Blogulblog's Blog

Ce nu se spune studenților la cursul de finlandeză

Ce nu se spune studenților la cursul de finlandeză

.

south-park-finnishImage published without permission. That’s generally permitted for non-profit or educational purposes.

.

Motto:  Jumala on siunannut runsaasti maatamme! ■ Gud har i rikligt mått välsignat vårt land!

.

18.1.2010

Oh, DragăPrietene, la cursul de finlandeză nu se spun multe, multe dintre aspectele de bază ale limbii; fără ele este extrem de dificil de înțeles adevărata față a finlandezei. Iată aici câteva spicuiri:

Voi, HyväYstävä, kielikurssilla jätetään sanomatta monta, monta perusasiaa; ilman sitä on tosi hankala ymmärtää tosiasioiden päälle. Tässä muutama poimintoa:

…că nu există doar cursuri de limbă unde să nu fie studiată și cultura poporului a cărui limbă se învață; foarte bine, asta ca să știi cu cine ai de-a face.

…că, on lottovoitto syntyä Suomessa ● a te naște în Finlanda este ca și cum ai câștiga la lotto lozul cel mare ■ det är en lottovinst att födas i Finland

…că, așa cum niciun muritor nu este scutit de păcatul originar, niciun străin nu este absolvit de păcatul capital de a nu se fi născut finlandez.

…că finlandezul nativ învață limba maternă încă din pântecul mamei unde, potrivit cercetărilor recente, fătul deosebește sunetele lungi de cele scurte, vocalele anterioare de cele posterioare, ș.a.m.d.! Pentru mulți străini cele două fenomene menționate mai sus sunt obstacole insurmontabile în învățarea limbii finlandeze.

… că limba finlandeză nu se învațănu se știe ci se simte, traducerile sunt un moft de ochii lumii și nu exprimă întru totul realitatea gândirii finlandeze. Finlandezul prelucrează datele cu toate simțurile. Întreabă un finez cum se scrie un cuvânt și-ai să vezi că mai întâi îl spune cu voce tare, ca să-l audă el însuși cum sună, după care îți spune cum se scrie.

20.1.2010

… că finlandezul este îndrăgostit de limba lui pe care îi place să o audă, să o asculte, să o soarbă încât, atunci când începe să vorbească unei audiențe, nu se mai poate opri; chiar dacă nu mai are nicio idee despre care să vorbească, lungește „dreptul la cuvânt” cu expletive de genul jajaniinsiis, totta ș.a.m.d. Englezii i-au zis tactica filibusterului. (Vezi fila Despre Expletive – Täytesanoista – Cuvinte de umplutură)

… că așa cum actuala ivrit (ebraica modernă vorbită în Israel) este reconstruită pe baza ebraicii antice și limba finlandeză este o limbă reconstruită pe baze istorice folosindu-se de rădăcinile moștenite.

…că, pentru un străin, studiul limbii finlandeze nu se termină niciodată. „Vorbește perfect finlandeza” este o formulare retorică și absurdă; nimeni nu vorbește perfect finlandeza, nici măcar finlandezii. Fiecare finez vorbește cât și cum a învățat de-acasă, eventual în dialect.

…că profesorii finlandezi care-i învață pe străini finlandeza nu au capacitatea să-și vadă limba și „din afară” ei fiind obișnuiți să o vadă exclusiv „dinăuntrul limbii” și privesc procesul de învățare doar din punctul de vedere al finlandezului cu presupunerea intuită că studentul știe deja despre ce se vorbește, cunoaște deja limba, eventual de acasă. Abstractizarea nefiind punctul forte în gândirea finlandezului, ei nu se pot transpune în pielea străinului, deci nu pot înțelege punctul de vedere al străinului care nu a avut niciun contact anterior cu limba. (Vezi fila Leipä on leipää!)

24.1.2010

… că piatra de încercare a finezei, nu este partitivul, un bau bau de care, după ce l-ai înțeles, nu te mai sperii. Nici vocabularul straniu, care nu se leagă nicăieri, cu răbdare și cu suficient efort nu mai este greu de reținut; în fond și alte limbi europene sau de aiurea au astfel de cuvinte greu de învățat. Greutatea reală constă în îmbinarea corectă a acestor cuvinte; îmbinările se fac după șabloane proprii care diferă de șabloanele gândirii în limba maternă. Și …

… că învățarea pe de rost a vocabularului finez nu ajută la nimic pentru că fiecare cuvânt se folosește într-o anume construcție, cel mai adesea inflectat, foarte rar în forma lui nativă, spre deosebire de engleză unde cuvintele pot fi înșirate cum ți se pare mai bine și tot se înțelege ceva.

… că atunci când străinul nu înțelege un politician, nu înseamnă că este vina lui că nu ar stăpâni suficient limba. Astfel de formulare precum „Itä-Suomen koulu on yksityinen koulu, jonka rahoitus tulee valtiolta” îl obligă pe străin să regândească fraza și în limba maternă. Rămâne să înțelelagă cum poate fi școala particulară dacă este finanțată de stat. Dar astea sunt finețurile realității fineze.

… că traducerile în și din limba finlandeză sunt transpuneri sau adaptări datorită lipsei noțiunilor echivalente. Nu de puține ori o noțiune finlandeză trebuie doar explicată în altă limbă sau chiar arătată pentru a fi înțeleasă. ‘traduttore, traditore’

… că doar 10 % din situații se încadrează în regulile gramaticii limbii fineze; restul de 90 % sunt excepții. Așa!

26.1.2010

…că limba finlandeză se bazează, în principal, pe două aspecte: definit și nedefinit (de ultimul ocupându-se partitivul)

…că toate acțiunile exprimate prin verb sunt finite, terminate, împlinite (fără urmare în prezent) sau nefinite, neterminate, neîmplinite (cu efect și urmare cel puțin în prezent). Ex.:

Olin Suomessa: (trecut, fără urmare în prezent) – eram în Finlanda (atunci când…; în paralel cu un alt eveniment).

Olen ollut Suomessa: (trecut cu continuare în prezent) – sunt (continui să fiu) în Finlanda (începând din …) (Olen ollut Suomessa 100 vuotta – sunt în Finlanda de 100 de ani) dar Olen ollut Suomessa vuonna 2000 – am fost în Finlanda în anul 2000 (dar am plecat, acum nu mai sunt; pentru evitarea ambiguității finlandezul ar zice: olen käynyt Suomessa vuonna 2000).

– Olen Suomessa, în limba vorbită ollaan Suomessa: (prezent, fără indicația de ce se întâmplă în viitor) – sunt acum, pentru moment în Finlanda (de unde îți scriu, vă telefonez).

– Tulen olemaan Suomessa (formă neagreată de grămăticii finlandezi, viitorul se exprimă corect cu prezentul!) Voi fi, probabil, cândva, într-un viitor apropiat sau îndepărtat în Finlanda.

– O situație intermediară o constituie scrisoarea când situația poate fi neîmplinită în momentul scrierii ei dar finită în momentul în care scrisoarea este citită. (Finețuri lingvistice cu care străinul de rând nu se prea întâlnește.)

…că verbul finlandez este prezentat simplist deși poate îmbrăca felurite forme în funcție de situație: mai întâi că verbul finlandez are cinci infinitive (în arabă sunt cincisprezece, asta așa, spre consolare). Că aspectele verbelor se împart în forme finite și nefinite. Că formele verbului derivă fie din rădăcina de grad tare, cu consoană (konsonanttivartalo), fie din cea de grad moale, fără consoană (vokaalivartalo). Că există o conjugare pozitivă și, în paralel, o conjugare negativă (cel mai adesea ignorată de străini!). Că există diatezele activă, pasivă și reflexivă, apoi verbele tranzitive, intranzitive, impersonale, auxiliare, continuative, descriptive, factitive, frecventative (iterative), cauzative, defective, privative, translative, deponente, performative, biaspectuale, regulate și neregulate, verbele regente, modale, momentane și onomatopoietice. În sfârșit, verbul de negație, verbele tari și cele slabe, verbele compuse, cele de mișcare și cele unipersonale completează, în mod fericit, tabloul. Lista de mai sus se completează cu: aikomusverbi, apuverbi, deskriptiivinen verbi, ei-faktiivinen verbi, ei-implikatiivinen verbi, eksistentiaalinen verbi, eksistentiaaliverbi, faktiivinen verbi, faktiiviverbi, finiittiverbi, finiittinen verbi, frekventatiivinen verbi, frekventatiivinen verbijohdos, verbi-idiomi, imitatiivinen verbijohdos, implikatiivinen verbi, inkoatiivinen verbi, intensionaalinen verbi, intransitiiviverbi, intransitiivinen, kausatiivinen verbi, kausatiiviverbi, kielteisesti implikatiivinen verbi, kognitiivinen verbi, konatiivinen verbi, konsessiivinen verbi, kontrafaktiivinen verbi, mentaalinen verbi, momentaaninen verbi, momentaaninen verbijohdos, nesessiiviverbi, rajaava verbi, nollapersoonaverbi,  rajahakuinen verbi, rajapakoinen verbi, resiprookkinen verbi, tiedontilaa ilmaisevat verbit, tilannetyyppinen verbi, transitiiviverbi, transitiivinen verbi, translatiivinen verbijohdos, tunneverbi, verbi-ilmaus, verbikantainen, verbiketju, verbilauseke, yhdysverbi, yksipersoonainen verbi.

Este de la sine înțeles să nu i se spună totul studentului încă din primele zile, ca să nu facă infarct, dar cândva, când s-a mai obișnuit cu idea în ce-a intrat, i se poate prezenta adevărul nud și crud ca să știe, măcar, ce-are de făcut pe viitor.

…că în finlandeză există un surprinzător contrast, pe de o parte finlandeza este o limbă cibernetico-matematică precisă, finlandezul având nevoie de multe nuanțe pentru a-și contura și completa mental tabloul dar este, pe de altă parte și plină de aproximații mergând pe principiul „se înțelege” (îngăduit exclusiv finlandezilor!).

…că principiul „citește așa cum scrii și scrie așa cum citești” nu se aplică decât teoretic pentru că în pronunțiile locale, dialectale sau de jargon, sunetele îmbracă cele mai neinteligibile forme iar de scris, fiecare scrie cuvintele cum crede.

31.1.2010, actualizat 15.2.2010

…că străinul trebuie să studieze finlandeza din surse de încredere, întrebatul în stânga și-n dreapta i-ar putea fi nefast pentru că, deși vorbitori nativi de finlandeză, finlandezii nu știu despre limba lor mare lucru (teoretic). În școală nu se mai predă deloc gramatică (sic!) sau teorie despre „limba maternă” fiind considerată inutilă și stresantă (oricum se uită!). Curat meșteșug de tâmpenie, vorba lui Creangă. Decizia se bazează pe faptul că nicăieri, nimeni nu vorbește limba maternă urmărind regulile gramaticale. Se consideră cam 10 % din populație ca suferind de dislexie (lukihäiriö, lukivaikeus), sunt cei care nu pot scrie și nici măcar citi cum se cade dar care nu sunt considerați analfabeți pentru că, monitorizați și îndrumați corespunzător reușesc să-și însușească materiile necesare promovării.

… că nici căutatul pe internet nu este întru totul recomandat. Textele finezilor pe internet sunt sub semnul întrebării fie datorită neglijenței în scris dar și, nu foarte rar, neștiinței. Nici românii nu sunt mai breji. Să luăm un exemplu un nume cu ortografie simplă, pe care oricine știe să-l scrie, să-l scriem intenționat greșit și să-l googlăm: Eminescu, un cuvânt a cărui scriere nu presupune variante sau interpretări. Eminesc – 23.100; Eminecu – 3.750; Eminscu – 1.680; Emiescu – 5.030; Emnescu – 559; Eminesu – 3710;Einescu – 420. Minescu nu caut pentru că este un nume de familie cunoscut. În total 38.249 de ortografieri greșite, pe care un necunoscător le poate lua drept bune. Crede-mă, HyväYstävä, că tot așa sunt și textele finlandeze. Când cauți un cuvânt finlandez ia-l și pune-l întâi pe Word să vezi măcar dacă nu cumva ți-l corectează dar, din păcate, și Word (fi.) e făcut tot de finlandezi așa că nu te mai mira de nimic. Wordin oikoluku saattaa huomauttaa joistakin yhteen kirjoitetuista muodoista, jotka ovat normien mukaan sallittuja tai jopa ainoita mahdollisia. Se ei siis ole erehtymätön, vaikka tunteekin tavallisimmat tapaukset. Jukka Korpelan kielenopas.doc 6.1.5. Tavallisia tapauksia

…că modelele de declinare ale numelor (denumire comună care cuprinde substantivul, adjectivul, adverbul, pronumele, numeralul și mai tot ce se declină) sunt în număr de 85 iar modelele de conjugare ale verbelor sunt 48 (considerând și cele 3 forme reflexive ale dialectelor estice). Străinul ar zice 85 de declinări (cu 15 cazuri la singular și 15 la plural = 30 de forme pentru același cuvânt; alte 15 cazuri pentru adverbe, diferite de primele 15) și 48 de conjugări pozitive și negative, la 7 persoane, 6 personale și una impersonală/pasivă, la toate modurile și timpurile, la modurile finite și nefinite considerând rădăcinile în grad moale și cele în grad tare. Henri Heinonen a calculat 284 de forme ale unui singur verb (32 de forme nominale, 126 de forme personale pozitive și 126 de forme personale negative) Hai că nu-i greu, totu-i să vrei.

…că substantivele grupei 21 au 7 terminații de genitiv plural: –iden, –itten, –ain, –oiden, –oitten, –hien, –hitten. Nu trebuie să le știi chiar pe toate, 5 – 6 sunt suficiente. Pentru un aperitiv omena: mon. gen.: omenienomenoiden, omenoitten, (omenojen); mon. part.:  omeniaomenoita, (omenoja); mon. ill.: omeniinomenoihin. De cuvântul compus lämminvarasto nici nu încerc să-l pomenesc; având două rădăcini: lämmi– și lämpi– are mai la toate cazurile câte două forme de singular și două de plural, doar genitivul plural are 9 forme, deci, în total aproape 70 de forme; și gâlceava savanților continuă!

3.2.2010

…că „Kotimaisten kielten tutkimuskeskuksen mukaan suomenkielessä on loputtomasti sanoja” (Lähdeviitteen saat Helsingin Sanomien arkiston artikkelista Eronen, Riitta. 1997. Ennätysten kieli. Helsingin Sanomat 15.4.1997 ja http://www.kotus.fi/index.phtml?s=2747). Fondul de cuvinte finlandeze este, deci, infinit. Orice combinație este posibilă chiar dacă este absurdă. Prin 2001 KOTUS anunța peste 35 de milioane de cuvinte fișate (incluzându-le și pe cele dialectale). Mereu vin altele noi, fie aduse de cercetători din scrierile vechi, fie sunt neologisme sau unele regionalisme abia descoperite. Considerând cuvintele compuse, denumirile geografice până la ultimul sătuc chinez, faptul că fiecare plantă sau fiecare gâză de pe lume are câte un nume finlandez, 35 de milioane de cuvinte nu sunt prea multe. Referitor la cuvintele compuse, un cibernetician a calculat că în fineză sunt peste 210.000.000 de combinații posibile si logice. Cine zicea că știe perfect finlandeză? (vezi fila Statistica vocabularului limbii finlandeze)

… că n-ar cunoaște finezii mai multe noțiuni decât există pe pământ și decât sunt cunoscute în restul lumii. Explicați o găsim din expresia dragă finezilor: rakkaalla lapsella on monta nimeä, că mai toate cuvintele care desemnează noțiuni de tot felul au cel puțin două rânduri de nume, un nume oficial, de dicționar, cel mai adesea nefolosit (probabil pentru uz de zile mari) și un nume, o „poreclă” de toată ziua care nu se găsește, obligatoriu, în dicționare. Este limbajul în care se subtitrează filmele, limbajul care se vorbește în jurul tău. Nu este vorba de sinonime, ci de un stil diferit! Vocabularul curent, colocvial, „de toată ziua”, nu se predă la cursuri. Dar de ce-i așa de bogat? Pentru că pentru foarte multe noțiuni finezii nu au nume! Se merge pe descriere și fiecare descrie cum i se pare. Nasturelui i se poate zice, după formă, rotunjorul, rotunjelul, ăl cu două găurele, ăl cu patru găurele, negrișorul (dacă e de la costum), albișorul (dacă este de la cămașă), după funcție, ăl de-ncheie haina, ăl de cade primul de la cămașă, ăl de se coase cu picioruș ș.a.m.d. Vezi „Poreclele lucrurilor”.

…că nu există doar o singură limbă finlandeză unică ci coexistă următoarele limbi (unele dintre cele menționate sunt sinonime): ammattikieli, ammattiryhmän erityiskieli, apukieli, arkikieli, dokumentaatiokieli, elekieli, enemmistökieli, erikoiskieli, hakukieli, hallintokieli, halventava kieli, helppo kieli, hengellinen kieli, hoivakieli, lastenkieli, ilmaisukieli, ilmekieli, kansalliskieli, kansankieli, kansliakieli, kapulakieli, katukieli, kehonkieli, keskustelukieli, kirjakieli, yleiskieli, kirkkokieli, komentokieli, koneenlähteinen kieli, konekieli, kontinkieli (eräs lasten leikkikieli), koodikieli, koostekieli (symbolinen konekieli), korkokieli, korukieli, kukkaskieli, kotikieli, koululaiskieli, kulttuurikieli, kuriaalikieli = virkakieli, kuvakieli, käsittelykieli, käyttökieli, lakikieli, oikeuskieli, lapsenkieli, lastenkieli, hoivakieli, lausekieli, liikekieli, lähdekieli, lähtökieli, mainoskieli, merimieskieli, merkkikieli, nykykieli, näyttämökieli, teatterikieli, objektikieli, ohjauskieli, ohjelmointikieli, oikeuskieli, lakikieli, opetuskieli, paperikieli, peitekieli, puhekieli, puhuttu kieli, Raamatunkieli, Rauman kieli, runokieli, ruumiinkieli, salakieli, sanomalehtikieli, sekakieli, selkokieli, yksinkertainen kieli, selväkieli, sivistyskieli, sormikieli, viittomakieli, sotilaskieli, suomen kieli, suomen kirjakieli, suomen nykykieli, symbolikieli, sävelkieli, sävelten kieli, teatterikieli, näyttämökieli, tehtävänläheinen kieli, tietokonekieli, toimintokieli, työkieli, urheilukieli, vallankäytön kieli, valtakieli, vanha suomen kieli, vanhoillinen kieli, varkaiden kieli, vertauksellinen kieli, vertaus-kuvallinen kieli, viittomakieli, kuuromykkien sormikieli, virallinen kieli, virastokieli, virkakieli, vähemmistökieli, värikäs kieli, yhteinen kieli, yhtenäinen kieli, yksilönkieli, yleiskieli, yleispuhekieli, äidinkieli.

Niciuna dintre ele nu este de neglijat dacă vrei să te descurci rezonabil dar cel puțin două sunt de prim rang: limbajul curent, colocvial și limbajul elevat.

Câteva feluri de „suomi” se cer explicate. Amerikansuomi: Pohjois-Amerikan suomalaisten ja heidän jälkeläistensä käyttämä suomi, ”fingliska”; asiasuomi: asiatyylinen suomen kieli, asiasisällön selkeästi välittävä, asiapainotteinen tyyli (kaunokirjallisen tyylin vastakohtana); itämerensuomi: itämerensuomalaiset kielet kokonaisuutena; kantasuomi: varhaiskantasuomi itämerensuomalaisten kielten ja saamelaiskielten oletettu yhteinen kantakieli; myöhäiskantasuomi itämerensuomalaisten kielten oletettu yhteinen kantakieli; kirjasuomi: suomen kirjakieli; vanha kirjasuomikyökkisuomi: huono, vars. ruotsinvoittoinen suomi; nykysuomi: suomen nykyinen (yleis)kieli; kirjakielen nuorin, vuoden 1870 tienoilla alkanut historiallinen kehitysvaihe; ruotsinsuomiRuotsin suomi: Ruotsissa puhuttava suomen kieli.

7.2.2010

… că limba vorbită care permite extrem de multe licențe nu este un și aceeași cu limba scrisă unde licențele sunt aproape complet interzise (beletristica face excepție). Studentul poate spune jottain dar trebuie să scrie jotakin. De asemenea nu i se spune studentului când are voie să spună ihmiset haluaa și când trebuie să spună ihmiset haluavat. Limba vorbită permite prima formă dar de scris trebuie scrisă exclusiv cea de a doua. Desigur, excepție fac SMS-urile și bilețelele glumețe.

…că limba finlandeză are multe dialecte (murre, la plural murteet) dificile chiar pentru finezi precum länsimurteetitämurteetlounaismurteet, hämäläismurteeteteläpohjalaiset murteetkeski- ja pohjoispohjalaiset murteetperäpohjalaiset murteetsavolaismurteetkaakkoismurteet, kansanmurrekotimurrepaikallismurresosiaalinen murre.  Străinul care se stabilește într-unul din orașele mari se poate bucura că evită dialectele dar, în schimb, are de-a face cu slangurile. (Vezi Suomen murteiden sanakirjaosat 1-7, Kotimaisten kielten tutkimuskeskus.)

…că slangul și argoul sunt la ele acasă în Finlanda, tot ce se învață la cursul de finlandeză este egal cu zero pentru înțelegerea conversațiilor din jur. Cele mai cunoscute sunt Hesan slangi = Helsingin slangiTampereen slangikoululaisslangi, sotilasslangi, ammattislangi, lääkärislangi, tietokoneslangi.

…că limba are felurite stiluri care nu trebuie, în niciun caz, confundate pentru a putea comunica corect.  Alatyyliarkityyliilmaisun tyyli, kerrontatyylikertomisen tyyliklassinen tyylikuriaalityyli = kansliatyyli  (virallinen kirjoitustapa),  puhetyyli,  sähketyyli,  viimeistelty tyyli, virastotyylivuolassanainen tyyliylätyylirunotyyli.

… că versatilitatea și creativitatea limbii permit alcătuirea ad hoc, potrivit situației de moment, a unor așa zise kertakäyttösanat, cuvinte de unică folosință, cuvinte pe care mai toți le înțeleg. Dacă situația se repetă și cuvântul apare mai des, el poate fi preluat în dicționare.

…că vocabularul limbii se împarte în categorii și după conotația socială a cuvântului. Astfel, sunt cuvinte care sunt „la modă” și se pot folosi frecvent în orice combinație precum chiar cuvântul muoti – modă; orice este la modă, muotiasu, muotivaate, muoti-ilmiö, muoti-iskelmä,muotiväri, muotikangas, muotimusiikki, muotisana. (Muita „muotisanoja” 2009: haasteellinen, innovaatio, innovatiivinen, innovoida, laatuaika, omata, sisäinen yrittäjyys, synergia, synerginen, ulkoistaa, ydinosaaminen). A sau AA desemnează ceva de înaltă calitate: A-linssi, A-lehti, A-luokka, (vezi și „Untul de masă tip A di România), electrocasnicele sunt categorisite AAA sau AAA. Doar în A-oikeudet înseamnă täydet anniskeluoikeudet – dreptul de desfacere a băuturilor tari. În extrema opusă sunt cuvintele care trebuie evitate sau spuse cu voce scăzută. Străinul ar spune cuiva care de mai mult timp nu a fost văzut că „s-a dat la fund” lucru care nu se poate traduce în finlandeză decât cu matalaprofyyli pentru că „fund” – pohja, cu sensul de bază, jos, ultimul strat, este jignitor amintind de pohjasakki – pleava societății. Dintre cuvintele care se spun cu precauție poate fi și väsynytSanomalla jollekulle väsyneeksi voidaan ymmärtää että hän on humalassa vai laskuhumalassa, siis krapulassa. Dacă AA desemnează, pentru unii, ceva de cea mai bună calitate, pentru alții poate fi un cuvânt de spus la ureche atunci când AA înseamnă Alcoholics Anonymous sau nimettömät alkoholistit. Asta străinul le învață doar trăind printre finlandezi și nu din cărți și nici de la cursuri.

10.2.2010

…că sunt înșelătoare unele sunete „străine” limbii precum confuzia sunetelor și, respectiv a literelor, p și b ele devenind în vorbirea curentă un sunet intermediar pehmeä p/b și kova p/b. Și în scris trebuie acordată mare atenție la faptul că C mare și G mare se confundă, la fel literele q mic și g mic.

…că gramatica finlandeză tradițională, accesibilă, pe vremuri, atât finlandezilor cât și străinilor, simplă și inteligibilă, a fost sacrificată pe altarul globalizării și uniformizării limbilor și a fost înlocuită cu un monstru, Iso suomen kielioppi (Marea gramatică a limbii finlandeze), care a s-a umflat ca o cocă (1698 sivua!), a devenit diabolică, cu termeni pe care, nici finezu’ de rând nu-i poate înțelege damite să-i mai poată pronunța dar nici lingviștii finlandezi nu-i acceptă din aceleași motive. Exemplele sunt nenumărate, printre altele:  anaforaanakoluuttideiksisbahuvriihiyhdyssana (bahuvrīhí în original arată cam  așa बहुव्रीहि),  fokuspartikkelifonotaksi,  hypotaksi,  jussiivi, jussiivilause, kvanttoripronomini, kliittilogoforinen, mora, nolla‑anafora, NP,  NUT‑partisiippi,  parataksifraasi,  pro‑sanarektiosandhiTU‑partisiippiTUA‑infiniitti ș.a.m.d. Așa-i că-i floare la ureche? Nu râde, HyväYstävä, că aste-s acum și-n românește!

… că afirmația „subiectul este totdeauna la nominativ” nu are susținere. Subiectul poate fi și în alte cazuri, la partitiv, de exemplu, dacă situația este generală, nedefinită. Astfel găsim pe Google lumen tulosta: “tulee lumi” 10.600; “tulee lunta” 40.800; “lumi tulee” 10.300; “lunta tulee” 5.910 unde vedem că partitivul lunta, ca subiect, acoperă 46.710 din situații față de doar 20.900 pentru forma de nominativ lumi.

… că substantivele și verbele, principalii actori în scenariul limbii fineze, sunt în forma lor de bază, la nominativ și, respectiv, la infinitiv doar în dicționare. În vorbirea curentă formele de bază sunt extrem de rare.

13.2.2010

… că finezul habar n-are că are o limbă muzicală, deși o intuiește; de ex. alegerea numelui copilului se face ținând cont de muzicalitate, de acordul numelui cu prenumele; tot finezu’ e poet, dansator și are voce, on siunattu lauluäänellä adică är begåvad med någon sångröst (vai de cel care afirmă contrariul!); dacă verișorii din Orient n-ar fi inventat karaokele, mai mult ca sigur că finezu-l avea deja în minte; toți știu fel de fel de cântecele pe care nu se sfiesc să le cânte imediat ce se ivește vreo ocazie, vezi mulțimea de cărticele cu texte care sunt, mereu, la îndemână; de dansat nu mai vorbesc; revenind la limbă, ideea noastră fixă, străinului nu i se spune că structura intimă a limbii este strict matematică, urmează o prozodie precisă, adică vocalele și consoanele sunt alternate astfel încât să sune melodios, să se îmbine armonios, să nu zgârie timpanul; în inflexiuni și în acorduri ba se mai scoate sau se mai adaugă câte o consoană, mai se lungește sau se scurtează câte o vocală. Străinului nu i se spune că despărțirea în silabe este strictă, silabele sunt astfel construite, încât și singure luate, să fie armonioase (vezi fila Tavutus) nici accentul nu e obligat să cadă mereu pe prima silabă, dacă textul poeziei sau al melodiei o cere, vezi sydamésta (sic!) pentru sýdämestä (Jari Sillanpää), rakaudéssa (sic!) pentru rákkaudessa (Jani Petri).

… că scriind un text finlandez nu trebuie să-ți faci mari mustrări de conștiință că n-ai pus literele duble acolo unde trebuie; chiar dacă de unde ar trebui să fie, lipsesc, le găsești acolo unde n-ar trebui să fie, așa că, în medie sunt toate.

… că la modul particular finlandez de a gândi lucrurile și situațiile obișnuite și la gramatica originală și stranie pentru străini se mai adaugă o dificultate și anume noțiunile specifice Finlandei și vieții finezilor care nu au echivalente în alte limbi și care trebuie nu doar învățate ci profund înțelese; aici ar fi binecunoscutul mämmi sau orasvälihousutkeli etc. Aici intră și numele fineze, despre care îți povestesc mai târziu, HyväYstävä.

16.2.2010

…că cine stăpânește sesensitä și alternanța consoanelor, stăpânește limba finlandeză!

… că pot cădea ușor în capcana cuvintelor care seamănă ca formă cu cele cunoscute din limba maternă dar care diferă în semnificații, uneori chiar radical. Un exemplu des întâlnit este torttu care nici pe departe nu înseamnă doar tort ci cam orice fel de prăjitură. Un alt exemplu și mai pregnant poate fi professori care potrivit definiției este „1. tieteenalan ylin opettaja korkeakoulussa; 2. myös ansioituneelle tiedemiehelle, taiteilijalle tms. myönnettävä arvonimi”. Titlul de profesor este acordat exclusiv de Președintele Republicii. Nu este, deci, obligatoriu ca următorii să predea în învățământul superior:  akatemiaprofessori,  taiteilijaprofessori,  tutkijaprofessori. În limba română punctul doi nu are echivalent, nu poate fi profesor cineva în afara învățământului. Un alt exemplu nostim este avokkaat care n-are nimic de-a face cu justiția. Românul se miră ce caută avokkaat în picioarele femeilor. Este doar pluralul cuvântului avokas (originat din avo– – deschis) care se definește „päältä avoin (naistenkenkä, iltakenkä, tanssikenkä” adică (Sve.): pumps; (eng. Br.): court shoe, (eng. Am.): pump; (Germ.): Pumps; (Fr.): escarpin; (Rom.): pantof de damă cu toc înalt, nedecupat (la spate), foarte decoltat, cu talpă subțire, escarpen. În restul limbilor europene, unde nu există un echivalent, se folosește descrierea.

…că “Finnish is easy. All you do is tape-record English and then play it backwards.” (quote from somewhere in Berlitz Language School)

20.2.2010

… că nu se cade să-ți notezi cuvinte singulare, prinse din zbor, lipsite de context pentru că s-ar putea să ai surprize. Fineza e plină de cuvinte omografe respectiv omofone, adică cuvinte care se scriu sau se pronunță la fel deși au înțelesuri complet diferite; multe din ele apar doar în inflectări (declinare sau conjugare). Presupunând că ți-ai notat doar cuvintele valoin sau kuusi, te-ai ostenit degeaba pentru că, fără context n-ai cum să știi despre ce este vorba. Finezu‘ însuși se miră ”onko “valoin” monikon instruktiivi sanasta “vala” vai “valo” vaiko ehkä verbin “valaa” taivutusmuoto?” Dar exemplul cel mai la îndemână este kuusi care poate însemna șase sau brad (de fapt molid) care se declină diferit după semnificație. Dacă înseamnă șase are genitivul kuuden și partitivul kuutta iar dacă îndeamnă brad are genitivul kuusen și partitivul kuusta care e, totodată, elativul cuvântului kuu – lună dar și ăsta e ușor de confundat auditiv cu kusi / kusen / kusta = virtsa. Ai, de ce are partitivul ăla kuutta doi de tt? Ghici! Dacă ar avea doar un singur t ar fi genitivul lunii – kuu / kuun / kuuta; siksi! (Hai că te-am zăpăcit de tot.)

… că urechea finezului, ca de altfel și urechea străinului, este formată pentru sunetele limbii materne. Spuneam la Ziua 01 că finezii nu pot pronunța anumite sunete străine pentru că nu le aud. Un sondaj scurt pe zece studenți a arătat că doar unul a deosebit babă de papă. Nu e de mirare că ei pronunță farsa în loc de varză (deși f-ul nu-i specific finez), kár·tofii prá·šitsii în loc de cartofi prăjiți ca să nu mai zic de dublul diftong din Steaua (care-i bate mereu!) și care devine Sté·á·ua.

…că este absolut exclus ca străinu’ să poată mai mult decât finezu’, să facă ceva sau să știe mai bine decât el. Finlandezul nu are nimic de învățat de la străini, invers, da! Kansa tietää. – i-a învățat cândva un politician trecut acum în lumea umbrelor. De învațat învață el, dar prin călcâi. Suomalainen ottaa oppia kantapään kautta. Nu numai că știe și poate tot, dar nici nu greșește niciodată. Cei mai tineri nu știu dar, pe vremuri la şcoală, pentru cea mai mică greşeală, părinții lor erau bătuți cu rigla peste degete până li se învinețeau. (oppia jotakuta kantapään kautta ● a învăța din propria experiență și din greșeli ■ lära sig något genom bitter erfarenhet, genom försök och misstag).

22.2.2010

… că enunțul de mai sus se referă exclusiv la relațiile finezului cu străinii; între ei finlandezii se ajută după obiceiul pământului, cel care știe, cât de cât, mai mult îl ajută, îndrumă, învață pe cel care știe mai puțin sau care nu se descurcă. (Eu mă conformez obiceiului pământului!). Așa s-au născut 4H* cu îndrumătorii ei, Martat „edistävät kotien ja perheiden hyvinvointia sekä kotitalouden arvostusta” sau työnohjaus** ● îndrumare ‚ținut de mână’ ■ handledning este, așa cum spune și numele suedez, un mod de ajutorare, consiliere, îndrumare ‚ținut de mână’ pentru cei care, ei înșiși consideră că nu fac față sarcinilor și obligațiilor locului de muncă sau care, la propunerea șefului direct – esimies, sau a angajatorului – työnantaja, se pot adresa unor persoane specializate pentru astfel de ajutor. Työnohjaaja este plătit de angajator. Nimeni nu este dat afară pentru că nu știe (suficient) sau nu poate.

*4H-järjestö: 4H kehittää ihmistä kokonaisuutena. Tätä kuvaavat neljän H:n perustana olevat sanat HeadHands, Heart ja Health, suomeksi harkinta – cugetare, reflectare, harjaannus – exercițiu, antrenament, hyvyys – calitate, bunătate ja hyvinvointi – bunăstare; 4H-kerho ● clubul 4H ■ 4H-klubb; 4H-neuvoja ● consultant, îndrumător, organizator, instructor  ■ 4H-instruktör; 4H-toiminta ● activitate 4H ■ 4H-verksamhet

**http://www.suomentyonohjaajat.fi/  http://fi.wikipedia.org/wiki/Ty%C3%B6nohjaus

… că se consideră că fiecare vorbitor al unei limbi, fie ea maternă sau străină, are două bagaje de cuvinte, un bagaj activ de cuvinte, pe care le folosește curent, și un bagaj pasiv de cuvinte, pe care nu le folsește curent dar care-l ajută să-i înțeleagă pe ceilalți. În micile comunități, în familie, la locul de muncă, la cluburi, asociații, societăți, bagajul activ tinde să se uniformizeze și ajunge să fie folosit de toți membrii comunității. Doar că aceeași persoană face parte, în același timp, din diverse comunități și bagajul activ de cuvinte se intrică cu cel pasiv.

28.2.2010

… că recomandarea de a analiza cuvântul finlandez pentru a-l înțelege nu este deloc inutilă. Cuvântul finlandez se pretează la analiză și finlandezul însuși analizează cuvintele pe care nu le înțelege imediat. Un cuvânt poate fi analizat de la cap, rădăcina este purtătoarea informației principale, astfel toate cuvintele care încep cu ymp– desemnează cerc, rotund, sferă, tur, împrejur, împrejurimi, mediu, perioadă de timp încheiată, peri-, circum-, circumferință, până și Puterile Antantei (Ympärysvallat) etc. Deci știm că este vorba de unul din cele 91 de cuvinte (ale vocabularului curent) din categoriile de mai sus. Poate fi cuvântul analizat și de la coadă la cap. Sufixele consecutive dau informații utile despre rădăcină. Să presupunem că finlandezul întâlnește un cuvânt a cărui rădăcină nu o cunoaște, xxxstoissannekin. Din cauza acelui xxx – ceva, nici străinul, precum nici finezu’, nu știe despre ce este vorba. Analizat de la coadă aflăm destul cum că: (xxx·sto·i·ssa·nne·kin), kin spune că ‚până și’, nne spune că este vorba de ceva care este al nostru, ssa ne spune că este în acel ‚ceva’ care, în plus, este un cuvânt care conține vocale anterioare, altfel ar fi fost ssäi ne spune că este vorba de un plural, deci sunt mai multe ‚cevauri’ iar sto că ar fi vorba de o asociere de ‚cevauri’, de obiecte, de noțiuni de același fel. Concluzionând putem spune că este vorba de până și în ‚ceva’-urile noastre. Mai rămâne să aflăm ce este acel ‚ceva’ care poate reieși din context, mai târziu. Aici ar fi fost pui, un plural neobișnuit, arhaic care, la rândul lui, vine din puu cu sensul de copac. El devine parc – puisto unde sunt mai mulți copaci (elemente de același fel), dar nu putea fi puusto care înseamnă arboret, pădurice sau rezervă lemnoasă.

3.3.2010

… că finlandezul de limbă suedeză, denumire mai nouă a minoritarului suedez, vorbește o limbă finlandeză literară foarte corectă, mai ales dacă este într-o funcție importantă; merită ascultat cu atenție Asta cu condiția să nu provină dintr-o familie mixtă sau să fi crescut în mijlocul finlandezilor. Atunci limba este presărată cu colocvialisme.

21.3.2010

… că există cuvinte în finlandeză care nu se pot traduce individual ci doar în grup, după care întrebuințarea fiecăruia în parte se stabilește prin uzanță, adică urmărind când și în ce combinații le folosesc localnicii. Spun localnicii pentru că s-ar putea ca în alte zone să fie folosite altfel. Din categoria asta fac parte zgomotele, lista a cam vreo 300 de zgomote vine pe Blog la vremea ei. Altele sunt obiectele din seria obiectelor inutile (de dus în pod) care nu pot avea nume individuale. Ele, împreună cu obiectele neprecizate, vor fi puse pe Blog la pagina ‚Când nu știi cum îi zice’.

5.5.2010

… că de ce nu există futuurimuoto în finlandeză. Finlandeza recunoaște timpul trecut în diversele lui faze, mai apropiat sau mai depărtat, dar mai ales în corelație cu alte elemente ale propoziției. Timpul viitor este inutil pentru că de obicei, se exprimă perifrastic, huomenna lähden Turkuun, dar și pentru că orice afirmație însoțită de un verb la prezent se petrece în viitor[ul apropiat] adică de aici înainte, nicidecum înapoi. Dacă spun syön omenan, sunt în curs de a-l mânca, am să-l mănânc acum imediat sau puțin mai târziu, oricum după ce am spus că-l mănânc; dacă nu cumva sunt chiar cu mărul în gură. (Ai vrea tu, HyväYstävä, să mă vezi cu măru-n gură?)

21.5.2010

… că aprecierile elogioase, vânturate prin lume, despre perfecțiunea, structurarea aproape perfectă, cibernetică a limbii finlandeze, au fost preluate și de mine, ca atare și au apărut și pe BlogulBlog. Omisesem o precizare și anume că asta se referă exclusiv la cuvintele luate separat, la inflectarea și la derivarea lor dar nu și la îmbinarea lor în sintagme, propoziții, fraze și expresii unde, influențele locale și dialectale sunt, cel mai adesea, regente. Are și sintaxa finlandeză regulile ei dar și excepțiile sunt numeroase. Aici învățăcelul străin trebuie să le învețe cu bucata.

 22.7.2011

… că d’aia e finlandeza grea pentru că străinul, care nu are habar de finlandeză și o aude vorbindu-se, are strania senzație că niciun cuvânt nu se repetă, toate cuvintele sunt diferite (bașca faptul că nu aude nici măcar o vorbuliță care amintească de ceva cunoscut). Să vedem de ce.

… că dacă în engleză house are mereu, în toate situațiile, aceeași formă, în românește casă se declină și are niște forme care sunt mai ușor de ghicit pentru străini, casa, casele, casei, caselor din care ultimul se depărtează cel mai mult de forma de bază. (Mai greu ar fi cu un cuvânt românesc scurt cum ar fi far, străinul caută în dicționar farurilor abia după cuvântul fartițier și tot nu-l găsește.)

În finlandeză substantivul corespunzător casei este  talo care are, pe de o parte 29 de forme inflexionale iar pe de altă parte, cam în 460 de cuvinte compuse apare cuvântul –talo/talo– incluzând și cuvintele –talous/talous– sau –vartalo/vartalo-; este explicabil de ce străinul nu-l poate individualiza ușor. -talo/talo- 504 cuvinte.

.

 Declinarea cuvântului talo

singular plural
nominativ talo talot
genitiv talon talojen
partitiv taloa taloja
acuzativ talo
talon
talot
inesiv talossa taloissa
elativ talosta taloista
ilativ taloon taloihin
adesiv talolla taloilla
ablativ talolta taloilta
alativ talolle taloille
esiv talona taloina
translativ taloksi taloiksi
instructiv taloin
abesiv talotta taloitta
comitativ taloineen

modificat după Wiktionary

talo

alennustavaratalo

aravatalo

atriumtalo

autiotalo

eduskuntatalo

ekotalo

elementtitalo

harjatalo

harkkotalo

hometalo

häätalo

talokauppa

talonkirja

talonpoika

tavaratalo

virastotalo

virkatalo

vuokratalo

yksinäistalo

ylioppilastalo

ökytalo

.

16.9.2013

… că alături de finlandeză, suedeza este a doua limbă oficială a Finlandei și că este sufucient să cunoaști doar una din două pentru a te descurca în viața de toate zilele. Da, dar cu suedeza te descurci doar acolo unde o vorbesc și localnicii. Din punct de vedere lingvistic, Finlanda este perfect echilibrată. Laponia, la nord-nord-est, este o regiune unde suedeza nu-și găsește locul, excepție făcând localitățile limitrofe frontierei suedeze. În schimb, Alanda, la sud-vest, este o regiune unde se vorbește exclusiv suedeză și cu finlandeza te descurci doar dacă ai noroc.

.

15.10.2015

… că tot așa cum învățăcelul de italiană, odată cu învățarea unui cuvânt nou sau a unei expresii observă și reține și gestul pe care-l face italianul pentru a-și întări expresia, tot așa și învățăcelul de fineză trebuie să observe și să preia de la vorbitorii nativi toate elementele vorbirii, pronunția, intonația și nu în ultimul rând, frecvența folosirii cuvintelor. De ce am ajuns aici. Pentru pronumele minä. Străinul nu se poate lipsi de el, toate frazele încep cu minä. El uită că verbul la persoana I-a îl presupune pe minä, fără să fie rostit. Syön (minä syön). Desigur! Mai că m-aș aventura să spun că finlandezul nu-l spune decât foarte rar pe minä, chiar și mai rar sau deloc la începutul propoziției. Ba chiar îl evită pudic, sau din modestie, spune mai repede itse decât minä. Ba chiar, ca și-n românește, allekirjoittaja – subsemnatul!

.

12.4.2016

… că există limbi „ce?” și limbi „cum?” care ar corespunde perechii ”to know what” și ”to know how”. Cele mai multe limbi străine vorbite de români sunt „ce?”, ce este asta? ce este aia?. Finlandeza, deși are și ea elemente „ce”, este prin excelență o limbă „cum”.

Pentru străinul pasager prin Finlanda, finlandeza „ce” este suficientă pentru că odată aflat numele obiectului, îl folosește PASIV în toate situațiile, așa cum l-a auzit, cu numele gramatical la nominativ singular și verbul la infinitiv sau, în cel mai bun caz, la persoana I-a singular „mä …”. Pentru ei ghidul de conversație este și comod și suficient, dar despre examenul de limbă nu poate fi vorba pentru că, gândind în limba maternă și traducând cuvânt cu cuvânt, nu se prea leagă.

Pentru cine a venit să se așeze în Finlanda, limba „ce” nu mai este suficientă și limba „cum”, ”to know how” devine imperioasă. „Cum se declină substantivul ăsta?” (și după modelul lui toate substantivele din aceeași grupă), „cum se conjugă verbul, cum se formează cuvintele compuse, cum aflu care sunt cuvintele componente ale unui cuvânt compus, cum formez superlativul adjectivului” ș.a.m.d. Limba „cum” te implică, este ACTIVĂ, creativă, toate cuvintele aflate din limba „ce” le modelezi, remodelezi, jonglezi cu ele, le adaptezi situațiilor pentru a te putea exprima nuanțat în domeniul tău de activitate. Examenul de limbă este ca și luat. Sigur, ar mai fi gânditul în finlandeză, care dă autenticitate, dar până acolo mai e drum lung …

… că finlandeza este un fel de Lego; ți se dau piesele, cuvintele de bază, băștinașe, cu care trebuie să construiești restul (așa cum fac și ei). La urmă, controlezi și compari cu ce-au făcut ei până acum, corectezi, reții și folosești. Gata. Ai văzut ce simplu?

13.9.2017

… că nu ajută la nimic cuvintele învățate doar din dicționar. Spuneam pe undeva că finlandeza n-are început, nici sfârșit; ori de unde ai începe-o trebuia să fi trecut, mai înainte, pe altundeva. Cunoașterea unui cuvânt singular, lipsit de familia lui (pesue) este absolut inutilă. Învățăcelul vrea să scrie corect cuvântul kaiutin – difuzor și, cum știe regula că, cel mai adesea, i-ul care apare între două vocale devine –j-, l-ar scrie, incorect, kajutin. Finlandezul nu poate face o astfel de greșeală pentru că el are în minte întreaga familie a cuvântului, cu care îl compară. Astfel, el știe că kaiutin este un cuvânt mai nou, provenit din kaiku – ecou și kaikua – a avea ecou, cuvinte unde i-ul este urmat de consoana –k și nu de o vocală, motiv pentru care se menține –i– și nu devine –j-. Așa zisele excepții din gramatica finlandeză, au toate explicații logice care nu pot fi expuse, imediat, noilor învățăcei.

.

Ultima actualizare 13.9.2017

.

Anunțuri

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: