Blogulblog's Blog

Romanialais-suomalaisessa perheessä laitetaan sekä romanialaista, että suomalaista ruokaa

Romanialais-suomalaisessa perheessä laitetaan sekä romanialaista, että suomalaista ruokaa

O familie cunoscută cu soţul român şi soţia finlandeză mi-au povesti următoarele:

[Mai întâi trebuie precizat că gospodina finlandeză a învăţat suficient româneşte cât să întreţină o conversaţie şi să înţeleagă o reţetă românească. Mai apoi faptul că a stat suficient în România printre români şi a văzut cum se face mâncarea românească atât la oraş cât şi la țară. Regretă că reţetele româneşti menţionează ingrediente care nu sunt de găsit în Finlanda.]

  • Suomalainen emäntä valmistaa enskiksi suomalaista ruokaa

Mai întâi gospodina finlandeză face mâncare după o reţetă finlandeză:

Scoate reţeta finlandeză. o pune îndemână să nu se murdărească, se spală pe mâini şi se apucă de treabă. Măsoară exact 2 dl de smântână, 50 de grame de unt (după liniile de marcaj imprimate pe pachet), cântăreşte 200 de grame de altceva, lasă la rece exact 10 minute, mai adaugă o pungă de ceva, între timp cuptorul s-a încins la 225 ºC, pune la cuptor la mijloc şi dă drumul la ceas. După exact 25 de minute scoate mâncarea şi o serveşte.

  • Mai apoi, aceeaşi gospodină finlandeză face mâncare după o reţetă românească așa cum a învățat în România.

Pune într-un vas o ceaşcă de lapte şi o lingură de unt, făină cât cuprinde, un praf de sare şi separat face un sos din câteva roşii cu puţin ulei şi un pumn de făină. Pune un praf de sare, amestecă şi, cu degetul mic, aşa cum a văzut că fac româncele, ia si gustă, spune hmm.., după care mai adaugă un alt praf de sare. După ce a făcut toate amestecurile și le-a pus peste zarzavaturi,  deschide cuptorul electric, bagă mâna la mijloc să probeze temperatura şi, nemulţumită, mai ridică un pic din buton. Pune mâncarea în cuptor şi, ignorând complet ceasul, din când în când, se uită să vadă cum arata cratiţa. Când decide că mâncarea e gata, stinge cuptorul şi cheamă mesenii la masă.

Auzind povestirea am rămas să mă întreb cum se poate ca acelaşi om să nu încurce procedeele şi să facă mâncare, cu succes, în două maniere complet diferite.

  • Suomalainen emäntä valmisttaa romanialaisittain täytettypaprikaa.

Fiind la cumpărături la supermarket observă gospodina noastră că se vând ardei graşi belgieni la un preţ convenabil şi decide să-i facă soţului român o surpriză: ardei umpluţi. Are în minte reţeta unde scrie că se aleg 12 ardei graşi mari şi frumoşi, mai trebuie să ia și 600 de grame de carne tocată, o ceașcă de orez are deja acasă, o legătură de pătrunjel, câteva roșioare, sare și piper după gust, două cepe de mărime potrivită (aici se naşte întrebarea: o ceapă mare face cât două cepe de mărime potrivită?; s-ar putea ca tocmai ăsta să fie secretul reuşitei şi, cum nu vrea să iasă din tipar, alege două cepe potrivite). Ajunsă acasă scoate, pentru siguranță şi reţeta păstrată cu sfinţenie şi se apucă de treabă.

Când vine soţul simte mirosul de ardei umpluţi, care-i trezeşte amintiri şi-i umple nările. Soţia spune ce mâncare a pregătit dar pare puţin stânjenită. Aduce cratiţa cu ardei în care troneză, în picioare, doi ardei umpluţi. Numai doi! Dar ce ardei! Aşa ceva, românul nu mai văzuse. De înălţime aveau cam 20 de cm iar la bază diametrul de peste 10 cm. Aici a intrat toată carnea cu orez şi cu cepe cu tot. S-a scuzat gospodina cum că în reţetă scrie ”se aleg ardeii graşi mari şi frumoşi” şi ea i-a ales pe cei mai frumoşi. L-am întrebat cum au rezolvat-o şi mi-a spus că, la o masă, a mâncat fiecare câte o  jumătate de ardei iar restul de ardei cruzi a mers la salate.

Introdus  / syötetty 13.2.2010

.

Anunțuri

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: