobservate. Chiar dacă mai vorbește și o altă limbă străina în care sunt consoane sau vocale duble, precum italiana,  pronunția lor nu ajută la pronunția finlandeză. (Aici italienii din Finlanda greșesc mereu.)

Dacă în cuvântul taamma – mai încolo, accentul cade pe à lungind vocala, cu „accentul” pe mm-uri e mai dificil. Știm că doar vocalele se accentuează, nu și consoanele.

Consoanele duble se pronunță mai apăsat, sau dacă vrei, mai lung, dar nu prea apăsat și nici prea lung! Jukka Korpela i-a găsit un nume: STOP După taa urci ușor pe m stai un pic pe el, STOP, dar nu prea mult și cobori pe a.

Greșită este pronunția simplă, românească, „táma” precum greșită este și pronunția exagerată „tá-ám-ma”.

O regulă de aur este „nu simplunici dubluci o dată șjumătate!” Deci aproape dublu ‚a’ și aproape dublu ‚m’ adică taamma. Pentru jumătatea de sunet, ai în minte copil la plural nearticulat, copii cu pronunția corectă copii.

Există excepții de la regula că gradul slab apare la începutul unei silabe închise. De exemplu, forma cuvântului kuppiin se încheie cu o silabă închisă, dar are grad tare. Există chiar și contradicții aparente, cum ar fi tiede tieteen, unde gradul slab pare să apară în fața unei silabe deschise (deși în realitate, tiede în mod normal se încheie, în pronunție, cu o consoană asimilată) și gradul slab apare înaintea unei silabe închise. În acestă pagină, nu vom discuta detaliat despre gradul tare sau despre cel slab. Aici considerăm doar diferitele tipuri de gradație.

Gradație cantitativă și calitativă

Multe prezentări, inclusiv cele din Iso suomen kielioppi, o gramatică descriptivă extinsă a limbii finlandeze, dar absolut nesistematică, afirmă că gradația este modificarea STOPURILOR. Acest lucru nu este corect. Gradația consonantică constă din două fenomene:

  • gradația cantitativă: gradul tare are un STOP lung (notat în scris prin dublarea consoanei), iar gradul slab are un STOP scurt corespunzător, de exemplu,  soppasopat
  • gradația calitativă: gradul tare are un STOP scurt, iar în gradul slab consoana a) se schimbă cu o altă consoană, b) primește alături o altă consoană, sau c) nu mai primește nimic, de exemplu,  sopasovat; pelto : pellon; haku : haun

În gradația calitativă, gradul slab are un STOP numai la modificarea td. De altfel, această modificare apare numai în finlandeza standard ca urmare a unei soluții artificiale cu o istorie curioasă. Practic, niciun dialect nu are d (sau orice alt STOP) ca o consoană în gradul slab. (Acest obicei al finlandezei standard, deși inițial artificial și literar, a devenit totuși răspândit în limba vorbit modernă.)

Note cu privire la gradație cantitativă

Gradația cantitativă este relativ simplă. Utilizează în paralel gradul slab vs gradul tare, abaterile de la principiul simplu descris mai sus pot fi rezumate după cum urmează:

  • De fapt, numele străine nu participă la gradație, de exemplu, GiuseppeGiuseppen. Cu toate acestea, în astfel de cuvinte, gradație poate să apară în pronunție. (Rețineți că finlandezii, în general, pronunță o dublă consoană, chiar și în numele străine în cazul în care limba originală se pronunță doar o scurtă consoană. De ex. Sóffia Lórren) Mai mult, adaptarea unui nume străin de multe ori incepe cu adaptarea la gradație, de exemplu, AnetteAneten (deși se întrebuințează și Anetten).
  • Unele substantive proprii informale sunt, de asemenea, exceptate de la gradație, de exemplu, BottaBottan. În multe dialecte de vest, aceasta se extinde și la prenume finlandeze, de exemplu ReettaReettan.
  • În cuvinte de origine străină care se încheie cu un STOP, formele flexionare au adesea o consoană lungă, deși de multe ori doar o singură literă este scrisă, de exemplu Internet : Internetiä [pronunțat: Internettiä],  poppopia [poppia]. Astfel de cuvinte sunt cel mai bine descrise, astfel încât cuvântul se termină, de fapt, cu un STOP lung, dublu (în funcție de gradare) și în i, de exemplu, Internetti sau  poppi (care de fapt există, deși nu este acceptat în uzul literar), dar la nominativ singular, la sfârșitul cuvântului, acesta este scurtat.
  • O consoană lungă sonoră (care apare numai în neologisme, sau în argou) este uneori supusă gradației, în special în verbe, de exemplu, lobbaan lobataloggaan logata și (discutabil) biddaanbidata. Cu toate acestea, forme care par să rezulte din aceste fenomene pot fi, de fapt, doar din două paradigme diferite, cum ar fi doggi : doggin și dogidogin, care sunt două forme alternative ale unei neologism.

Forme de gradație calitativă

În următorul tabel sumar, următoarele notații sunt utilizate în a doua coloană care indică gradul slab:

  • două puncte (:) indică faptul că consoana precedentă se pronunță lung și se dublează în scris
  • linioara (-) indică faptul că nu se adaugă nimic, niciun sunet, deși poate să apară o limită între silabe (variabilă și discutabilă); în scris, un apostrof (‘) este folosit în unele situații, între două vocale care aparțin de silabe diferite.

Forme de gradație calitativă

Tare

Slab

Situația

Exemple la genitiv

Notă

t

d

de obicei katu: kadun în finlandeza standard

:

după l, n, r pelto: pellon

p

v

de obicei lupa: luvan în finlandeză v este aproximant

:

după m sampo: sammon

k

de obicei haku: haun

v

între doi u sau doi y puku: puvun

j

între h / l / r și e / i kulkea: kuljen – (kulen) în dialecte

g

după n lanka: langan ng pronunțat ca [ŋŋ]

Fenomene speciale în gradația calitativă

  • În finlandeza standard, pentru t, gradul slab este d (face excepția după l, n, r), dar, practic, toate dialectele au și altceva, cum ar fi r, l, v, -, ð.Acest lucru este adesea reflectat în vorbire, altfel fonetic decât în finlandeza standard. Din acest punct de vedere, slangul urban urmează adesea finlandeza standard, dar îl poate omite pe d din câteva cuvinte comune, cum ar fi yhenlähet (standard: yhdenlähdet).
  • Pentru k, în cazul în care în gradul slab se omite consoana dintre vocale, în cele mai multe situații, nu mai apare nicio altă consoană în loc, cu excepția posibilă după i sau u, dar acolo poate fi și o limită între silabe. Exemple:
    • haku : haun, de obicei, nu e nicio limită între silabe, adică au este un diftong
    • häkä : hään, de obicei, nu e nicio limită între silabe, respectiv ää este o vocală lungă, dar limbajul mai vechi poate folosi ortografia  hä’än, implicând o limită între silabe
    • hakea : haen, oficial cu o limită între silabe, deoarece ae nu este considerat ca diftong în finlandeză, dar, în practică limita este slabă, sau deloc
    • vaaka : vaa’an, sigur cu o limită între silabe și fără nici o consoană la limita; apostroful este doar ortografic
    • kaiku : kaiun, sigur cu o limită între silabe, dar de multe ori cu sunet j intercalat (kaijun, posibil chiar mai lung: kaijjun), deși ortografia nu arată acest lucru; acest lucru este obișnuit atunci când k este precedat de un diftong se termină cu i
    • kaukana : kauas, sigur cu o limită între silabe, dar, de obicei, cu un fel de v (finlandez!) (kauvas sau chiar kauvvan), acest lucru este comun atunci când k este precedat de un diftong se termină cu u; aici avem, de exemplu, dialectul savvonez

Astfel, în pronunție, gradul slab al lui k poate fi v sau j chiar și atunci când nu apare nicio consoană

  • În combinație vocala + i + k, partea ik alternează cu j, ca în cuvintele: poikapojan,  aika : ajan. Din punct de vedere tehnic, precum și istoric, acest lucru poate fi descris ca o gradație consonantică k : – însoțită de schimbarea i > j înaintea ei, dar poate că este mai descriptiv să spunem că este o gradație ik : j atunci când i este al doilea component al unui diftong.
  • Gradația care apare în scris ca nk : ng, devine în limba vorbită ŋk : ŋŋ. Astfel, suntem în situația în care, fonetic, k este omis și consoana precedentă se prelungește.

Excepții

Un STOP scurt nu suferă gradația în cuvinte din următoarele categorii:

  • cele mai multe cuvinte cu combinația hk, de exemplu,  lahkolahkon, deși unele cuvinte au, întotdeauna,  gradație (uhkaanuhata) sau, în unele forme de limbaj  (vihkovihon sau vihkon); rețineți că acest lucru nu este de fapt o excepție de la regula generală, deoarece h-ul finlandez este surd înainte de k; mai degrabă, este o excepție ca k să sufere gradația, în unele cuvinte, după h
  • numele străine, de exemplu, Cato : Caton (cu excepția unor nume adaptat în finlandeză, de exemplu, RiikaRiian, numele finlandez pentru Riga)
  • cele mai multe dintre relativ noile neologisme, de exemplu, autoauton
  • multe prenume finlandeze, de exemplu, MikaMikan
  • cele mai multe acronime (cuvinte create prin abrevierea unei expresii), de exemplu, Supo : Supon (abreviere  pentru suojelupoliisi)
  • multe cuvinte care sunt creații mai mult sau mai puțin artificiale, mai degrabă decât derivații sistematice, mai ales cuvinte de argou, cuvinte folosite de copii, ca și cuvinte descriptive, de exemplu, pupu :pupun
  • în limbaj modern, unele mai puțin frecvent utilizate, cuvinte vechi, cum ar fi helpihelpin (deși vechiul  helven pot fi considerat ca fiind mai corect), precum și unele alte cuvinte, cum ar fi  äitiäitin (deși äidin este încă forma corectă).

Gradația directă vs. gradația inversă

Unele prezentări, inclusiv Iso suomen kielioppi, fac distincție între gradația directă (suora astevaihtelu) și gradația inversă (käänteinen astevaihtelu). Numim gradație directă, în cazul în care forma de bază a cuvântului are gradul tare, în caz contrar, o numim inversă. De exemplu, hyppiähypin are gradație directă, hypätähyppään are o gradație inversă.

Aceste concepte sunt, în mare parte, confuze. Ele depind de ceea ce se numește forma de bază a cuvântului (forma cu care-l găsim în dicționare), care este mai mult sau mai puțin arbitrară și, mai degrabă, o chestiune de gramatică teoretică, decât de limbă. Pentru substantive, este firesc să considerăm nominativul singular ca formă de bază, deoarece, în finlandeză, nu are nicio desineneță de caz. Pentru verbe, infinitivul este, de obicei, considerat ca fiind forma de bază, deși nu este cu adevărat de bază: infinitivul are întotdeauna un sufix, iar unele cuvinte nici măcar nu au infinitiv, în dicționare le găsim cu forma de bază la persoana a 3-a singular (ei, inhottaa, janottaa, kammottaa, nälättää jne.).  Unele dicționare mai vechi foloseau în locul infinitivului, ca forma de bază, persoana 1-a singular; din punct de vedere logic, persoana 3-a singular ar fi mai potrivită, deoarece există pentru toate verbele și este, de obicei, cea mai comună formă.

Cu toate acestea, oricum am defini-o, forma de bază nu are nici un rol special în gradație. Ea are un grad tare sau un grad slab pe aceleași principii ca și celelalte forme. Distincția între gradația directă și cea inversă este, probabil, utilă doar în utilizarea practică a dicționarelor, dar și chiar acest lucru este discutabil.

Dicționarele finlandeze indică, de obicei, cu un asterisc prezența gradației cuvântului, după cum urmează:

aikoa 1 *

Aici cifra exponent (1) se referă la clasa de inflectare, după cum sunt numerotate în dicționar, iar asteriscul (*) indică faptul că suferă o gradație consonantică la inflectarea cuvântului. Deci, cum poți ști daca forma de bază are grad slab sau tare, adică dacă k alternează cu kk sau dispare? Ai putea crede că ai nevoie să știi dacă gradația este directă sau inversă. Dar dicționarele nu-ți spun asta! De exemplu,  Nykysuomen sanakirja nu indică tipul specific de gradare la toate, iar Suomen kielen perussanakirja indică pur și simplu printr-o literă care identifică tipul.

În practică, putem afla tipul de gradare din cuvântul în sine. Forma cuvântului aikoa are k la începutul unei silabe deschise, așa că este în gradul tare; prin urmare, k se pierde în scris, când trecem în gradul moale, de exemplu, aion (deși în pronunție putem auzi un j, după cum s-a menționat mai sus).

Singura problemă majoră este cu cuvintele care se termină în e. Cu toate acestea, pentru ele, informațiile asupra categoriei de inflectare rezolvă problema. Trebuie doar să știi că pentru cuvinte cu inflectaree de tipul HameHämeen (diferit de cele mai putin frecvente de tipul nallenallen), formă de bază este considertă ca fiind terminată în consoană, deci are gradul slab, de exemplu, tiedetieteen.

Apud Consonant gradation in Finnish – the true story

Link spre pagina lui Jukka Korpela

.

.

Vahvan ja heikon asteen esiintyminen

.

Linkurile duc la Iso suomen kielioppi.

.

Astevaihtelun pääsääntö on, että yleensä on avotavun alussa vahva, umpitavun alussa taas heikko aste. Esim. lato, latoa, latona, latoja, latoina : ladon, ladot, ladossa, ladolta, ladoista; pusertaa, pusertanut, pusertanee : puserran, puserrettu; hakkaa, hakkaava : hakannut, hakat­tu, hakannee, hakatkoon.

Tämä sääntö on kielen varhaisemmassa kehitysvaiheessa ollut (pai­nollisen tavun jäljessä) poikkeukseton, mutta nykykieli poikkeaa siitä seuraavissa kohdissa.

Umpitavun alussa on vahva aste:

1) Pitkän vokaalin tai supistumadiftongin edellä, esim. (lato : ladon : ) latoon; (seiväs: seipäänä : ) seipään, seipäästä, seipäillä; (lähde : lähtee­nä : ) lähteessä, lähteissä; (korkea : ) korkeissa; (honka : hongan : ) honkaan, honkain; (hakkaava : hakannut : ) hakkaan, hakkaatte. Selitys on se, että tavu on näissä tapauksissa aikaisemmin ollut avoin, esim. latoon < latohon, honkain < honka-en.

2) Omistusliitettä edeltävässä tavussa, esim. hänen tai heidän mat­tonsa, tupamme, kenkämme, äitinne, hänen omaisuutensa; hänen näh­tensä (vrt. nähden).

3) Tavallisesti –is-vartaloisissa nomineissaja verbeissä, esim. (valkoi­nen, valkoisen : ) valkoista, valkoisten; (henkinen, henkiset : ) henkistä; (vapisen : ) vapista, vapiskoon; (julkaisen : ) julkaista, julkaissut. Tästä säännöstä on kuitenkin poikkeuksia, esim. rankaisen : rangaista; halkai­sen : halkaista tai halaista.

Avotavun alussa on heikko aste:

1) Jos tavu esiintyy seuraavan tavun astevaihtelun vaikutuksesta toisissa muodoissa avonaisena, toisissa umpinaisena, esim. (apu : ) avuttoman: avuton; (henki : ) hengettären : hengetär, odottaa : odotan; (kutoa : ) kudottiin : kudotaan. Selitys tähän heikkoasteisuuteen on se, että vahvan asteen geminaattaa on alkuaan vastannut heikossa asteessa lyhyempi geminaatta, joka sitten on lyhentynyt yksinäiskonsonantiksi. Geminaatan heikkoasteinen vastinekin on siis sulkenut tavun. Samasta syystä on heikko aste sellaisissakin verbinmuodoissa kuin hakata ( : hakkaa), maata ( : makasin), pudota ( : putoaa), luvata ( : lupaan), joissa kolmannen tavun alussa oleva t on tt:n heikkoasteinen vastine (ks. seur. kohtaa 3).

2) Nelitavuisissa monikon partitiivi- ja genetiivimuodoissa i-loppuisen diftongin edellä, esim. (harakka : ) harakoita, harakoiden; (asunto : ) asunnoita, asunnoiden; (ulappa : ) ulapoita, ulapoiden; (kaupunki : ) kaupungeita, kaupungeiden.

Tämäntyyppisten sanojen monikon essiivissä, illatiivissa ja komita­tiivissa pidettiin heikkoasteisuutta aikaisemmin virheenä, mutta ny­kyään hyväksytään vahvan asteen rinnalla heikkokin aste. Esim. harak­koina ‘” harakoina, harakkoihin ‘” harakoihin, harakkoineen ‘” hara­koineen. Heikkoasteiset muodot ovat tavallisia etenkin niissä sanoissa, joissa vaihtelu koskee klcta. Sen sijaan vahva-asteiset ovat vallitsevia sellaisissa kuin asuntoina, kaupunkeineen, johdettuihin. Jos on epä­varma jostakin essiivi-, illatiivi- tai komitatiivitapauksesta, on parasta valita vahva-asteinen muoto, sillä se on aina oikea.

3) Myös ns. jäännöslopukkeeseen (ks. s. 21) päättyyän tavun alussa on heikko aste, esim. (takeen : ) tae’, (lähteen : ) lähde’, (kupeet : ) kuve’, (antava : ) anna’, syödä’. Tämä johtuu siitä, että jäännöslopukkeen paikalla on aiemmin ollut konsonantti. Nykyäänkin tällainen tavu on ääntämyksessä umpinainen konsonanttialkuisen sanan edellä: anna tänne ääntyy annat tänne.

Avotavu

Avotavu on vokaaliin päättyvä tavu, esim. talo, aueta

(Tavu kielen rakenneyksikkönä ja suomen tavutyyppejä) Vrt. umpitavu.

Umpitavu

Umpitavu on konsonanttiin päättyvä tavu, esim. jal-ka, u-ros, verstas

(Tavu kielen rakenneyksikkönä ja suomen tavutyyppejä). Vrt. avotavu.

.

Înainte de a trece mai departe, amintesc aici convenția simbolurilor marcate cu majusculă:

C konsonantti
V vokaali
A väljä vokaali, a tai ä
U suppea pyöreä vokaali, u tai y
O puoliväljä pyöreä vokaali, o tai ö

.

§ 11 Tavu kielen rakenneyksikkönä ja suomen tavutyyppejä

.

Tavu on kielen rytmiyksikkö, joka koostuu yhdestä tai useammasta foneemista. Sanavartalot ja sananmuodot puolestaan koostuvat yhdestä tai useammasta tavusta.

Tavun pakollisena osana on lyhyt tai pitkä vokaali tai diftongi. Tavun alussa ja lopussa voi lisäksi olla konsonantteja. Tavun pakollinen ydinosa on siis tyypillisesti sonorisempi kuin sen laidat.

Kaikki suomen vokaalit voivat muodostaa tavun yksinäänkin, mutta yleisimmin tavun muodostaa konsonantin ja vokaalin (CV) tai konsonantin, vokaalin ja konsonantin jono (CVC). Tavunrajaa merkitään seuraavissa esimerkeissä pisteellä.

et.si.ä | yk.si.ö | kiel.si | mi.ni.ää | port.ti | yrt.ti | kaar.tui | jää.dään | äi.ti

Suomen tavutyypit esitetään asetelmassa 3. Vieras- ja slangisanoissa esiintyy muunkinlaisia tavuja (» asetelma 4); niissä voi niin sanan alussa kuin toisen tai kolmannenkin tavun alussa olla konsonanttiyhtymä, esim. (s)tr, (s)pr, (s)pl, (s)kr tai (s)kl (Konsonantit sanan rakenteessa); (Tavunrajaiset konsonanttiyhtymät)

Asetelma 3: Suomen tavutyypit

Tavutyyppi

Esimerkkisanoja

1. tavu

2. tavu

3. tavu

CV

ja.na

ja.na

he.del.

ka.to.si

CVC

kas.ku

ras.kas

naa.pu.rus.to

kas.vit

naa.pu.rit

CVCC

myrs.ky

e.vers.ti

ka.ta.falk.ki

CVV

täi

e.päi.ly

e.lik.sii.ri

(vei)

an.taa

naa.pu.rei.ta

CVVC

puus.to

ko.keil.la (V)

a.va.ruus

puis.ta

ko.keil.la (N)

a.va.ruut.ta

V

a.pu

säi.e

e.li.ö

ai.ko.a

VC

äs.ken

kau.an

a.pe.us

VCC

irs.tas

(a.ort.ta)

(va.ri.ant.ti)

VV

uo.ma

kau.aa

vih.re.ää

VVC

aat.to

(ha.uis.ta)

ta.lo.aan

(yöt)

Tavultaan lihavoidut tapaukset edustavat taivutusmuototyyppiä, jossa kyseisenlainen jälkitavu on yleinen, suluissa olevat puolestaan sana-asemassaan harvinaista tavutyyppiä.

Asetelma 4: Vierassanoissa esiintyviä tavutyyppejä

Tavutyyppi

Esimerkkisanoja

1. tavu

2. tavu

3. tavu

CCV

pro.sent.ti

eks.tra

ka.tas.tro.fi

CCVC

tren.di

abs.trak.ti

CCVCC

fluns.sa

CCVV

klaa.va

hams.traa.ja

de.mons.traa.ti.o

CCVVC

kraat.te.ri

mais.traat.ti

or.kes.troin.ti

sCCVC

stres.si

sCCVCC

spriŋk.le.ri

Vokaaliin päättyvä tavu on avotavu, ja konsonanttiin päättyvä tavu on umpitavu.

Avotavuja: a.su | ke.hu | myy.rä | säi.li.ö

Umpitavuja: ap.pi | käs.kyt | alt.ta.ri | nuot.taa | peit.tees.sä

Avotavu, joka on tyyppiä V tai CV, on lyhyt tavu. Lyhyen tavun ytimen muodostaa siis lyhyt vokaali. Pitkiä tavuja ovat kaikki umpitavut sekä ne tavut, joiden lopussa on pitkä vokaali tai diftongi.

Lyhyitä tavuja: a.su | ke.hu | myy. | säi.li.ö

Pitkiä tavuja: ap.pi | käs.kyt | alt.ta.ri | nuot.taa | peit.tees.sä | huo.no | tie

Huom. Jono VV tarkoittaa diftongia tai pitkää vokaalia, jono CC kahden konsonantin yhtymää tai geminaattaa (asetelmissa 3 ja 4 kuitenkin vain kahden eri konsonantin yhtymää).

.

.

§ 90 Päätteiden vaihtelusta

.

Monitavuisten nominien monikon genetiivi ja partitiivi muodostetaan pitkälti samojen periaatteiden mukaisesti. Konsonanttialkuiset päätteet ‑den ja ‑tA liittyvät tietynrakenteisiin vartaloihin, konsonantittomat variantit ‑en ja ‑A taas toisenlaisiin. Joissakin sanatyypeissä on myös vaihtelua varianttien ‑den ~ ‑en ja ‑tA ~ ‑A kesken. Nämäkin vaihtelutyypit ovat genetiivissä ja partitiivissa osittain samat.

Monitavuisten A-loppuisten nominien monikon genetiivin ja partitiivin päätevarianttien valinta riippuu useista tekijöistä. Genetiivissä en-päätteen ja partitiivissa A-päätteen saavat adjektiivit sekä useimmat mA– ja vA-loppuiset substantiivit, joissa vartalon loppu‑A jää pois monikon i:n edellä.

(a)

ahkera : ahkerien, ahkeria | ihana : ihanien, ihania | kamala : kamalien, kamalia | valoisa : valoisien, valoisia | lihava : lihavien, lihavia | lohkeama : lohkeamien, lohkeamia | iskelmä : iskelmien, iskelmiä | orava : oravien, oravia

jA-loppuisten substantiivien monikon genetiivi on yleensä en-päätteinen ja partitiivi A-päätteinen (b). Päätteenä on kuitenkin -den tai -tA, kun jA-ainesta edeltää penultimassa aines Ci (virkailija) tai marginaalisesti VC (kampanja) tai diftongi ei (tai sanassa piraija diftongi ai) (c). Äännejono -Cijien tai -CijiA ei siis ole mahdollinen (*opiskelijien, *tekijiä, vrt. ryhmässä (b) i:n edellä O: navigoijien).

(b)

kaahaaja : kaahaajien, kaahaajia | opettaja : opettajien, opettajia | muuttuja : muuttujien, muuttujia | äänestäjä : äänestäjien, äänestäjiä | navigoija : navigoijien, navigoijia | kataja : katajien, katajia

(c)

virkailija : virkailijoiden, virkailijoita | tekijä : tekijöiden, tekijöitä | painija : painijoiden, painijoita | ratkaisija : ratkaisijoiden, ratkaisijoita | kampanja : kampanjoiden, kampanjoita | armeija : armeijoiden, armeijoita

Myös monien muiden A-loppuisten monitavuisten substantiivien monikkovartalossa on O ja niiden monikon genetiivissä pääte ‑en ja partitiivissa ‑A:

(d)

dilemma : dilemmojen, dilemmoja | planeetta : planeettojen, planeettoja | hajonta : hajontojen, hajontoja | panoraama : panoraamojen, panoraamoja | mekaniikka : mekaniikkojen, mekaniikkoja

Näistä poikkeavat kuitenkin sanat, joiden viimeinen tavu on lA, nA, rA tai (k)kA (paitsi iikkA-loppuiset): niillä on monikon genetiivissä ja partitiivissa myös tai ainoastaan ‑den ja ‑tA (Päätevaihtelun syitä ja päätteiden esiintymisyleisyys).

Monitavuisten O-vartaloisten substantiivien genetiivi on en– ja partitiivi A-päätteinen (e). mO‑, lO– ja rO-loppuisilla sekä kkO-loppuisilla on vaihtelua (Päätevaihtelun syitä ja päätteiden esiintymisyleisyys); (Lisää vaihtelutyypistä klassikoiden ~ klassikkojen)

(e)

mietintö : mietintöjen, mietintöjä | ylänkö : ylänköjen, ylänköjä | sisältö : sisältöjen, sisältöjä | lähetystö : lähetystöjen, lähetystöjä

Vokaaliyhtymään loppuvien monitavuisten nominien monikon genetiivissä on pääte ‑den ja partitiivissa ‑tA.

(f)

tärkeä : tärkeiden, tärkeitä | hopea : hopeiden, hopeita | idea : ideoiden, ideoita | komitea : komiteoiden, komiteoita | miniä : miniöiden, miniöitä | lattia : lattioiden, lattioita | teoria : teorioiden, teorioita | valtio : valtioiden, valtioita | saippua : saippuoiden, saippuoita

Kolmitavuiset i-loppuiset sanat, joiden penultimana on konsonanttiloppuinen pitkä tavu, taipuvat suurelta osin kaksitavuisten sanojen kuten lasi tapaan: monikon genetiivissä on pääte ‑en ja partitiivissa j:n jälkeinen ‑A (g) (vrt. Taivutus > Päätevaihtelun syitä ja päätteiden esiintymisyleisyys)

(g)

kaupunki : kaupunkien, kaupunkeja | paketti : pakettien, paketteja | turisti : turistien, turisteja

(h)

psykiatri : psykiatrien, psykiatreja | seminaari : seminaarien, seminaareja | vegetaari : vegetaarien, vegetaareja | miljonääri : miljonäärien, miljonäärejä | eliksiiri : eliksiirien, eliksiirejä | insinööri : insinöörien, insinöörejä | arkkitehtuuri : arkkitehtuurien, arkkitehtuureja | joviaali : joviaalien, joviaaleja | huligaani : huligaanien, huligaaneja

Myös kolmi- ja nelitavuiset si-loppuiset sanat taipuvat ensisijaisesti sanan lasi tavoin (päätevarianttien vaihtelua on esim. sanassa poliisi: poliiseja ~ poliiseita):

(i)

retiisi : retiisien, retiisejä | synteesi : synteesien, synteesejä | indeksi : indeksien, indeksejä | aprikoosi : aprikoosien, aprikooseja | kompromissi : kompromissien, kompromisseja

Monilla mi‑, ni‑, li-loppuisilla kolmitavuilla on vain yksi monikon genetiivin ja partitiivin muoto, esim. minimi : minimien, minimejä, toisilla taas enemmänkin vaihtelua, esim. albumi : albumien ~ albumeiden, albumeja ~ albumeita, jopa riippumatta penultiman pituudesta ( Taivutus > Nominintaivutus >)

Huom. Kolmitavuisissa stO-loppuisissa sanoissa esiintyy päätevaihtelua, mutta päätteet -en ja -A ovat tavallisempia, esim. varastojen ~ varastoiden, varastoja ~ varastoita, nelitavuisissa yksinomaisesti: parhaimmistojen.

.

Armonia vocalică – vokaalisointu

.

vokaalisointu ● armonia vocanlicăvokalharmoni

.

Poate că tot aici putem pomeni de armonia vocalică, vokaalisointu, pentru că vocalele finlandeze pot fi dispuse în trei grupe:

  • vocale anterioare: ä ö y
  • vocale posterioare: a o u
  • vocale neutre: e i

Regula armoniei vocalice prevede că în același cuvânt (simplu!) pot să fie doar vocale anterioare sau doar vocale posterioare.

Vocalele neutre e li i nu se supun acestei reguli și pot să apară fie în prezența vocalelor anterioare cât și a celor posterioare.Ca urmare, toate sufixele și particulele au forme paralele adecvate cuvintelor care conțin vocale anterioare aou, și pentru cele care conțin vocalele posterioare äöy.

.Diagrama armoniei vocalice - vokaalisointu.

desinența inesivlui -ssA (-ssa / -ssä): talossa kylässä
sufixul interogativului -kO (-ko / -kö): talossako? kylässäkö?
terminația participiului perfect pasiv -ttU (-ttu / -tty): annettu lähdetty
particula -hAn (-han/-hän): Mattihan sinähän

În ultimele două exemple se poate observa că vocalele e și i sunt neutrale respectând regula armoniei vocalice.

Însă atunci când e sau i sunt unicele vocale ale unui cuvânt, ele se comportă ca vocale anterioare adică țin de grupul ä, ö, y: ex. kieli: kieltä, kieliä; Helsingissäkö; terveis

Pe scurt:

a, o, u

+

ä, ö, y

niciodată

a, o, u

+

e, i

da

ä, ö, y

+

e, i

da

.

Câteva remarci și precizări în plus:

  1. a) la prima vedere se observă cum cuvintele compuse nu respectă armonia vocalică; de fapt ele o respectă pentru fiecare cuvânt în parte care intră în componența cuvântului compus. De ex.: työvuoropäällikkö, ajopäiväkirja (työ·vuoro·päällikkö, ajo·päivä·kirja);
  2. b) Regula armoniei vocalice se aplică strict cuvintelor neaoșe finlandeze;
  3. c) Neologismele se adaptează limbii finlandeze după alte reguli care nu respectă armonia vocalică. De ex.  curry, olympiadi, föönata etc.

Vierassanojen taivutuksessa pätevät seuraavat säännöt:

Yhdistämättömissä sanoissa, joissa on takavokaali a , o tai u ja sen jälkeen välivokaali e tai i, taivutusvokaali on a (esim. kuriositeettia )

Etenkin painoton y sanan lopussa voi jäädä vaille merkitystä, eli taivutuksessa käyvät yhtä hyvin a ja ä (esim. marttyyria , marttyyriä )

Mikäli sanassa on a , o tai u ja sen jälkeen ä tai ö , taivutusvokaali on ä (esim. atmosfääriä) în fapt, la origine, un cuvânt compus atmo+sferă.

.

1)

u

i

y

o

e

ö

a

ä

2)

pouta

pöytä

suoja

syöjä

kaura

käyrä

kulma

kylmä

hullu

hylly

suoda

syödä

3)

kulma

kylmä

kulma-a

kulm-i-a

kylmä-ä

kylm-i-ä

kulma-na

kulm-i-na

kylmä-nä

kylm-i-nä

kulma-ssa

kulm-i-ssa

kylmä-ssä

kylm-i-ssä

kulma-sta

kulm-i-sta

kylmä-stä

kylm-i-stä

kulma-lla

kulm-i-lla

kylmä-llä

kylm-i-llä

kulma-lta

kulm-i-lta

kylmä-ltä

kylm-i-ltä

kulma-ssa-ko-han

kylmä-ssä-kö-hän

kulm-i-ssa-ko-han

kylm-i-ssä-kö-hän

suoda

syödä

suo-vat

so-i-vat

syö-vät

sö-i-vät

suo-daan

syö-dään

so-isi-vat

sö-isi-vät

suo-nut

suo-tu

syö-nyt

syö-ty

suo-va

suo-ta-va

syö-vä

syö-tä-vä

suo-ta-isi-in-ko-han

syö-tä-isi-in-kö-hän

suo-ta-va-na-kaan

syö-tä-vä-nä-kään

.

Străinul învățăcel într-ale finlandezei are de ce să se mire când întâlnește cuvinte de genul „tällainen” considerându-l o greșeală de neiertat sau, cel puțin, o scăpare. Ei bine, nu e greșeală, nici scăpare. Am spus mai sus că regula se aplică cuvintelor finlandeze simple. Aici cuvântul în discuție a fost, la origine, cuvânt compus.

tällainen

Suomen kirjakielessä erityinen poikkeus vokaalisointuun on myös sana tällainen, joka vaikuttaa johdokselta mutta jonka alkuperäinen yhdyssanaolemus on osittain säilytetty (tämänlajinen > tänlainen > tällainen).

laji fel, gen, tip, categorie, varietate, specie

lajinen ● adverb: de fel; de felul lui; de acest fel; de acel fel

.

.

Alternanța vocalică

.

Când la rădăcina unui cuvânt se adaugă particula –i-, vocalele care se găsesc la sfârșitul rădăcinii se  schimbă. Particula –i– generează o alternanță vocalică când are următoarele funcții:

nume gramaticale

verbe

i– indică pluralul

i– desinența imperfectului

in este desinența superlativului (relativ)

isi– desinența condiționalului

Cazurile cele mai importante de alternanță vocalică sunt următoarele:

1)      Vocalele scurte -O, -U nu se schimbă în fața lui –i

.

talo

casă

talo+i+ssa

(plural)

în casă

höperö

nebun

höperö+in

(superlativ)

cel mai nebun

puhun

vorbesc

puhu+i+n

(imperfect)

eu vorbii

kysyn

întreb

kysy+isi+n

(condițional)

eu aș întreba

.

2) Vocalele lungi devin scurte

.

puu

copac

pu+i+ta

(plural)

copaci

vapaa

liber

vapa+in

(superlativ)

cel mai liber

jää

el rămâne

jä+i

(imperfect)

el rămase

palaa

el se întoarce

pala+isi

(condițional)

el s-ar întoarce

.

3) Din diftongii –ie, -uo, -yö prima vocală cade

.

tie

drum, cale

te+i+llä

(plural)

drumuri, căi

juo

el bea

jo+i

(imperfect)

el bău

s

el mănâncă

sö+isi

(condițional)

el ar mânca

.

4) În diftongii care se termină în –i acesta cade

.

ui

el înoată

u+i

(imperfect)

el înotă

voi

el poate

vo+isi

(condițional)

el ar putea

 

5) e scurt cade

.

lapselle

copilului

laps+i+lle

(plural)

copiilor

nuorena

de tânăr

nuor+impa+na

(superlativ)

de cei mai tineri

tulen

viu, vin

tul+i+n

(imperfect)

venii

menet

te duci

men+isi+t

(condițional)

te-ai duce

.

6) La plural și la superlativ –i scurt se schimb în –e dar cade la imperfect și la condițional

.

lasissa

în pahar

lase+i+ssa

(plural)

în pahare

kiltti

cuminte

kilte+in

(superlativ)

cel mai cuminte

etsimme

căutăm

ets+i+mme

(imperfect)

căutarăm

oppivat

ei învață

opp+isi+vat

(condițional)

ei ar învăța

.

7) –ä cade întotdeauna în afară de condițional

.

päivä

zi

päiv+i+nä

(plural)

în zilele

ikävä

plicticos

ikäv+in

(superlativ)

cel mai plicticos

kiittävät

ei mulțumesc

kiitt+i+vät

(imperfect)

ei mulțumiră

tietävät

ei știu

tietä+isi+vät

(condițional)

ei ar ști

.

8 )

a)      la pluralul și la imperfectul cuvintelor bisilabice –a se schimbă în –o dacă primele vocale ale cuvântului sunt i,  e sau a

kirja

carte

kirjo+i+ssa

(plural)

în cărți

herra

domn

herro+j+en

(plural)

domni

sataa

plouă

sato+i

(imperfect)

ploua

b)      dacă prima vocală e –u, –y sau –o atunci -a cade

kuuma

căldură

kuum+i+ssa

(plural)

în călduri

ostan

cumpăr

ost+i+n

(imperfect)

eu cumpărai

c)      la condițional –a rămâne, dar cade la superlativ

antaa

el dă

anta+isi

(condițional)

el ar da

vahva

tare

vahv+in

(superlativ)

cel mai tare

.

9) La substantivele tri- și plurisilabice –a se poate schimba în –o sau poate cădea

.

peruna

cartof

peruno+i+ta

(plural)

cartofi

sanoma

mesaj

sanom+i+a

(plural)

mesaje

.

10) -a cade la aproape toate pluralele adjectivelor tri- și plurisilabice ca și la imperfectul unor verbe

.

ihana

minunat

ihan+i+a

(plural)

minunați

matkustaa

el călătorește

matkust+i

(imperfect)

el călători

.

Introdus  / syötetty 31.1.2010

Actualizat / päivitetty  26.5.2010

Actualizat / päivitetty  11.7.2010

Actualizat / päivitetty  13.8.2010

Actualizat / päivitetty  22.9.2010

Actualizat / päivitetty  4.7.2011

Actualizat / päivitetty  26.3.2012

Actualizat / päivitetty  20.8.2012

Actualizat / päivitetty  30.3.2014

Actualizat / päivitetty  18.9.2014

Actualizat / päivitetty  13.1.2015

Actualizat / päivitetty  24.6.2015

Actualizat / päivitetty  31.1.2016

Actualizat / päivitetty  17.12.2016

 

.

.

à

Anunțuri

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: